753 matches
-
fiind publicată la Cracovia în 1591 și adaptată la așteptările publicului așkenaz, care avea nevoie de scrieri edifiante. Vedem aici clar modurile diferite de a răspunde la catastrofă care-i disting pe așkenazi și sefarzi. În traducerea în idiș a Sceptrului lui Iuda, căderea Ierusalimului și distrugerea Templului sunt direct legate de păcatele evreilor, și nu, ca în originalul ebraic, de revolta lor împotriva Romei și de asasinarea guvernatorului imperial al Ierusalimului. Cronica lui Ibn Verga trebuia să intre în tiparul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
deznădejdea evreului contemporan, pe care o sperăm trecătoare. Am avut ocazia să semnalăm mai sus editarea și traducerea, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unor opere istoriografice sefarde din secolul al XVI-lea, ca Valea plângerii de Iosif Ha-Cohen și Sceptrul lui Iuda de Solomon Ibn Verga. Aceste apariții se înscriau în valul de publicări ale surselor care însoțea atunci producerea în Europa, de către savanții așkenazi, a unei istorii evreiești moderne, care ținea, pe de altă parte, de un evident demers
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
in Bellow, Malamud and Philip Roth", Saul Bellow Journal 8 (2), vara 1989, pp. 47-58. Hornstein, Shelley, Levitt, Laura, și Silberstein, Laurence J. (ed.), Impossible Images. Contemporary Art after the Holocaust, New York University Press, New York/Londra, 2003. Ibn Verga, Solomon, Sceptrul lui Iuda, ed. de Ezriel Shohat, introducere de Yitzhak Baer, Mosad Bialik, Ierusalim, 1946 sau 1947 (în ebraică). Kaenel von, Jean-Marie (ed.), Souffrances, Autrement, Paris, 1994. Kaplan, Lawrence, "Suffering and Joy in the Thought of Hermann Cohen", Modern Judaism 21
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Rwandezi, 304 Sabat Eikha, 106 Sabat Shim'u, 106 Sabra și Shatila, masacrele de la, 242 Said, Edward, 233 Salfeld, Sigmund, 134 Samuel Ha-Naghid, 127 Sardinia, 92 Sartre, Jean-Paul, 191 Satu-Mare, dinastia hasidică din, 168 Scandalum crucis (de Herbert Falken), 196 Sceptrul lui Iuda (de Solomon Ibn Verga), 115, 141 Schneerson, Menahem Mendel, 169-170 Scholem, Gershom, 275 Schorch, Ismar, 81 Schwab, Moïse, 144 Sée, Julien, 109, 147 Sefarzi, 59, 73, 75, 89, 90-93, 96, 98, 101, 103-104, 107, 114, 116-119, 141, 168
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
activitatea specifică într-o altă lume. Idei similare sunt din abundența atestate la diverse niveluri de cultură. In orice caz, același autor recunoaște autenticitatea unui mormânt aurignacian, în Liguria, unde scheletul este însoțit de patru din acele obiecte misterioase numite "sceptre" (op. Cit., p. 63). Deci, cel puțin unele morminte indică în mod indubitabil credința într-o continuare post-mortem a unei activități anumite 1'. 8 Leroi-Gourhan, Leș religions de la prehistoire, p. 54. 9 Descoperirile arheologice recente au arătat că hematitul se extrăgea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pasărea pe creangă, motiv specific șamanismului siberian, ar fi spiritul său protector. După H. Kirchner, "ședința" era întreprinsă pentru ca șamanul să ajungă, în extaz, alături de zei și să le ceară binecuvântarea, adică succesul la vânătoare. Același autor consideră că misterioasele "sceptre de comandă" sunt bețe de tobă. Dacă această interpretare este acceptată, aceasta ar însemna că vrăjitorii paleolitici foloseau tobe comparabile cu acelea ale șamanilor siberieni 26. Explicația lui H. Kirchner a fost controversată, și nu ne reclamăm competența de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul și coroana) și îl lovea peste față. Apoi, în genunchi, regele pronunța o declarație de nevinovăție: "N-am păcătuit, o, Doamne al țărilor, n-am fost lipsit de grijă față de divinitatea ta". Preotul răspundea în numele lui Marduk: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sunt reprezentate acoperite cu văl sau parțial goale, strângându-și sânii sau ridicând brațele în semn de binecuvântare 45. Alte imagini le reprezintă ca "Stăpâne ale Animalelor" (potnia therori). Un sigiliu din Cnossos o arată pe Doamna Munților înclinându-și sceptrul către un adorator masculin care își acoperă ochii 46. Pe intagliouri se vede zeița precedată de un leu, ori înjunghiind o căprioară sau un berbec, ori în picioare între două animale etc. După cum vom vedea, "Stăpâna Animalelor" supraviețuiește în mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmașilor lor o poruncă mai puțin absolută în formă, dar mai nobilă pentru că era mai dreaptă, mai plină de pietate, și anume de a se dedica și ei Religiei; mărind astfel demnitatea morală și, prin aceasta, stabilitatea și temeinicia acelor sceptre care se plecau legii eterne a iubirii și a justiției a cărei slujire înseamnă pur și simplu a domni cu adevărat. Această constituire creștină a regatelor, parte scrisă, parte nescrisă, a fost întotdeauna consimțită de toți și adesea nu exista
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
părea că se ridicase împotriva lui Pascal, a aplaudat diminuarea libertății ecleziastice și amenința cu o schismă. Și de ce? Pentru că i-a îngăduit regelui să facă o ceremonie prea puțin corespunzătoare cu rangul său, aceea de învestire a Episcopului cu sceptru și inel, însemne ale jurisdicției episcopale. Și chiar regele a protestat, căci nu intenționa să acorde Episcopului, prin acea ceremonie, decît posesia asupra bunurilor temporare 245; dar nu fu răsplătită cu aceasta Biserica; fiindcă toiagul și inelul erau cu adevărat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și Biserica universală, cum s-ar fi întîmplat în alte circumstanțe, acest lucru este datorat pur și simplu divinei Providențe care a îngăduit ca politica acelui om puternic, care domina pe atunci Franța, și care își supusese totul sub un sceptru de fier, să fie asociată cu adevărata Biserică și cu suveranul Pontif, rămînînd atît de lipsită de putere, dar nu umilită din această cauză și nici supusă schismaticei facțiuni 261. 124. Oricîte abuzuri și dezordini ar apărea în ale-gerile făcute
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
viu În cuvântul „căcaaaat“, În atmosfera cenzurii din România, Își pierdea valoarea de șoc În East Village, unde cuvântul shit era repetat dimineața, la prânz și seara pe toate străzile! Père Ubu ținea tot o perie de curățat closetul drept sceptru, dar unde dictatorul grotesc avea prin jocul lui Pittiș rezonanțe riscante În comunism, la New York jocul actorului părea o caricatură de desen animat. Când generalii și aristocrații vechii gărzi erau condamnați la moarte și aruncați zgomotos În coșuri de gunoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Așa că și chinezii, și egiptenii, și romanii, și arabii, și israeliții și, până în zilele noastre, toți membrii și nemembrii NATO și UE și "cei 7 tigri asiatici"... au păstrat această creatură așa cum a lăsat-o "Cel de Sus", ținând în dreapta sceptrul și în stânga sabia (sau globul cu crucea), mai ales că aceasta a demonstrat peste vremi o vivacitate, mobilitate, perspicacitate și eficiență greu de bănuit la un asemenea "altoi" demn de "marele savant sovietic Miciurin"! Și apropo de "dreapta" și "stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să-l păstrez în fânar. Mulg oile și prepar brânza. Le curăț căcărezele fără să mă rușinez. Dionysos Toamna, în vremea sărbătorilor vinului, geții își înconjoară capul cu cununi de iederă. Asta-mi amintește de iedera împletită în jurul tirsului, de sceptrul purtat de Dionysos și de cei din alaiul lui. Lipsesc doar bacantele care să-l sfâșie pe Orfeu. Îmi închipui că Aia e una dintre ele și așteaptă doar clipa potrivită în care să mă sfâșie. E formidabil cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asupra unui grup - celebrul „Birou politic”, care era renumit În primele decenii comuniste prin „portretele” purtate cu fast de atâtea și atâtea delegații ale fabricilor și instituțiilor! - și, mai ales al „unuia” - „prim-secretarul”, „secretarul general” și apoi „președintele” cu sceptru și cocardă tricoloră. Această concentrare teribilă a puterii În persoana unui singur individ a creat o simbolistică care, cum am văzut după 22 decembrie, s-a răsfrânt, s-a „revărsat” asupra celui ales, de data aceasta prin vot liber, secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anume unicul inspirator. Acaparator, dominant, nu se constrânge la o acțiune continuă și regulată; disprețuind ceea ce e gata știut, vrea să străbată mai departe. Orice piedică îl revoltă, disprețuiește orice tranzacție. Ceea ce el numește principiu este în mâinile sale un sceptru de bronz care nu ține seamă nici de imperfecțiunile naturii, nici de slăbiciunile omenești. Cât despre sensibilitate, ignoră în aceeași măsură atât virtuțile, cât și slăbiciunile pe care le poate inspira. Odată ce a hotărât ceva, nici un sentiment nu-l poate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a stat bucuros și sigur între ei cu familia sa, chiar în zilele sale cele mai grele. Mihai Viteazul, marele domn al românilor care a realizat pentru prima oară dezideratul aducerii tuturor provinciilor locuite de români sub unul și acelaș sceptru, chiar dacă numai pentru câteva clipe la scara istoriei, în drumul său către Alba Iulia, a trecut și a făcut popas în octombrie 1599 la Oprea Cârțișoara, ba tradiția oamenilor locului ne povestește că marele voievod și-ar fi potcovit bidiviul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
stadion. Cred că nimeni nu a menționat rezultatul meciului. De fapt, ce conta meciul față de formidabila știre despre Evul Mediu redivivus? La câteva săptămâni distanță, apar două știri despre România, chiar și cu poze. Regele Florin Cioabă, în biserică, ține sceptrul în mână, flancat de bodyguarzi, alături de o fetiță deghizată în mireasă, Ana Maria Cioabă. Fetița comite o veritabilă rebeliune transformată în scandal internațional: nu vrea să fie măritată cu forța. Dincolo de acesta, subiectul a fost de bună seamă toleranța statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mari puteri, manifestîndu-se prin practici jignitoare, potrivnice intereselor bine înțelese ale monarhiei. Poate că în această direcție ei nu făceau decît să urmeze linia Germaniei, care folosea morga brutală atît în ton, cît și în fapte. România însăși, aliată, sub sceptrul Hohenzollernilor, nu era scutită și servea prea adesea de țintă, deși, cît a fost ministru la București, secretarul de stat la Afacerile Externe, Kiderlen-Wachter, a legat cu elita societății și oamenii politici relații și chiar legături de prietenie (cum era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu le înlătura în mod eficient crearea de către marile puteri a unui stat independent condus de un "Mbret", titlu de suveran menit să le dea albanezilor iluzia de a reveni, urcînd cursul istoriei lor, pînă la celebrul Scanderbeg, al cărui sceptru dacă a avut sceptru era în prezent încredințat de către Puteri prințului Wilhelm de Wied. Acest prinț mediatizat german era chiar nepotul reginei Elisabeta a României și, fără îndoială, regele Carol acționase în culise pentru a face ca prințul să iasă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mod eficient crearea de către marile puteri a unui stat independent condus de un "Mbret", titlu de suveran menit să le dea albanezilor iluzia de a reveni, urcînd cursul istoriei lor, pînă la celebrul Scanderbeg, al cărui sceptru dacă a avut sceptru era în prezent încredințat de către Puteri prințului Wilhelm de Wied. Acest prinț mediatizat german era chiar nepotul reginei Elisabeta a României și, fără îndoială, regele Carol acționase în culise pentru a face ca prințul să iasă din umbră, sugerîndu-i numele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ceea ce face furtul și mai grav este efectul lui direct asupra elementului central al lumii: „în spațiul profan mărul, prin configurația sa aproape perfect sferică, operează ca un simbol casnic, motiv pentru care împărații și regii țin în mâini, în afară de sceptru și un «măr imperial», reprezentând Universul”. Iată ce fură, de fapt, prădătorii: cunoașterea, regenerarea, lumea însăși de pe axele ei. Efectul care anunță apropierea zânelor este „amăjuiala”, stare de somn și de vrajă. V. I. Propp a observat în ritualurile inițiatice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
temei magicomitice a toiagului și a nuielușei fermecate, ele făcând parte din amplul spectru simbolic al caduceului. Autoritatea dată de prima armă aflată în mâna omului, după cum consideră Petru Caraman, stă la baza tuturor formelor de putere simbolizate de toiag (sceptru, pateriță, cârjă, topuz, baston) iar basmele de pe un spațiu foarte larg dezvoltă acest motiv al puterii puse în slujba binelui. Etnologul a analizat în Excursul caduceului basme și povești românești, slovace, cehe, polone, rusești, germane, franceze și italiene, toate valorificând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de ani de suzeranitate maghiară, erau ostracizați, în 28 ianuarie același an, ca eretici și schismatici, și puși sub supravegherea arhiepiscopului de Strigoniu. Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan și Farcaș și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir, marele voievod al Țării Românești de la Argeș, aflați sub dominația mongolă, nu se puteau încă măsura în putere cu suzeranii lor. La fel, nu se gândeau la așa ceva nici moldovenii cu marele lor voievod Mușat, care, fiind
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cazimir, au încredințat pe emisarul regal, Dragoș, fiul lui Giula, și i-au făcut promisiuni în acest sens. Un jurământ nu a fost depus și nici nu-și avea rostul, cât timp Moldova reunită cu Valahia Minoră sub un singur sceptru, era formal vasală Hoardei de Aur și un emir mongol își avea reședința la Cetatea Albă. Evenimentul a fost reținut și consemnat de Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo și de Cronica de la Buda, ca fiind de mare importanță. Ambele scriu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]