638 matches
-
Linia vieții Elena Marin Alexe Mi se incălzesc mâinile la flacăra domoală a rugăciunii, care se zbate atinsă de neputință, printre bobițele fierbinți, stropșite în palmele stinghere, înghețate. Odată pornit, potopul lacrimilor își croiește vad, pe făgașul abia schițat spre linia vieții, până la finalul comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță că am învins.. Mâhnirea bate din aripi, îndepărtându-se temătoare, în timp ce inima
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
lovitura. Ca prin minune, Carol și-a recăpătat calmul. S-a uitat lung, poate chiar cu admirație, la tânărul nepot. S-a uitat și la cumnat, dar cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
lui Hrebenciuc, îi replică sec lui Rus: „Nu pot să înțeleg de ce dl Rus vorbește de baroni la Vrancea, de vreme ce a făcut parte din grupul de control PSD care, în 2002, a stabilit cu certitudine nevinovăția mea”. Pauză. Pe linia schițată acum de Rus, PSD merge spre destrămare, nu spre dezinfectare. Ceea ce nu-i va face pe prea mulți să plângă: se găsesc imediat partide care să-i ia locul. Cu adevărat grav este însă faptul că, în turbarea lui postelectorală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
repede despre ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie frică, vino! Întind mâna și o mângâi ușor pe obraz. Un zâmbet abia schițat îi răsare, în sfârșit, pe buze. - Așa te vreau. Și zici că ne cunoaștem dintotdeauna... - Da. Doar că tu ai cam uitat de mine, de tot ce mi-ai promis. Pur și simplu, nu mai știi că mă aflu acolo
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat. Ridică repede fărașul, luă mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu... Invalidul nu-i răspunse. Se uită afară peste capul ei și piciorul de lemn începu să scârțâie și să bocăne îngrozitor, rășpăluind podelele. Se retrase câțiva pași de-a-ndăratelea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
foc, să mențină tensiunea specifică unui thriller și să ne introducă în miezul unor drame. Filmul pierde din suspans și devine schematic acolo unde cele două registre intră în depășire încercând să preia controlul volanului. Cu mici excepții, personajele rămân schițate, convenționale, situațiile sunt rezolvate stereotipal. Spre exemplu, în cazul personajului jucat de Kate Winslet, constatarea contaminării și agonia care urmează nu sunt întreținute de un personaj raisoneur pe măsură, regizorul pierzând din vedere relieful afectiv al acestei bulversări generale recuperabil
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
mîinile aproape suprapuse. Încercă. Începu. Toată lumea asculta. Introduse tema, o făcu să vină de undeva de departe, prin mici tușe melodice pe care apoi, treptat, le armoniza, realcătuind acordul notă cu notă, în spații de liniște ce răspundeau melodiei abia schițate. La rîndul lui, ritmul se schița și el. Foarte curînd, îl cuprinse dorința de-a da drumul la swing. Toată lumea asculta.
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
cele nouă texte, doar patru sunt mai întinse și pot fi considerate nuvele, restul fiind schițe de câteva pagini. Prozele sunt secvențe concentrate, lucrate cu migală, fără lest descriptiv, cu un conflict sau pretext epic mai mult sugerat, oricum abia... schițat. Stilul este ireproșabil, toate textele sunt scrise cu rafinament, au o tăietură a frazei elegantă și o poezie care se revarsă instantaneu dintr-o simplă comparație sau metaforă apărute pe neașteptate la colțul unei fraze care nu anunța nimic: "și
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
vine ușor să apară mereu ca pionier al fantasmelor Altuia. El nu distribuie vise străine și nici nu le trăiește în locul publicului - el dovedește doar, prin succesivele-i încarnări, că visul acesta sau celălalt e practicabil. Viziunile și himerele abia schițate ale celorlalți devin, prin intermediul său, din aeriene și impalpabile, extrem de concrete, tangibile și își divulgă unul cîte unul secretele. Orice vis, în teatru, e un vis treaz. Configurarea lui în histrion inițiază o posibilă realitate. Cum pentru utopist exilul înseamnă
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
ca unică modalitate de a asigura fericirea generală. Acest stângism ridicol și întors pe dos face ca fenomenele care afectează viața indivizilor să fie ambalate în surtucul impenetrabil al „calculului economic.” Consecința, de-o gravitate inestimabilă, a evoluției în direcția schițată mai sus o reprezintă diminuarea până la dispariție a rolului intelecualilor în viața publică. Apăruți, după cum știm, ca forță capabilă să influențeze mersul istoriei în cadrul Afacerii Dreyfus, intelectualii s-au văzut, în noile condiții, eliminați cu brutalitate de pe scena publică. Statutul
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
Pomponescu să te atace în Monumentele române, și omul, firește, nu vrea. Îi e frică. Dă-i o sugestie. În tot cazul, dacă scrie, să știi că nu face din propria lui voință. . Hagienuș se prezentă la Ioanide cu articolul schițat. . - Domnule Ioanide, m-a somat Pomponescu să scriuîmpotriva dumitale. Spune și dumneata, ce e de făcut? Este existența mea în joc. . - Să scrii! zise Ioanide imperturbabil. . - Admiți dumneata să scriu împotrivă-ti? . - De ce nu? Crezi c-are să se dărâme biserica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintre cei de la masă nu se uita la celălalt. O voce din capul lui Thaw se năpustea asupra lui Macbeth: „Scuip-o în față! Hai, scuip-o în față! Macbeth își coborî privirea spre țigară și, cu un zîmbet abia schițat, zise: — în regulă. — O, Jimmy, ești o dulceață. Thaw se ridică în picioare și se duse acasă pe jos. Soarele apusese. îi era frig și își simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rufe proaspăt spălate a ieșit ca un abur din cămara având rafturi de sus până jos. Sute, mii de pijamale palide, frumos împăturite și perfect alineate, umpleau rafturile. Pe muchie li se vedeau desenele, numai și numai animale și păsări, schițate destul de aproximativ și repetate pe tot materialul. Sora a ezitat un pic, m-a privit, a scotocit printre pijamalele din josul rafturilor și a scos una dintre ele, bleu cu elefanți albi, a despăturit bluza și mi-a arătat-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până când, în centrul uneia dintre ele, descoperea un monument funerar din cristal, care scânteia în toate culorile curcubeului, înăuntru se afla o ființă moale, cu o anatomie complexă și delicată, cu orificii umede pe marginile pântecului cenușiu, cu o față schițată vag, având în mijloc o trompă scurtă, la capătul căreia creștea și scădea o mare boabă de lapte. Pielițe încrețite, ca un scrot, se ridicau încetișor, și ființa aceea deschidea ochi de om (Caria închidea aici pleoapele și-apoi le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cu ceva de fetiță perversă, încîntată să-și arate tuturor floarea secretă. Lăsase capul pe-un umăr, și ochii i se acoperiră de-o ceață subțire. În acvariul lui, cocârjat, avortonul desfăcu deodată ochi galbeni, și gura sa abia schițată începu să pronunțe cuvinte neauzite, căscîndu-se ca a unui pește exotic. Albinosul, a cărui uniformă se volatilizase ca un gaz în văzduh, se apropie încet de masa de operație. Sexul, semitransparent, cu scrotul ca o sticlă moale prin care se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o cupolă de catedrală, cu podeaua ca un infinit mozaic, pe care am mers săptămâni până la mormântul de cristal de sub apexul bolții, ca să vedem fluturul ce se forma acolo, cu ochii încă lăptoși și aripile încă zgârcite și trompa abia schițată. Știam că-n curând avea să spargă în țăndări sicriul prismatic și să-și întindă aripile, bătând puternic din ele, în toată țeasta, și că atunci ființa fără nume prin care călătoream avea să-nceapă să zboare, nu în afară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-o barcă, dăduse cu vâsla într-o mină germană. Murise el, dar mina nu distrusese podul pe care trecea armata română. În desenul din carte, mina părea un arici mare, iar pe pod treceau un fel de furnicuțe abia schițate. Mai era, bineînțeles, Vasile Roaită, care trăgea sirena fabricii, totuși lui Mircea nu i se părea că tânărul ucenic făcuse ttare lucru. În poză, Roaită, cu îndîrjirea zugrăvită pe față, trăgea de minerul sirenei exact cum tragi apa la veceu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfâșie în grabă și cu hotărâre pe unde era nevoie, apoi, dintr-un salt, încălecă în spatele său. O clipă mai târziu, părăsiră luminișul și se pierdură în pădure. 37 Mica armată merse ore întregi, urmând cel mai adesea cărări abia schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-o pădure de fagi, tise și carpeni, mulți dintre ei seculari, îmbrăcați în noua haină de frunze a primăverii, iar pe anumite porțiuni cărarea se strâmta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp, urcase și el în șa. — Băiatul ăsta n-ar fi putut răspunde mai bine de atât, recunoscu, făcând un semn către Balamber. L-ai crescut așa cum se cuvine. Utrigúr, de obicei zgârcit în complimente, răspunse cu un zâmbet abia schițat: — Nici nu e de mirare: prin venele lui curge sângele marelui Uldin. încuviințând cu gravitate, Atila luă din mâinile fiului său un coif ornat cu o coamă lungă, roșie, apoi se întoarse spre Balamber: Acum ascultă, Shudian-gun: Theodoric e mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
1941, odiseea Transnistria. Când am revenit la New York era Pesahul pe care, de obicei, cam uit să-l onorez. Am redeschis volumul Zestrea de aur. Fotografia de pe contracopertă readucea, În careul de zid al cărămizilor, același chip, cu zâmbetul abia schițat, aceeași privire țintind departele inaccesibil, dar și altă vârstă. Dedicația datată 19 iulie 2002 (ziua unei aniversări pe care, iată, nu o uitase) Își multiplica, acum, Înțelesurile: „Celei și lui Norman Manea, această drăgălașă zestre de care am scăpat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dumnezeu a binevoit să dea semn că ne însănătoșim și că în scurt timp vom fi gata să îndeplinim dorința padișahului, pornind către Edirne. Domnul încheie, urând lui Selin pașa o zi bună și-l concedie cu un gest abia schițat al capului. Zâmbea domnul cu toată gura fără ca pe frunte să-i apară încruntarea de durere. Să mă fi înșelat oare Constantin bei? - se trezi Kuciuk Selin vorbind cu glas tare. Doar am stabilit că plecarea va fi astăzi după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate să avizeze pe oricine că se află într-un spital. O durere uniformă îi înfășoară trupul iar pe frunte simte strânsoarea puternică a unui bandaj. Curios, dorind să afle despre ce este vorba, încearcă să ridică brațul. Mișcarea abia schițată, se oprește sub cascada unor dureri îngrozitoare care fac să-i scape printre buze un geamăt de durere. Niciodată nu simțise așa o tortură. Scăldat în râuri de transpirație, simte cum mii de pumnale ascuțite ciopârțesc sălbatic toate terminațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căutase. Oricum îl dădusem pe silențios. Orice altceva era în plus. Aici și acum aveam ce-mi doream. Când s-a întors, am văzut-o apropiindu-se cu un pas vioi, așa cum prezisesem. Ochii i se aprinseseră, și zâmbetul ușor schițat îmi spunea că trecuse de încercările scorpionilor. Puteam să fac din ea ce voiam. Avea chiar și o familiaritate bizară în gesturi, aproape conjugală. Se regăsise, asta era mai presus de orice îndoială. Eu o regăsisem. M-am ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cânta adinioarea în parc un vals de altădată. La o modulație a valsului vechi, am văzut zâmbetul Elizei când a apărut într-o seară pe poarta grădinii publice și a dat cu ochii de mine - un zâmbet necunoscut încă, abia schițat, un zâmbet de provocare, un zâmbet de femeie, al femeii care abia începea se apară în cei șaisprezece ani ai ei... Aproape în fiecare seară stau de vorbă cu Adela în cerdac. Doamnele se retrag devreme. Adela arată o simpatie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un bloc de frumuseți vii și calde... În sfârșit, mi-a dat mâna s-o ajut și a sărit în picioare elastic și dintr-o singură mișcare, cu fața lângă fața mea, cu ochii în ochii mei, cu un zâmbet schițat și brusc întrerupt. Medită scurt cu privirea fixată o clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum să plecăm. Trebuie să fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]