783 matches
-
trei ori apă, din cele patru părți ale recipientului. Cred că eram cel mai docil client al bunicii, de fiecare dată o făceam în virtutea unui act responsabil, nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
i-am făcut brânci să-i văd volănașele în apă, așa am vrut. - Gigi, mă omori cu atitudinea ta. Într-un final intervenea și mama care în astfel de situații era extrem de directă și împăciuitoare: - Ia veniți amândouă aici, pe scăunele. Amândouă ați greșit, poate un pic mai mult tu Gigi pentru c-ai speriat-o și nu se cade așa ceva. Tu mamă, nu trebuia să te duci afară, spunându-ți doar să nu ieși din curte. - Uite, tanti vine cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
comunic cu Geta, cum n-o făcuse nimeni altcineva. Cred că Geta a fost primul meu elev și nici nu gândeam pe atunci că-mi voi lega destinul profesional de acest palier social pentru că aveam 10-12 ani. Bunica ne aducea scăunele și o masă rotundă, scundă, sprijinită pe un trepied, după care ne apucam de lucru. Maia urmărea cu mare atenție discuția noastră, nu intervenea niciodată și uneori îi surprindeam printre picături de sudoare - că doar eram mare profesoară - starea aceea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trei ori apă, din cele patru părți ale recipientului. Cred că eram cel mai docil client al bunicii, de fiecare dată o făceam în virtutea unui act responsabil, nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
i-am făcut brânci să-i văd volănașele în apă, așa am vrut. Gigi, mă omori cu atitudinea ta. Într-un final intervenea și mama care în astfel de situații era extrem de directă și împăciuitoare: Ia veniți amândouă aici, pe scăunele. Amândouă ați greșit, poate un pic mai mult tu Gigi pentru c-ai speriat-o și nu se cade așa ceva. Tu mamă, nu trebuia să te duci afară, spunându-ți doar să nu ieși din curte. Uite, tanti vine cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
un om de zăpadă, cum fac toți copiii, ci o colibă de zăpadă. Semăna cu o casă, doar că era mai mică. Era frumos și bine acolo, numai că nu aveam voie să ne ridicăm în picioare; stăteam pe niște scăunele, făcute tot din zăpadă. Însă, unul din băieții cu care ne jucam în coliba noastră a uitat, a țâșnit, deodată, de pe scăunelul său și toată „casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Era frumos și bine acolo, numai că nu aveam voie să ne ridicăm în picioare; stăteam pe niște scăunele, făcute tot din zăpadă. Însă, unul din băieții cu care ne jucam în coliba noastră a uitat, a țâșnit, deodată, de pe scăunelul său și toată „casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni nu s-a supărat, nimeni n-a scâncit, căci pe plângăcioși n-am vrut să-i luăm cu noi. Toată lumea a râs
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lor mai mari, dovlecii sunt, parcă, puși pe șotii: pe orice cărare ai lua o oriunde ai vrea să mergi, bagi de seamă, imediat, că ei îți ațin drumul. „Dacă ai ostenit cumva, poți să-ți închipui că suntem niște scăunele. Nu-ți face griji, coaja noastră este tare și puternică, n-ai cum să te răstorni și nici nouă n-o să ni se întâmple nici un rău.” Știuleții de porumb și păstăile de fasole sunt un fel de paznici ai grădinii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
târăște pașii fără țintă. Beau dintr-o oală cu lapte. Aștept să vină cineva acasă. Alăptez ore întregi. Sunt o rană vie. Dar dacă vindec plânsul ei, aș vrea ca rana asta să nu se mai închidă niciodată. Îi așez scăunelul pe masa din bucătărie și încep să vorbesc. Vorbesc despre o zi cu soare. Spun acum spălăm vasele, ca să fie curat. Spun ieșim imediat la plimbare. Spun mă sufocă pereții ăștia, vreau să văd ce se mai întâmplă în lume
Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
nimic de mână. Se plimba de ici-acolo, cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare agronomul o fi vorbit cu... cum naiba i-o zis?... Cu șeful de post. Nu! Cu milițianul?... Unde am mai auzit eu vorba asta? Aaa! La
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adus de noi. Și poate vă aduceți aminte pe unde ați rătăcit piperul și scorțișoara ceea - a grăit Costăchel. Eu am s-o fac pe paharnicul - a precizat Petrache. Când totul a fost după dorința lor, s-au așezat pe scăunele, în jurul sobei... Încet-încet, și-au încălzit sufletele... Petrache n-a mai zăbovit și a început a povesti: Apoi îi drept că milităria a coborât din pod chiar de a doua zi. Se făcea instrucție la cataramă. Nu se gândea nimeni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dușmanului, este liber să plece... Nimeni nu-i va reproșa nimic. Aștept hotărârea fiecăruia dintre voi. Cine renunță la luptă, să iasă din front!... O liniște deplină s-a așternut peste platou și... Cum nu ne mișcăm noi de pe aceste scăunele, așa nu a mișcat nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce înseamnă Rusia? Orice povestire rămâne o povestire. Numai dacă ai trăit acolo înțelegi care-i adevărul. Acum, hai acasă, Petrache! Hai, că ne așteaptă nevestele și copchiii. Doar ei ne mai pot încălzi sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că simbolurile erau reale. N-aveau unde să se ducă în altă parte. Treceau unul pe lângă altul în camera de recreere și se îmbrățișau. Se atingeau unul pe altul pe antebraț în spălătorie. La masă stăteau unul lângă altul, pe scăunele, așa cum făceau dintotdeauna, amândoi însuflețiți de pericol, făcând ca de obicei schimb de teorii despre inspectorii ONU trimiși să găsească armele sau despre focile zărite în port. Chipul lui Sylvie era senin și luminos, dar departe, ca o nebuloasă accentuată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe mine noaptea, când pleca sora lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea să-l duc la Băneasa. Acolo Severică alerga prin pădure până Îl apuca damblaua că nu mai putea de atât stat pe scăunel În fața porții. A stat pe scăunel până a murit sora lui de cancer și acum umblă teleleu. Îl găsești mereu la bodega Pucheni din Bariera Vergului. Și acum, dacă te duci, dai de el acolo. Auzi ce idee i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea să-l duc la Băneasa. Acolo Severică alerga prin pădure până Îl apuca damblaua că nu mai putea de atât stat pe scăunel În fața porții. A stat pe scăunel până a murit sora lui de cancer și acum umblă teleleu. Îl găsești mereu la bodega Pucheni din Bariera Vergului. Și acum, dacă te duci, dai de el acolo. Auzi ce idee i-a venit lui să alerge noaptea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de fân Împrăștiate până În zare. Fetele purtau „purtata” ritmic, cu pas egal, În acest paradis vegetal. Se auziră acele povești spuse, oare de ce lui, În iernile bucureștene, lângă sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea privind fără țintă ca și cum ar fi un fir care se pierduse În neant. O impresie, ca și cum el s-ar fi dilatat, ca și cum ar fi devenit deodată gigantic ca un nor... Mă duceam și lucram cu „ruptu”, adică ne dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
candidatul lui decrepit, neluînd În seamă opțiunea electorală a orașului de munte). Bune parantezele Sistemului : conțin idei regizoral/scenografice ( „Ics caută cu privirea, apoi străbate labirintul pînă În partea opusă, unde este ghișeul 10. CÎțiva metri pînă la el sunt scăunele care simbolizează oameni ce stau la rînd. Locul este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pînă În partea opusă, unde este ghișeul 10. CÎțiva metri pînă la el sunt scăunele care simbolizează oameni ce stau la rînd. Locul este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața ghișeului, iar În urma lui se formează șirul de scăunele”) și augmentează teza lucrării. Interesant mi se pare Încă un lucru : În acest labirint, În care solicitantul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața ghișeului, iar În urma lui se formează șirul de scăunele”) și augmentează teza lucrării. Interesant mi se pare Încă un lucru : În acest labirint, În care solicitantul n-are niciodată cum să ajungă unde trebuie (deși, culmea, primește și o călăuză!), sentîmplă, la un moment dat, o inversare de roluri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
gherilă care străbate ținuturile zonei sale de acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere să-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu mă întreba de ce șapte, ai putea să-ți dai seama și singur... Cei cu probleme de sănătate, pot face mătănii mici și în zilele obișnuite sau chiar deloc, dacă starea trupului nu le-o permite. Apoi te așezi pe scăunelul pentru rugăciune - tu văd că nu ai așa ceva pe aici, este un scăunel obișnuit, pot să-ți aduc eu unul, dacă vrei... Nu e nevoie, zise Bart, fac eu rost de unul, că acum sunt din nou în stare să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Cei cu probleme de sănătate, pot face mătănii mici și în zilele obișnuite sau chiar deloc, dacă starea trupului nu le-o permite. Apoi te așezi pe scăunelul pentru rugăciune - tu văd că nu ai așa ceva pe aici, este un scăunel obișnuit, pot să-ți aduc eu unul, dacă vrei... Nu e nevoie, zise Bart, fac eu rost de unul, că acum sunt din nou în stare să mă țin pe picioarele mele și pot să-mi fac singur toate cumpărăturile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-ți aduc eu unul, dacă vrei... Nu e nevoie, zise Bart, fac eu rost de unul, că acum sunt din nou în stare să mă țin pe picioarele mele și pot să-mi fac singur toate cumpărăturile... E bun un scăunel pliant sau trebuie să fie neapărat unul de lemn?... Arm vorbi mai departe, fără să-i răspundă la întrebare: Eu îți spun doar despre Rugăciune, dar ea trebuie primită de la un cunoscător, Bart, și cred că e o taină această
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și să nu faci vreo remarcă nepotrivită... Păi chiar voiam, recunoscu Bart, că mintea goală pare o noțiune cam ciudată în epoca asta ultraraționalistă și ultrapragmatică în care trăim, dar mă abțin, în fine... ... Apoi, la sfârșit, te ridici de pe scăunel, întinzi brațele lateral, în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că o faci cu vârful degetelor și spui: Expir și dăruiesc lumină, pace, armonie - ce vrei să dăruiești. Eu spun: dăruiesc lumină
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]