1,875 matches
-
din 18 decembrie 2015. Cu ani în urmă am cunoscut un om care se evidenția nu numai prin frumusețea chipului, zâmbetul cald și plăcut, ci și prin sensibilitatea și finețea structurii umane, prin personalitatea sa distinctă, înzestrată cu o inteligență sclipitoare. Era Emilia Țuțuianu. Un neobosit om al cărții, dăruit profesiei dar și o mare dăruitoare de lumină sufletelor noastre. Prin competență și experiență, știe să valorifice cartea, rolul ei în informare, cercetare, în formarea și dezvoltarea personalității, să promoveze valoarea
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
la ... Citește mai mult Cu ani în urmă am cunoscut un om care se evidenția nu numai prin frumusețea chipului, zâmbetul cald și plăcut, ci și prin sensibilitatea și finețea structurii umane, prin personalitatea sa distinctă, înzestrată cu o inteligență sclipitoare. Era Emilia Țuțuianu. Un neobosit om al cărții, dăruit profesiei dar și o mare dăruitoare de lumină sufletelor noastre. Prin competență și experiență, știe să valorifice cartea, rolul ei în informare, cercetare, în formarea și dezvoltarea personalității, să promoveze valoarea
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ați băut toată ... XXVI. TRANDAFIRUL SIRENEI-11, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015. 17-Sirena de aur Când se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În ... Citește mai mult 17-Sirena de aurCând se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
domnule... așa și pe dincolo... e adevărat? Mda, altă idee tâmpită! Încep să se Înmulțească - atenție, domnu’ Adam, obișnuința Începe la a doua crimă. Cine a spus asta? Camus, parcă. Buni și francezii la ceva: le lipsește profunzimea, dar sunt sclipitori și memorabili În exprimare - geniu lingvistic latin și, ca bonus, femei accesibile... Bingo! Franța... femei... Eveline... - Cu părere de rău pentru speranțele tale umaniste (eram per tu, la propunerea ei abandonaserăm țeapănul „dumneavoastră”), trebuie să știi că Howard ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prin urmare, sfidător sau poate doar nepăsător, avertismentul, afișându-și durerea, revolta și suferința În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis. Întâmplător sau nu - mai degrabă, nu -, a murit În același an cu sclipitorul său elev și, asemenea lui, subit și misterios. Abia pășise În al treisprezecelea lustru de viață. Cei cu care lucrase la Codul lui Alexandru au dispărut, la rându-le, În scurt timp, unul câte unul. Vagi urme ale preocupărilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În cînd, larva se hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu e tot mai departe, Închis În frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În carnea unei femei ca să uite, ca să scape de obsesia unui loc, unde lumina se stinge din ce În ce mai des și cuverturile și covoarele și creierul și cuvintele și simțurile se degradează. Azi am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de inimă. Dacă află că am fost aici cu tine, că m-ai sărutat, poate moareă - Nu moare! Și dacă moare e mai viu decât a fost vreodată ca mort! - Ești cu adevărat Diavolul, a spus o fetiță cu ochi sclipitori. - Da, i-a șoptit „Eros“ la ureche, dar să nu spui la nimeni, vino cu mine și voi face din tine femeie! Nimic nu e mai greu și mai ușor decât iubirea! Fetița s-a îndepărtat gânditoare. Și „Eros“ și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o boală grea, s-a stinsă din viață la 9 martie 1964. Datorăm aceste câteva cuvinte care țin loc de necrolog unui grup de scriitori și prieteni care semnează această scurtă notă biografică în „Gazeta Literară”, București, martie 1964. Inteligență sclipitoare, premiat la Liceul Internat din Iași, unde a fost trimisă de Gheorghe Postoi, cu o scrisoare de recomandare la colegul său, Tomida. Găsit de directorul liceului desculț, îl întreabă ce-i cu el și, după ce-i află toată povestea, l-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Întotdeauna păreau puțin obosiți. Nu mai cunoscusem până atunci scriitori și acum îi găseam destul de bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu uimire umorul mușcător cu care îl sfâșiau în bucăți pe orice confrate chiar din clipa în care se întorcea cu spatele. Artistul are acest avantaj asupra restului lumii: prietenii săi îi oferă drept țintă a satirei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor fructe? Ele își aveau locul într-o grădină a Hesperidelor din Polinezia. Era ceva ciudat de viu în ele, de parcă ar fi fost create într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu puțin noroi. Iar acest noroi mai curând cenușiu decât brun lăsase o dâră pe jos, pătând cu alb pătratele negre și cu o culoare întunecată pe cele albe. Se știa că procurorul poartă, indiferent de vreme, o încălțăminte mai sclipitoare decât cascheta unui soldat din garda republicană. Putea să cadă o zăpadă de-un metru, să plouă torențial, drumul putea să dispară sub clisă, dar acest om avea mereu în picioare în pantofi de piele imaculați. Îl văzusem într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
undeva, așezat pe un trunchi de copac plângea tremurând pământul un alt om. Bărbatul tot ținea în fața inimii o oglindă, privea adânc în ea, apoi, din când în când, sfâșia cerul cu privirea lui inteligentă, lăsând o dâră atât de sclipitoare, că Bunul s-a cutremurat de teamă că omul i-ar putea citi până-n adâncul sufletului de Dumnezeu. Tu de ce plângi, omule?, l-a întrebat Dumnezeu c-o voce caldă și blândă. Că sunt artist, Doamne! Ție n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ție capul, până la lupta cu Laertes, o să-ți tai capul, ca să-ți arăt că am tehnică, o să te omor, vrei, iubito???, sunt un spadasin strălucit, așa cum stai acolo, nemișcată, ești o pradă grozavă. — Să te văd, bărbat frumos! Cu sabia sclipitoare, tânărul actor face câteva mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie o tușă, aproape nu se vede metalul prin aer, Anita își ridică pleoapele, îl privește vrăjită, actorul se mișcă elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
razelor de soare asupra multor semeni; și Amory a posedat această calitate În tinerețe, ba chiar, Într-o oarecare măsură, și după ce a Îmbătrânit considerabil, dar spontaneitatea reciprocă de acum nu avea să se mai realizeze niciodată. — E un băiat sclipitor, a fost de părere Thornton Hancock, care văzuse splendorile a două continente și stătuse de vorbă cu Parnell, Gladstone și Bismarck. După care a adăugat către Monsignor: — Educația lui nu ar trebui Încredințată unei școli sau unui colegiu. Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat În fața gazdei o seară Întreagă și a discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea! Putea toarce o conversație fascinantă, aproape sclipitoare, din cel mai subțire aer care a plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să i se spună că adresa ei, Ark Street, numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și pe ROSALIND nefericită, dar Îi simpatizează mult pe amândoi.) ALEC: Salut, Amory! AMORY: Salut, Alec! Tom zicea că vă Întâlniți la teatru. ALEC: Da, tocmai m-am despărțit de el. Cum a mers azi publicitatea? Ai scris vreo reclamă sclipitoare? AMORY: O, cam tot așa. Mi-a crescut salariul...(Toți Îl privesc curioși.)... cu doi dolari pe săptămână. (Consternare generală.) DOAMNA CONNAGE: Să mergem, Alec, aud mașina venind. (Urări de noapte bună, destul de reci pe alocuri. După ce DOAMNA CONNAGE și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Absolut. Să te luăm pe tine: lucrezi la The New Democracy, care e considerat cel mai inteligent hebdomadar al țării, citit de oamenii de acțiune, bla-bla. Ce misiune ai? Păi, să fii cât se poate de deștept, de interesant, de sclipitor de cinic În legătură cu orice persoană, doctrină, carte sau idee politică ce ți se repartizează ca subiect de articol. Cu cât e mai puternică lumina pe care o proiectezi asupra problemei, cu cât e mai răsunător scandalul creat, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puteam să gust iar din țesătura viselor pe jumătate memorate, dulce și nouă pe buzele tale. Exista ceva aromat În aerul de miez de noapte... Liniștea era moartă și zgomotul Încă nu se deșteptase... Viața pocnea ca gheața! ...O notă sclipitoare și iată-te În fața mea... țâșnise primăvara. (Țurțurii se scurtau pe streșini și orașul, populat acum de elfi, leșina.) Gândurile noastre erau o ceață Înghețată de-a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se sărutau sus, pe sârmele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Intelectele mediocre, din categoria a doua, după clasificarea lui Platon, folosesc rămășițe de cavalerism romantic, diluate cu sentimentalism victorian. Noi, care ne considerăm intelectuali autentici, Îl mascăm pretinzând că este o altă latură a noastră, fără legătură cu creierele noastre sclipitoare; pretindem că, prin faptul că suntem conștienți de prezența lui, scăpăm de soarta de a-i cădea În gheare. Adevărul este Însă că sexul sălășluiește chiar În miezul celor mai pure abstracțiuni, atât de aproape Încât ne Întunecă vederea... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asta nu‑i adevărat. Și chiar dacă Rainer povestește și el același lucru de atâtea ori, povestea tot nu se transformă în adevăr. Ce se află pe fundul ăsta de interminabile plăci albe de faianță, peste care lumina alunecă în dâre sclipitoare? Acolo nu se află adevărul ultim și universal valabil pe care adolescentul îl caută în timpul său liber, când n‑are altceva mai bun de făcut, ci acolo, pe fundul răcoros, se află doar apă. După cum îi este felul, apa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]