1,812 matches
-
timp, vei rosti o scurtă formulă magică, pe care te voi ajuta tot eu să o memorezi. Acestea două, combinate, îi vor veni de hac. O vor îngheța și deposeda de toate puterile pentru o mie de ani”. Ochii îmi sclipeau a recunoștință nețărmurită. ”Mulțumesc din suflet, mărite Ji Yan. Când vei dori, sunt gata să mă înveți cele promise”. Peste câteva zile, după ce am mai vizitat câteva încăperi mirifice ale Palatului Alb, am primit și lecția mult dorită, am folosit
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
senzația care te-ar acapara , plutind pe deasupra hăului. De cealaltă parte a văii , un alt perete mai mic își ițea către soare gresia sfarâmicioasă. - Aici , îmi zise amicul meu , am găsit odată o rocă de mărimea unui pumn în care sclipeau vinișoare aurii și verzui. Credeam atunci că ceea ce am găsit ar putea să fie aur , dar numai un geolog ar fi putut lămuri problema. Mai la vale , în josul văii , se află o stâncă semănând cu Babele din Bucegi . Sub pălăria
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
lichidul din pahar. N-am observat-o când reluase arcușul căci eu, cu mâna împotmolită în poșeta totdeauna plină de hârtii cu și fără trebuință, trăiam dilema mea, să-i dau ceva, să îndrăznesc? Monedele de metal din cutia întredeschisă sclipeau în ochii mei în semn afirmativ. Merita, cât un bilet de concert. La această concluzie ajunsesem când tocmai recunoscusem o melodie de cu totul altă factură. Violoncelista dădea viață cântecului israelian „Țara noastră mică”. Am rămas să ascult, nu atât
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
prin mlaștini pestilențiale ochii lor dilatați magnetici reflectă oceane agitate furtuni acalmii le-am legat de catarg să fluture alizeic eșarfă stelelor e ca un curcubeu pictat scară spre cer devotată cuvintele mele urca șerpește unse cu miere praful argintiu sclipește tragic în ele sunetul lor de clopoței trezește arhetipuri frustrări treptele șubrede ascund monștri onești nu am chei pentru ultima ușa cea mai vorace migrația barbara catalizează energii printre scila și caribda se strecoară înțelepte în bastionul complice și rece
(I)LOGICA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349847_a_351176]
-
și odihnitoare Lumina printr-o sită, Atâta de departe, Mai curge poleită Și-nchipuiri împarte Dezgolind sentimente Când fluierul zefirului Cu ritmuri dulci și lente Invită, ca-ntr-un dans, Clipa ce-o prinde-n loc Trecând în zbor,..așa ... Sclipind ca semn de foc. Toamna se-arată ca o chitară Si-n nostalgie lasă uimire Spre gândul în care A intrat o amintire. Umbra prinsă-n poeme, Peste vreme, Toamnă vrea s-o cheme. Ca o mică flamă Roșie sau
FRUNZĂ STRĂINĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349945_a_351274]
-
că tot africanii sunt mai simțiți, căci pentru 3min. mi-au înhățat doar 4 euro... să ne limităm numai pentru a avea dreptul și o la minimă convorbire? oare, de cât să-ți incaci un telefon cu un credit care sclipește 9de fapt rudele mele au făcut asta, căci eu sunt în roming...pentru vreo o săptămână, poate și câteva zile..), oare n-ai avea o mulțumire sufletească dacă din start dând acești bani unui copil sărac? Ce dacă ai stă
EXISTA COMPANIE DE TELEFONIE SERIOASA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344513_a_345842]
-
tablou minunat, zămislit parcă de un pictor...nevăzut, care a așezat zâmbetul strălucitor al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai jos, pe pământul obosit a așternut cu pensonul fermecat, o nea albă, pufoasă, care sclipește la fiecare mângâiere a soarelui... Este un tablou plăcut privirii; prima zăpadă, așternută peste noapte, se arată atât de albă, lumina soarelui atât de caldă...și trandafirii mei din grădină sunt atât de frumoși! Le privesc petalele roșii, care strălucesc
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
trupei lui Vili în timp ce vor tăia turnul, și de ce nu, chiar imnul țiganilor. A doua zi m-am dus chitit la Lepenis. I-am zis: -Lepenis, trebuie să tăiem turnul Eiffel. Ochii francezului se inundară de emoție, ochelarii prinseră a sclipi de parcă vedea deja fierul topit al turnului Eiffel. Trebuie, am continuat eu, să te duci la Ministrul Apărării și să-i spui că dacă nu tăiem turnul Eiffel într-o săptămână, va fi cu siguranță bombardat de inamici, doar este
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
care zilnic o ignor, Dar când înbcet se lasă noaptea Gândurile îmi vin în zbor. Cu ele aduc dragi amintiri, Și sufletul îmi răscolesc. Sunt crâmpeile unei iubiri Ce noaptea eu le retrăiesc. Când prin geam luna pătrunde, Iar stelele sclipesc timid, Atunci somnul mă cuprinde Și pleoapele mi se închid. Timpul se scurge plin de vise, Ce sufletul le-a strâns discret. Ele-s în amintiri cuprinse, Iar viața-mi trece încet,încet. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VIAȚA TRECE ÎNCET
VIAȚA TRECE ÎNCET,ÎNCET... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350076_a_351405]
-
fotoliu de nori negri de abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
nebuni, nu eu! Și avea dreptate,pentru că toți se înșelau amarnic. Împărăteasa lor, în marșul ei triumfal prin toată țara, ajunsese până în vârful celui mai înalt munte, unde, dintr-o suflare, și-a făcut palatul de gheață ce se vedea sclipind în depărtări, căruia îi spuse Palatul de Gheață Veșnică. Aici își făcu ea reședința, învăluită în taine și mistere, și își aduse ceata de slujitori fioroși. Dar cine erau enigmaticii slujitori ai Iernii? Unul, mătăhălos și burtos, buzat, cu nasul
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
starea de inocență, lucrurile sunt proaspete. Copilul privește cu multă curiozitate tot ceea ce-l înconjoară, dând atenție fiecărui firicel de iarbă și fiecărei gâze care i se află în preajmă...Pentru copil nu există “praf” pe lentile, pentru El, lumea sclipește de noutăți... Curăță lentilele de praf, și vei deveni o ființă în care sălășluiesc, Lumina și Iubirea! Fiți binecuvântați! Referință Bibliografică: Ochi de copil / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 371, Anul II, 06 ianuarie 2012. Drepturi de
OCHI DE COPIL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361842_a_363171]
-
vină. Ascult ca un copil de mama lui, Cuvintele zidesc dar poezie nu-i. Mă-mbogățiți în serile regale, Cu vii comori, născute din sfere abisale. Printre atâtea stele, eu mă ascund sub lună, Mă bucură lumina voastră din cunună. Sclipesc și eu cu voi deodată, Blândă lumină-mprumutată. Firimituri din praf de stele, Adun mereu în versurile mele. Din razele voastre dăruite, Aprind cupole-n nopți poleite. Și le transform în catedrale, Ofrande-aduc eu versurilor tale. Omul înger Să prinzi în
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
învârtit pe plită, dacă le serveam la un restaurant, doar cu bacșișul primit m-aș fi făcut om ! - Lasă că nici permisia primită nu-ți pică cu greu la ficat ! Bărbia bucătarului se umflă a gușă de bucurie, ochii îi sclipesc, mustața îi surâde. Devine apoi brusc serios amintindu-și ceva anume : - Bert ! Îți mulțumesc pentru ajutorul acordat. Salata ta de varză a avut parte cel puțin de aceleași aprecieri ca și friptura ! - Tu nici nu poți să tai varza atât
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
rădăcina să Fragilul ghiocel , Cadoul țării din zăpadă ... Dintr-o Ianuarie de mult Ce pentru noi forțase vremea Să ne iubească, să ne vadă! Dar știm acum Că ne-ai întors Iubire înapoi La cei de jos Că un Iisus Sclipind pe cer în înviere Tu, ne-ai condus poporul că un rege Spre nestemata piatră din filozofie ... Ne-ai mântuit țară prin poezie! Referință Bibliografica: Primul poet / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1256, Anul IV, 09
PRIMUL POET de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365462_a_366791]
-
și goi. De ce atât de reci și goi? Poate pentru că sufletul meu, sufletul tău, au rămas acolo în orășelul acela mic și cochet, extrem de curat și unde ferestrele caselor aveau minunate flori care mai de care mai colorate și care sclipeau în razele blânde ale soarelui, parcă spunânsu-și fiecare povestea lor. Acolo în oadăița unde noi am făcut cunoștiință cu dragostea pentru prima dată, acolo și numai acolo, alături de tine am simțit că este spațiul meu, și că aparțin trup și
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
-o să mă-nsor cu ea, Ca mi-e dragă , zău așa. (Pandrea Mattias) Sunt un școlărel, Cu nas mititel, Vreau să fiu artist Și parașutist. (Ionuț Moldovan) Sunt o floare, Nu oricare, Nimeni n-are așa petale. Ele îmi sclipesc în soare. ( Maria Oltean) Sunt o frunză, Ca o muză... Cad alene din copac, Când rățușca face: mac! (Ionuț Dobrean) Sunt ca o stea, Nu văd pe nimenea, Sunt iubitor, și merg în zbor, Noaptea-mi văd suratele Și toate
SUNT...(POEM REALIZAT DE COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364885_a_366214]
-
nevăzuți păzeau, Eu coboram în strana bolții, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în roș, În stofa timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodită, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hău, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive
STELELE- MI CĂDEAU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366309_a_367638]
-
zid, de ce, manole, m-ai zidit? sunt singura icoană sub crucea mânăstirii pe care ai jertfit-o în numele iubirii. ochiul domnului princiar era soare pe altar, se bucura, se desfăta că nu văzuse-așa ceva, se terminase-n zori zidirea, sclipea în soare mânăstirea, numai glasul anei trst, se-auzea în acatist: manole, manole, zidul m-a cuprins, viața mi s-a stins, pieptul rău mă doare, copilașul moare... vocea lui manole grea, din fântână -i răspundea: culcă-te ,ană,-n
ANA ŞI MANOLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366539_a_367868]
-
de gâze umpleau aerul. El purta o bluză galbenă, ceva tricotat foarte fin și câteva musculițe îl urmăreau pas cu pas enervându-l... “PE ALEXANDRU ÎL VĂD ȘI ACUM în bluza galbena ca de de polen, cu lănțișorul de aur sclipind în jurul gâtului, mă văd și pe mine, foind bucuroasă în jurul lui. Îmi strângea prea tare degetele și mi se părea că tot calmul său obișnuit ( pentru care îl invidiam ) i se retrăsese în palmă. Mirosea a spray fin și a
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
știai, tu?! - Că îți place de el. - Du-te, tu! o contrazise prințesa împingând-o. Discuțiile nu mai continuară mult. Aela se ridică și plecă spre camera ei. Talestri se întinse printre blănuri și privi printre scobiturile de sus. Acolo sclipea ceva, deși era întuneric beznă. Furtuna încă își făcea de cap. Prințesa se ridică, își așeză rochia, și ieși afară. Chiar lângă încăpere, văzu silueta unui om. Era generalul. Talestri se fâstâci. Nu avea cum să nu îl mai salute
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
în taină” pentru sănătatea dumneavoastră și pentru „apariția acestei lucrări de o deosebită însemnătate pentru literatura română”. Și, fiindcă între filele acestei antologii „s-au cuibărit cântecul, dragostea și dorul de viață, iar peste toate acestea au curs din belșug, sclipind într-un fel nelumesc, picuri din Lumina divină”, adaug că, pentru ca bucuria noastră să fie deplină, compozitorul, interpretul, traducătorul și poetul Florian Chelu Madeva, cucerit de vraja sonetului în general și a sonetului românesc în special, întru o nouă izbândă
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
mărginite de felinare, cu străzi pavate cu pietre aduse chiar din acel oraș și pe deasupra capului o imensă cupola care acoperea totul imitând cerul pictat în albastru deschis cu soare și norișori răzleți pictați în alb, ori noaptea cu stelele sclipind și ele în feeria de lumini care cuprinde tot spațiul. După vizitarea mai multor magazine și după plimbarea pe mai multe străzi, ne mai odihneam picioarele așezându-ne la câte o cafeluța, ori când ni se făcea foame, ne îndestulam
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
împletite din senin și frumos, din ele izvorând și înălțându-se vise plutitoare în voie printre nori albi traversând necontenit ceruri azurii, ce duc cu dânsele departe de tot emoții, povești și stări sublime, îmbrăcând adesea suflete în haine ușoare, sclipind de euforii ale timpurilor vesele!... Miracolul coboară pe neașteptate pe scările Universului, aducând cu sine întruchipări ale irealului de dincolo de rațiuni pătrunse ale firescului uman, pentru o clipă pământeană conducând spiritul printre alei ale lumii invizibile ce transcende granițe tangibile
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]