516 matches
-
semn din naștere pe care nu trebuie să i-1 vadă nimeni. I-a plăcut de Șnițel și m-a lăsat s-o sărut fără să fac gargară cu Listerine, așa cum mă punea să fac blondina. Mi-am amintit de scobitura de pe coapsa lui Betty și mi s-a tăiat răsuflarea. — Johnny, tu ai ucis-o pe Liz? întrebă Russ. Grăsanul începu să se agite în scaun: — Nu! Nu, nu, nu, nu, nu, nu! Nu! — Șșșșșșt! Ușurel, fiule, ușurel. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
greu să rămână. A doua zi de dimineață, Hor, cârmaciul străin și Auta intrară în luntrea mică. După un zbor scurt se roteau deasupra limanului Marelui Oraș. Corabia mare a regelui atlant se afla mai departe de celelalte, într-o scobitură deosebită a țărmului, unde se săpase în malul stâncos și înalt o uriașă firidă. Din fericire, corabia era afară și pe puntea ei se aflau câțiva corăbieri. - Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă spre răsărit, dar mai mult către miazănoapte, un șir lung de pete albe. Crezu că sunt păsări, dar întrebă: - Ce vezi acolo, cîrmaci? Sculîndu-se și întorcîndu-și fața spre zarea arătată, cârmaciul strigă deodată: - Corăbii, stăpîne! Corăbiile Atlantidei! - Caută o scobitură în țărm cu apă liniștită și trage corăbiile la mal, porunci bătrânul liniștit. Când corăbiile bănuite de a fi atlante, după o lungă bucată de vreme, se apropiară, Marele Preot trimise în întîmpinarea lor o luntre ușoară, care se întoarse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lipsită de pânză și mânată de valuri în voia lor. Numai din întîmplare ajunsese la mal. Pe plută ședea un om și curăța solzii unui pește, care se zbătea încă în mâinile lui. Oprindu-și cu greu pluta într-o scobitură stâncoasă, omul ieși pe țărm. Avea o singură vâslă, care era și lopată și cârmă și undiță. Omul era scund, istovit și gol; pielea lui era stacojie sau aproape vânătă. Își aruncă vâsla pe stânci și se uită la păstori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Sinistratul nu-și va mai descleșta, pentru acea zi, fălcile. - Pentru numele lui Dumnezeu, dă-ți întreaga silință!... Dacă presimți o pană de inspirație, învață, pe de rost, măcar două-trei bucăți dintre creațiile acestea! și directorul Predoleanu scotoci într-o scobitură a servietei diplomat și îi descărcă Sinistratului, la piept, un teanc de cartoane tăiate egale. Semănau cu un uriaș pachet de biscuiți. Găzduiau pe fiecare suprafață a lor câte două trei poeme omagiale decupate din reviste și ziare. - Să tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plăcute erau foile acelea care povesteau aventuri de dragoste cu contese și bandiți? Uneori, ca să mai scape de gura lui și de-a mă-si, pleca în groapă, unde avea un loc tainic, sub malul galben al rampei. Era o scobitură rotundă, dincolo de baltă, neștiută de nimeni. Vara așternea pe jos 251 buruieni uscate și asculta cum se rostogoleau de sus bulgării mari de pământ. Îi țiuiau urechile de atâta liniște. Parcă stătea într-o apă. Dimineața bătea soarele și iarba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uita unde așezase Veta mai înainte piciorul și o urmă. Când au ajuns sus, Procopie a privit în toate părțile. Jos, văzu fundul și malul celălalt. De aici puteai cuprinde toată groapa fără să fii zărit. În spate erau alte scobituri, pentru coborât, acoperite de iarbă. Veta îi arătă urmele unui foc stins mai demult. Cenușa era spulberată și alături mai rămăseseră câteva surcele. - Aici se ascund uneori hoții Cuțaridei, îi spuse în șoapte, da să nu spui la nimeni, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
satisfăcătoare, cuvântul englezesc „childhood“ (copilărie), care sună misterios și nou și devine tot mai străin pe măsură ce se amestecă În mințișoara mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
general german În armata rusă. În familiile vechi menținute cu tenacitate, anumite trăsături faciale se repetă, purtând amprenta Întemeietorului lor. Nasul Nabokovilor (de exemplu al bunicului meu) este de tip rusesc, cârn, cu vârful ușor rotunjit și cu o mică scobitură, când e privit din profil; nasul Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos ușor arcuit, cu o tăietură distinctă. Nabokovii Îngâmfați sau uimiți au sprâncenele ridicate, dese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
decât geamuri mari ca de seră Între palierul de sus și cerul verde-pal al serii. Aveam obiceiul să rămân În urmă, târându-mi picioarele și alunecând un pic pe pardoseala lină de piatră a holului, silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui meu să-mi propulseze cu ghionturi mici scheletul recalcitrant. Odată În dreptul scării, mai aveam obiceiul de a ajunge la trepte strecurându-mă pe sub balustrada dintre coloana din mijloc, care susținea scara, și primul grilaj al scării. Pe măsură ce mai trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În vara următoare, a plecat În Elveția cu mama lui - și curând după moartea lui (În 1919), revizitând același hotel și căpătând aceleași camere ca acelea pe care le ocupaseră ei În acel iulie, ea și-a vârât mâna În scobitura unui fotoliu căutând un ac de păr care-i căzuse acolo și a scos la iveală un micuț cuirasier, fără cal, dar strângând Încă Între picioarele lui crăcănate un cal de luptă invizibil. Când a sosit pentru o vizită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu un gest automat o strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
carieră politică în schimbul unuia dintre acele desene, oricât de rudimentar ar fi fost. în acel apăsător miez de zi, când soarele cădea ca plumbul topit pe extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. 13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută." 15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16. Prea iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
mai abitir decât cea mai bună apă pe care am băut-o vreodată. Am mai mers o vreme, trecând peste un șir de dune Înainte ca soarele să apuce să dogorească și am ajuns la poalele unei stânci, sub o scobitură uriașă sub care era mereu umbră. Erau și niște smocuri de iarbă pe acolo, amestecate cu câteva tufe de ciulini. Ne-am Întins, am ridicat o casă din aceea de piele și ne-am pus la taclale. Unu făcu tărăboi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala noastră de oameni... Aici e coapsa... Iar aici... După ce mi-a spus tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala noastră de oameni... Aici e coapsa... Iar aici... După ce mi-a spus tot ce se putea spune despre toate felurile În care trebuia Înclinată cârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îmbrățișase și îi mângâia părul. Visă că îi săruta buzele și ea îi întorcea sărutul, cu gura deschisă, cu buzele moi și calde. Visă mirosul cald al părului ei și netezimea caldă a pielii ei când degetele lui îi atinseră scobitura spatelui de sub cămașa de noapte. Încercă să-și amintească când visase ultima oară că era în pat cu o femeie frumoasă, trezindu-se, conștient că ea îl atingea, că el o atingea, că se împleteau, se încâlceau, se încolăceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moartea preotesei nici măcar atunci când Valerius sări peste balustradă, intră în pulvinar și se repezi la el. Vitellius căzu de pe tricliniu. Nu apucă să se întrebe de ce nimeni nu-l oprea pe nebunul acela; simți mâinile lui Valerius în jurul gâtului, căutând scobitura traheii, apăsând. Simți cum gâtul îi ia foc; prin fața ochilor i se perindau lumini orbitoare. Înțelese că avea să moară și încercă să se apere. Fu salvat. Se rostogoli, respirând cu mare greutate, în timp ce Valerius, ajutat de cine știe ce zeu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sugruma cu plăcere, Valerius. Știi de ce? Cu o mișcare bruscă, Valerius se eliberă din strânsoare. — Nu așa sugrumi un om, zise disprețuitor. Vrei să-ți arăt eu cum? Îl apucă pe instructor de gât și apăsă cu degetele mari în scobitura traheii. I se păru că-l sugrumă pe Vitellius; cuprins de furie, i se păru că-l vede pe imperator cu ochii măriți de groază, gâfâind înspăimântat. — Așa se face! strigă. Toți instructorii și gladiatorii se opriseră și se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă foșnind: șoldurile goale, furoul scurt de mătase neagră, sutienul negru, sânii rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părea s-o însoțească fără leac, își strângea brațele de la un umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii sleiți abia dacă-i puteau umple scobitura pieptului. Gura era însă neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a florilor femele foarte timpurie foarte timpurie până la timpurie timpurie timpurie până la mediu timpurie mediu timpurie mediu timpurie până la târzie târzie târzie până la foarte târzie foarte târzie Involucru: lungimea față de lungimea fructului mai scurt de aceeași lungime mai lung Involucru: scobitură mică medie mare Involucru: dantelarea de la marginea scobiturii ușoară medie mare Fructul: mărimea foarte mic mic mediu mare foarte mare Fructul: forma generală globular conic ovoid subcilindric scurt subcilindric lung Perioada de maturitate foarte timpurie foarte timpurie până la timpurie timpurie
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]