569 matches
-
la tărășeniile ăle mai repugnante, la pantomima pă bune și, pă scurt, la aia de-i zice risipă dă parole fără cap și pardon. Patinaju ăla a fost nașpa: doctoru Persky, care nu Înghite să să strălucească ș-altu, s-a schimonosit la moacă dă Învidie și d-atunci mă pleznește dă mai mare dragu; Încălzită dă performanț, doamna Mariana a crezut că io sunt zlataust, mașină dă causeur care nainte să purta prin saloane și mandea mă văd totimpu la strâmtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chinejii ăia cu animale dăunătoare, și În dos să face o debara, foarte mititică, da atât de beznită că nici nu vezi unde ie musca. După Adio-ți spun, inimă de săpun, care Împune ăl mai congelat convenționalizm, am ieșit schimonosindu-mă și mai și, ca să dau În foarte clar c-am ajuns În stradă, da cel mai sigur ie că, după ce m-am plimbat cu liftu dă servici, am intrat ca țiparu În salonașu cu masa idemă și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tu e un infern sofisticat. Gîndește-te atunci mai bine care-i e scopul.” În mijlocul deșertului V. tînăr îmi ascund fața în mîini. Vedeniile de o clipă îmi arată o suferință crescîndă. Un copil care îmbătrînește brusc și fața i se schimonosește într-un urlet pe care nu-l poate elibera în mijlocul unei mări de trupuri ce se zbat; strîngînd pămîntul în pumni. Acesta este scopul. Și pasărea asta dementă care se rotește deasupra capului meu țipă. Durerea pe care sunetul acesta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ea. Ideea asta mă umplea de o furie copleșitoare, dar neputincioasă. Și de mânie. Îmi venea să-i omor pe amândoi. Îmi venea să plâng isteric. Mă simțeam urâțită de atâta gelozie. Desfigurată. Simțeam că fața îmi devenise verde și schimonosită din cauza geloziei. E un sentiment așa de urât. Și e atât de lipsit de sens. Și nici nu are vreo țintă. Dacă pierzi pe cineva sau ceva, resimți un sentiment de pierdere, apoi, după o vreme, umpli golul, iar sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James tot avea să mă iubească mă făcea să nu mă dau în spectacol. Nu mă mai îmbătam așa de des. Dar chiar și în zilele când, după ce mă îmbătam, mă trezeam cu o durere de cap asurzitoare și mă schimonoseam când îmi aduceam aminte crâmpeie din seara precedentă, James continua să fie un dulce. Râdea cu bunătate, îmi aducea pahare cu apă, se apleca și mă săruta pe fruntea care mă durea cu pulsații în timp ce zăceam în pat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Am nevoie de timp ca să mă gândesc la ce mi-ai spus. Așa că eu plec acum. Vorbim mâine. Și cu asta am sărit în picioare și m-am îndreptat către ușă, lăsându-l pe James la masă, fără replică, schimonosindu-și gura ca un pește pe uscat. —Bravo ție, iubito, mi-a zis un chelner când am trecut pe lângă el. Nu e deloc genul tău. Dar chiar deloc. Am condus către casă în viteză, trecând pe roșu la semafoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de acolo. — De ăsta ce ziceți? spuse tata. Eram în fața unei clădiri mai mici și mai puțin impozante care se prezenta drept „Singurul cinematograf independent din Weston“. Mama și bunica se aplecară ca să vadă mai bine distribuția. Gura bunicii se schimonosi a îndoială și pe fruntea mamei apăru o ușoară încrețitură. — Crezi că e potrivit? — E cu Sid James și Kenneth Connor. Trebuie să fie amuzant. Bunicul spusese asta, dar am observat că atenția lui era absorbită de o frumoasă actriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
repede de ea, ea se ridică. Kenneth se plimba și vorbea, ea își răsucea șuvițele de păr, el evita s-o privească, ea se ascundea în spatele capului lui și începea să-și scoată cămașa de noapte, fața lui Kenneth se schimonosea tot timpul și ba ridica, ba cobora oglinda, Shirley își puse din nou sutienul, ieși din spatele capului său, începu să-și tragă din nou furoul peste cap, spuse ceva, Kenneth se grăbi să ridice oglinda, spuse ceva, aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o ușă spre lumea exterioară. Sid o împinse și-i dădu drumul lui Thomas, care scoase un oftat de ușurare și începu să-și curețe pantalonii de scame. Când se întoarse spre Sid, constată cu surprindere că fața îi era schimonosită de furie. — Nu citești ziarele, dobitoc ignorant? Eu și Tony aparținem trecutului. Suntem terminați. Kaput. — Îmi pare rău. N-am auzit. Și în acel moment Sid James respiră adânc, îi făcu cu degetul lui Thomas și îl expedie cu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fiu c-o fată, Pearce, chiar acum. O fată obișnuită. Nu genul de fată cu care mă Întîlneam - tipul cerebral. RÎse și cadrul paturilor tremură. Dumnezeule, zise el, nu-ți Îngheață sîngele la expresia asta? „O fată cerebrală“. Își schimonosi vocea. Ți-ar plăcea prietena mea - e Întotdeauna atît de cerebrală. De parcă asta vrem de la ele... RÎse de data asta, a batjocură, dar era prea moale ca patul să sară. Da, zise el, acum mi-ar plăcea o fetiță obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cu totul alt mod. — Nu se poate! zise el. — Ei, bine, la naiba, au sosit! Nu mă duc, Duncan. N-o să mă facă ei să mă duc. Pe bune. Vorbesc serios, și nimeni nu mă crede... Gura i se schimonosi. Apoi apăru lumina unei alte bombe și se auziră alte explozii. Duncan se uită din nou pe cer. — De cît timp durează raidul? Probabil că adormise În timpul Alarmei. Ai venit aici În timpul raidului? — Nu-mi pasă de raidul ăsta blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu fața schimonosită de teamă. Era îngrozită și la gândul că unele dintre fetele pe care le invitase nu apar în fotografiile înrămate de pe pereți. Dacă cineva remarcă asta, vor fi consecințe severe de ordin social, de exemplu, va fi exclusă de pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din mâna mortului. Spre surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de rictusul morții chipul cerșetorului care făcuse pe-a orbul. Sărind treptele două câte două, amândoi coboară scara interioară către ușa principală. Ajunși afară, aleargă către locul unde parcaseră. Se pare că mai sunt unii care preferă aerul curat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de noapte de N.K.V.D. Motivul, o presupusă intenție de dezertare la inamic. Nevinovat fiind, se întorsese după câteva săptămâni. Dar nu mai era același. Cu ei nu știi niciodată. Ce gândesc, vorbesc și fac sunt lucruri total diferite. Se oprește schimonosindu-și ușor fața. Trage aer în piept și strănută cu putere. Sănătate! Mulțumesc. Își suflă nasul într-o batistă murdară apoi continuă: Să vină că am nevoie de ea. Oricum, tot de la comandament am venit să-ți comunic că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este necesară și prezența dumneavoastră, în mijlocul oamenilor. Considerați că nu va puteți îndeplini datoria în astfel de locuri? Timbrul glasului își pierde duritatea metalică, devine chiar amabil. Poate este necesară o nouă clarificare din partea căpitanului Licavkin. Trăsăturile lui Iorgu se schimonosesc brusc. Picături fine de sudoare apar pe obrajii umbriți de cozorocul caschetei tras peste sprâncene. Încearcă un zâmbet chinuit. Un ofițer politic este instruit să-și îndeplinească misiunea oriunde este nevoie de el. În cazul asta, puteți să vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu glas atât de dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui. SS-istul scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie și mârâie: Îmi interzici maiorule? Brusc, fața congestionată se schimonosește sub izbucnirea unui râs care te poate face să crezi orice. Că înnebunise subit, sau băuse prea mult. Soarbe lacom o gură de aer și continuă privind la fața amenințătoare în nemișcarea ei a lui von Streinitz: Sunt perfect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nervos țigara. Întors la masă, parcurge rapid cu degetul o listă dintr-un dosar. Ridică receptorul și învârte manivela telefonului. Sturmbannführer Schultz la aparat! Să-mi fie adus prizonierul cu numărul doi, ordonă el cu voce aspră. Ascultă cu chipul schimonosit de furie răspunsul celuilalt. Știu dispozițiile maiorului von Streinitz, dar deocamdată și el se află sub ordinele Reichführer-ului al cărui reprezentant sunt eu. Și cum pentru neexecutare de ordin poate fi trimis să dea o raită pe Frontul de Răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Petrică, cum să te smulgi de sub influența marilor culturi, când chiar tu însuți ca poet nu te-ai putut smulge de sub influența lui Arghezi? E o lege naturală!" "Nu recunosc această influență, rânji el deodată și frumusețea chipului său se schimonosi. Idolul meu e Ion Barbu, care a descoperit în spațiul nostru poetic balcanismul. Influența lui, da, o recunosc și nu văd nimic rău că, în cadrul unei literaturi, unul mare să ne influențeze. Spiritul polemic trebuie îndreptat împotriva culturilor străine dominante
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că inocența e o irezistibilă seducție. Îi arsei una la fund destul de tare. "Au, ta-taaa!", mă imploră deodată uluită de durere și surpriză și se redresă și lacrimile începură să-i curgă în șiroaie pe obraji, în timp ce chipul i se schimonosi de o decepție mare. Foarte bine gândii, și eu am fost decepționat, dar n-am avut cui să strig, cum ai tu acuma, și nici să vărs lacrimi, în așteptarea unei mângâieri. "Cum ai putut să te porți atât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putut să aranjeze înregistratorul, și din care pricină. Sau poate era vorba de o simplă defecțiune a aparatului. Dar aceasta nu mai avea mare importanță acum. I se urî de comedia asta. ― Ascultați, eu știu unde bateți. Fața i se schimonosi într-un simulacru de zâmbet. Era minge de meci, iar ea se știa bătută dinainte.) Atitudinea acestui android, motivul pentru care ne-am îndreptat spre acel semnal, totul se potrivește, chiar dacă nu pot s-o dovedesc, zise ea înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se plictisește, tați. Și eu. Când ne întoarcem? ― Când vom fi bogați, Newt. ― Așa răspunzi tot timpul. (Ea se ridică agilă ca o maimuță). Vreau să mă-ntorc, să mă joc de-a "Monștrii în labirint". Fața fratelui ei se schimonosi. ― Atunci te joci singură. Trișezi mereu. ― Nu-i adevărat! făcu ea punându-și pumnișorii în șoldurile slăbuțe. Zici așa pentru că sunt mai tare și te oftici. ― Nici pomeneală. Tu te ascunzi prin niște conducte pe unde nu se poate trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se găsește în această zonă va fi dezintegrat și se va preschimba într-un nor de vapori mare cât Nebraska. Neluând în seamă vorbele acestea, femeia închise sacoșa. ― Hicks, contez pe tine pentru a o împiedica să plece. Caporalul clipi, schimonosit de durere, cu ochii înlăcrimați. ― Nu plecăm nicăieri fără tine, afirmă el și arătă spre arma hibridă. O să poți să cari chestia aia? Ea cântări mașinăria. ― Atât cât va fi necesar. Apoi își puse sacoșa pe umăr și merse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apăsă pe trăgaciul vibratorului. Glontele făcu țăndări creatura strânsă înaintea saltului. Fulgerul deflagrației lumină silueta unui adult din apropiere. Ființa o atacă pe intrusă și fu catapultată îndărăt de două descărcări ale puștii. Ripley avansă continuând să tragă, cu fața schimonosită de o furie ucigătoare. Lucrul acela se clătina spasmodic și femeia îl termină cu aruncătorul de flăcări. Focul nimicea cadavrul și Ripley alergă la Newt. Substanța rășinoasă a coconului ce o învăluia pe fetiță nu se întărise încă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înainte: - Presupun că băiatul a moștenit această poziție de la părintele decedat. În timp ce vorbea, privi fața lui. Breemeg. Și astfel văzu buzele subțiri strângându-se și devenind și mai subțiri, dacă asta mai era posibil. Apoi buzele se destinseră. Fața se schimonosi într-un rânjet când Breemeg rosti răgușit: - S.O B.-ul acela! Era un răspuns care nu lăsa nici o îndoială. Neașteptata dezvăluire a sentimentelor acestui individ ar fi trebuit să constituie un pericol de moarte pentru el - de-acum înainte. Gosseyn rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]