34,178 matches
-
prin hol intrând în odaia acestuia ca o chilie, dar care avea o bibliotecă cu geam burdușită cu cărți, căptușind un perete. De cealaltă parte se afla patul îngust pe care se odihnea Ion Pillat. Doctorul se așeza pe un scaun scund - fiind astfel mai aproape - și vorbeau amândoi încetișor, în mare taină și intimitate. Mi-l amintesc pe Dr. V. Voiculescu în primăvară, la catafalcul învelit cu o scoarță oltenească pe care se afla Ion Pillat mort. Doctorul era îmbrăcat
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
viitorului chiriaș (poetul? prozatorul?), încearcă, zadarnic, să găseasc diferența specifică dintre proprietarul bogat (dramaturgul) și chiriașul grăbit (poetul, prozatorul) care nu-și plătește chiria, scuipă de la balcon, aruncă coji de semințe pe scară, se poartă ireverențios și se încălzește arzîndu-și scaunele, rafturile, tapetul. Și ce face diferența dintre ei? Fictivul și nonficțiunea? Durata, ziua, viața omului, cum se vede sau, cu vorba lui Radu Petrescu, ce se vede? Ce mai rămîne după scurgerea sîngelui? Ceremonialul cehovian al fierberii ceaiului ( Mă voi
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
ani, dar nu mai vrea astfel de incidente. “Am ajuns și baby-sitter la oameni de 84 de ani?”, a adăugat liderul PRM, care a fost nevoit să-și întrerupă discursul pentru a ruga alți membri PRM să o scoată cu tot cu scaun pe Ana Mureșan din sală. Mureșan și-a revenit din leșin și a venit în sală la sfarsitul conferinței de presă, spre dezamăgirea liderului PRM, care dăduse ordine clare că aceasta să nu mai fie primită la conferința de presă
“Hai să leşinaţi la mine în birou!” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21162_a_22487]
-
și a căzut, cu tot cu ghiveci, la doar 2 mm distanță de capul meu. Și cred că nici pe al doilea, că tot foarte mică eram cînd m-a lăsat bunică-mea 10 secunde în cădița de baie sprijinită pe două scaune, ca să se ducă după un prosop, și m-a găsit pe podea, cu cădița-n cap. Tot capul mi-a fost în pericol și mai tîrziu, cînd aveam deja vreo 4 ani, și executam niște gimnastică la bara de covoare din fața
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
lui. Adică, mai luam o guriță micuță de coniac. Și-ncă una, și-ncă una, din ce în ce mai arogantă, fiindcă continuam să nu simt nimic. Pînă cînd... brusc și fără preaviz, mi s-a rupt filmul. Am vrut să mă ridic de pe scaun și mi-am dat seama că n-am nici o șansă. Pur și simplu, poziția bipedă îmi devenise inaccesibilă. Picioarele mele erau moi ca rufele spălate cu Cocolino. Sau ca prestația politică a lui Emil Constantinescu, dacă-l mai țineți minte
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
când am aflat că au fost executați fără avizul meu, în condițiile în care nimeni nu are voie să miște ceva fără să-mi ceară voie: „Cine dracu’ i-a construit și când??“. Bine, am urlat și am aruncat cu scaunul prezidențial după Moc, în timp ce întrebam, dar asta nu e important. Important e că, după ce și-a făcut curaj să iasă din WC, unde se închisese de frică (sau, mă rog, după ce l-a scos cu forța de acolo SPP-ul
Poa’ să ningă, poa’ să plouă, avem milimetri de autostradă nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21269_a_22594]
-
că da, dar, în cazul ăla, pe principiul “mai binele e dușmanul binelui”, am fi zăcut după vizionare, cu febră și frisoane, cel puțin trei zile. Sau nu mai voiam, Doamne ferește, să plecăm din sală. Ne-am fi legat de scaune, refuzând să reintrăm în viața noastră și așteptând să ni se albăstrească pielea și să ne crească cozi.
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]
-
a angajat serios în politică. (știm cu toții că ăsta nu e cel mai curat joc iar dânsul nu pare obișnuit să trișeze) Președintele nostru nu dă cu barda, da cu vorba. Barda cred că-i pitita subt un altfel de scaun. Erată: România încă îi are Asta e țară pumnului de bune și sacului de rele...și ce viața ne așteaptă de la anul ăsta... http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/01/12/viata-la-romani-in-2012/ Problema este cum scăpăm de un asemenea președinte? Personal
România lui Traian Băsescu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82427_a_83752]
-
fost considerată un succes de către medici, asadar curele de chimioterapie postoperatorii s-au împuținat iar ultimele analize au ieșit curate. Acum face zilnic ședințe de recuperare cu un fizioterapeut, iar progresele sunt deja vizibile. Astăzi Andreea poate sta singură pe scaun, poate îndoi genunchiul fără să o mai doară și chiar s-a încumetat să iasă din casă pentru prima data. Sunt sigur că toți cei care ati donat ați făcut-o cu dragă inima și nu v-ați îndoit nicio
Final fericit pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82434_a_83759]
-
sau la consumul ei excesiv). Am apreciat că nu lipsesc câteva dotări importante, cum ar fi controlul electronic al stabilității, cele 6 airbag-uri, senzorul de lumină pentru aprinderea automată a farurilor, proiectoarele de ceață, rabatarea electrică a oglinzilor, încălzirea scaunului pentru șofer. Controlul tracțiunii în modul Confort atenuează demarările și frânările bruște (modul “Zen” ar fi fost un nume mai potrivit pentru asta). Mi s-a părut ciudat că nu există un capac interior pentru portbagaj, care să ascundă eventualele
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
i se întâmplă foarte des mobilului meu Pe scurt, e o mașină simpatică și eficiența. Singurele două obiecții sunt legate de spațiu și de preț. La cei 1,89 metri pe care-i am, m-am simțit puțin încorsetat în scaunul șoferului. Și Smart Fourfour-ul meu vechi arată mic la exterior, dar te puteai lăfăi la volan. Cele patru locuri ale I-MiEV-ului mi se par un lux pentru o mașină de oraș. Aștept cu încredere un model cu două locuri spațioase
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
și 2. ce selecție aleasă de povești...numai ale popoarelor pretine în ale crezului comunist. numai indienii fac notă discordanta ;)) Îți împărtășesc părerea că plăcerea lecturii se formează în copilărie. Încă am în nări mirosul de carte de bibliotecă, revăd scaunul “meu” verde care ma găzduia acolo... Am avut nostalgia asta aici http://insomnii recreative.blogspot.com/2009/02/ciresar.html @Raluca, draga mea, nu știu cum o fi la Voinești unde ai mata casă, dar Lereștiul e plin de coacăze. Cel puțin
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
nu este lipsa bunului simț al multor oameni ci lipsa “anticorpilor” pentru a elimina badaranismul atunci când apare el. Am avut o experiență asemănătoare săptămâna trecută când călătoream împreună cu soțul pe ruta Iasi-Botosani într-un microbuz.In spatele nostru și pe scaunul de lângă mine stăteau o doamnă și două fețe, cea mai gălăgioasa fiind față de lângă mine. Nici nu știi câte am putut afla cu toții timp de o oră și jumătate. După multe priviri și chiar mai multe gropi și dâmburi m-
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuisem să mergem uneori la "Capșa", când pur și simplu vroiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
doreau un pumn de grăunțe pentru acasă. La Madrid, abia instalat în "apartamentul ambasadorului", s-a prezentat "șeful biroului administrativ", volubil, bine dispus, cu privire ciacâră, înmânându-mi spre semnare inventarul de bunuri date în folosință, de la farfurii la scrumiere, scaune, mese, fețe de masă, cratițe mici și mijlocii, de diverse culori, covoare și tablouri, urându-mi din nou "bine ați venit" și asigurându-mă de toată buna sa colaborare. Am apreciat zugrăveala proaspătă, mirosind a ulei rânced și trandafirii așezați
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
astea, spera să-i intre în voie. - Ai vreo propunere, totuși? Din nou tăcere, ca și cum răspunsurile sale urmau să vină în reprize. Intențiile inițiale începeau să se năruiască. Chiar locotenenții lui îl puteau vinde, măcar unul din ei râvnindu-i scaunul. Avea exemplul tiranului. Tocmai oamenii crescuți de el îl trădaseră și-l împinseseră într-un proces grotesc, urgent, după care ținuseră să asiste la execuție, pentru a se asigura că a dispărut originalul, ci nu vreo sosie a sa, pregătită
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
i-o acordă se simte nu numai după frecvența cu care i se cere părerea într-o chestiune sau alta, (,Ce zice Ada?"), ci mai ales în locul pe care îl ocupă la masa de ședință din biroul lui Manolescu. Există "scaunul Adrianei Bittel" și nimeni nu stă pe el în absența ei. Apoi, nici o ședință nu poate începe fără ca "Ada" să fie prezentă. În plus, ierarhia noastră se simte nu doar după scaunele al căror nume de botez este dat de
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
masa de ședință din biroul lui Manolescu. Există "scaunul Adrianei Bittel" și nimeni nu stă pe el în absența ei. Apoi, nici o ședință nu poate începe fără ca "Ada" să fie prezentă. În plus, ierarhia noastră se simte nu doar după scaunele al căror nume de botez este dat de cel al persoanei care îl ocupă, dar și în ordinea cu care intrăm în biroul lui Manolescu. Cînd Dimisianu face semn că "Începe ședința!", toți așteptăm ca Adriana Bittel, ridicîndu-se de la masa
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
al iubiriiť. * întrevăd deja la orizont moartea Ťfotomontajelorť, a Ťcolțului nostalgicť atunci când Relu va ajunge dependent de internet ca un teenager, pentru că avalanșa de fotografii trimise de la claudiamor@gmail.com și victoria artrozei asupra articulațiilor lui îl vor țintui pe scaunul ergonomic din fața computerului. Fenomenul este cu atât mai inevitabil cu cât pe Claudia n-o mai leagă nimic de }ara de căcat a mineriadelor,fie ea și intrată în UE . Foștii ei colegi de scară, de bloc, de grădiniță,de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
lentă, de pătrunsă și de solemnă, care dintotdeauna îl umpluse pe Hansi de admirație. - Să te duc în pat, floarea mea? întrebă Hansi și, mai înainte ca Walburga, devenită ușoară, imobilă și somnolentă, să răspundă, o apucă, o ridică din scaunul cu rotile și o așeză pe pat, lîngă șalul de culoare smeurie și ghemul uriaș. - Sunt frîntă, micul meu Hansi, și nu mai pot croșeta, spuse ea cu vocea încă aspră, dar ceva mai muiată de somn. - Ai croșetat destul
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
rămase ale picioarelor amputate alungau orice urmă de promisiune. Pentru cîteva clipe, Hansi se lăsă tîrît într-o visare voluptuoasă, pe care o curmă, însă, brutal: - Și cum anume ai de gînd...ce Dumnezeu crezi că mai putem face? Crezi că scaunul tău cu rotile va putea fi leagănul nostru de tandrețe? - Pe Dumnezeu să nu-l mai pomenești! Nu-ți dau voie! Pe Ludwig, da, pe el poți să-l iei ca martor. El te mai poate înțelege, rosti ea, fără
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Angela Marinescu 1 mă învîrt pe un scaun de biserică înfipt în pămîntul plin de rumegușul aspru al rataților deoarece mă aflu din greșeală în biserică mă învîrt pînă înnebunesc ca un șurub de lemn și-mi scot scaunul din picior cu picior cu tot de parcă mi-aș
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
Angela Marinescu 1 mă învîrt pe un scaun de biserică înfipt în pămîntul plin de rumegușul aspru al rataților deoarece mă aflu din greșeală în biserică mă învîrt pînă înnebunesc ca un șurub de lemn și-mi scot scaunul din picior cu picior cu tot de parcă mi-aș scoate mințile din mîinile celui ce nu se mai roagă decît atîrnat cu capul în jos 2 o femeie nu este decît un cîntec de lebădă o femeie nu este decît
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
o zi într-alta viața mea aproximativă acel fel de-a face cu mîna al lucrurilor surprinse în intimitate arborii se-nghesuie la fereastra mea e un certificat de umanism fiecare frunză care se zbate în lumina geamului chiar umbra scaunului tatei provoacă deplasări amintiri mereu schimbătoare e-o forfotă de oameni și pereți pe fiecare centimetru pătrat al mesei mele e de-ajuns să întind mîna și tăcerea izvorăște din ridurile unui chip uman din brizbrizurile casetei cu fotografii din
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]