2,482 matches
-
singurătate și rugi disperate puse pe rafturi și spații intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat din rotunde epoci, fierul pătruns în adâncuri de scoici - scânteie venită din lumi hainite spre amețita și tainica-i minte. Iar șapte-i o clipă și-o strună prin vremi, tăcere de care te temi, o soartă pe care-o alegi, membrană a vieții întregi. În ochii cifrei șapte
PENTRU NICHITA STĂNESCU DE MARIA HADÂRCĂ-CHIȘINĂU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349927_a_351256]
-
de viață celor care, tineri, adulți sau seniori, cred că și mine că în fiecare din noi există o fărâma de aur ce poate fi scoasă la lumină. În ea veți întâlni personaje îndrăgite din primul volum tipărit, “Destăinuiri cu scoici și apă sărată”, apărut la editură ANAMAROL în anul 2012. Colecția “Diamant” este deschisă tuturor celor care vor să spună povestiri de sâmbătă cu adevăruri și frumuseți. Mada CAZALI (Smaranda CAZAN-LIVESCU) Referință Bibliografica: TIMPURI, ÎN GOANA... / Rodica Elenă Lupu : Confluente
TIMPURI, ÎN GOANĂ... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349975_a_351304]
-
recunoașterea plină de franchețe a unei neliniști existențiale, ce are ca rezultat destrămarea universului ce o ține captivă: “m-am tot luptat cu îndoiala, cu moartea care îmi pândea numele... și-acum pot să evadez cu liniștea unei nopți albe!” (Scoicile își caută locul). Acest univers, amintind de spațiul lui Dostoievski, în care viața este văzută ca închisoare, la Daniela Voiculescu este viu și în expansiune. “ și închisoarea mea va crește ca un turn din vise, povești și speranțe... cât voi
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LUNA, DOICA POEȚILOR! Luna împărțită-n sferturi, Ca o pâine ardeleană, Îi duc pe poeți la certuri, Definind-o ca sprânceană! Îi zic seceră sau scoică, Trezind în ei numai furtuni, Ea fiind totuși o doică, Alăptând frumoși nebuni. Pentru mine, tu ești Luna, Luminând nopțile calde, Tu ai fost dintotdeauna, Cea care creezi smaralde. Referință Bibliografică: Luna, doica poeților! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LUNA, DOICA POEŢILOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348053_a_349382]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ARITMIC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Mi-s pașii grei și scoicile stâlcesc. De talpa mea nisipul se ferește De urmele (ce alfabet poesc!) Sfârșind la țărm în solzi de pește Chiar Gebelezis a scăpat din frâu În disonanță apriga tornadă. Ce fulger fără tunet va să cadă? Și marea pare un
ARITMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348155_a_349484]
-
larg. Cu toate că încercam să ținem barca direcționată spre larg, barca a mers tot unde a vrut ea. După încă un sfert de oră de mers în necunoscut sperând că suntem suficient de în larg să găsim zone cu piatră și scoică, unde stă ascuns guvidul, am oprit să încercăm pescuitul. Deja se luminase, dar acest lucru nu a făcut decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
încă mai persista dar vedeai la aproape o sută de metri distanță. Când am văzut că suntem deasupra zonei prezidențiale din Neptun, ne-am îndreptat spre Cap Aurora unde veneam de obicei la pescuit, fiind zonă cu multă piatră și scoică. Așa ne îndreptam și spre casă. Am mai încercat în câteva locuri, dar aveam ghinion. Nu avea guvidul chef de servit masa, așa că am abandonat pescuitul pe la ora unu. Mai mult am rătăcit pe mare decât am pescuit. După vreo
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
cum răsucesc în cuptorul încercărilor trupul oricum strâns de atâta agitație. Învăț zi de zi să râd de mine un râs clar din toată inima și mă întreb mereu sau întreb gemenele - după cum le numește povestitorul dintre filele turnului de scoici, - de ce totul e atât de simplu-complicat complicat-simplu. Pe undeva printre memoriile păstrate în biblioteca aceea uriașă a ființei se păstrează în fișiere mari toate umbrele cu sunetele formele lor geometrice de multe ori ciudate și toate ecourile manifestărilor lor Din
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
ascultarea devine pas din pas în darul sfânt al omului câte umbre își mai târăsc tâmplele să reinventeze durerea în formele copacilor când ei cântă neîntrerupt sub poalele zăpezilor nenăscute dorul ascultă și el Glasul Domnului într-o lacrimă de scoică nedescoperită dincolo de hotar cuibul valorilor începe cântecul inimii mintea adoarme pe o frunză de castan în amintirea unei primăveri promise demult din vremea lui Ler când omul își desfăta umbrele cu bucurie și esența de nard a focului în reflexele
ZVÂCNEŞTE TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347613_a_348942]
-
șoptește briza serii Numele noastre-n asfințit Chemându-ne în locu-n care Ne-a mângâiat ,când ne-am iubit Nisipul ud așteaptă încă Ai noștri pași pe el călcând Și algele să se-nfioare Trupuri de bronz catifelând Cochilii seci de scoici pereche Ne-așteaptă să mai mângâiem Sideful lor cu pielea noastră Și-n noapte să întârziem Luna pe boltă-Doamna nopții Caută-n van privind în jos Îndrăgostiții de-altădată Ce-oftând ei o priveau sfios Și mii de stele în
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
zeiței Clio. Thor is ouț of discussion. Ciocanu' e unealtă nobilă, nu putem vorbi chiar în jargon de țigani fierari. Însă mitologia se întâlnește în stație la Lizeanu cu țiganu'. Bărbații vin de pe Martie, iar muierile blonde se nasc din scoică, ca Venus din spumele mării (2). Botticelli e universal, dar nu manelist. Blondele nu mai sunt ce fură pe vremea lui. Fine, pudice în goliciunea lor. Nici nu îți vin gânduri violente la privirea picturii lui Botticelli. Blondă lu' Drăghici
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
întreb spune-mi când l-am atins să nu-i mai repet mimica, să nu-l reconstruiesc atunci când pierd din degete tactul liniștii e un prag născut din neîncrederea în oameni, în mine. puține ființe pot acum să deschidă miezul scoicii fără a arunca pietre pentru a ucide sămânța perlei de multe ori am simțit cum îngheață și umbrele scoicii, nu numai miezul zdrobit de bocancii în care cuvintele răului își creșteau fiarele. mai vin cu viață în teatrul autentic deschis
PIATRĂ CUBICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350219_a_351548]
-
din degete tactul liniștii e un prag născut din neîncrederea în oameni, în mine. puține ființe pot acum să deschidă miezul scoicii fără a arunca pietre pentru a ucide sămânța perlei de multe ori am simțit cum îngheață și umbrele scoicii, nu numai miezul zdrobit de bocancii în care cuvintele răului își creșteau fiarele. mai vin cu viață în teatrul autentic deschis de tine, prietenie poți lua agenda în care mi-am înscris pentru o vreme pașii înșir piatră cubică sub
PIATRĂ CUBICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350219_a_351548]
-
eu rămăsesem singur, dar singur de tot și nici sirene nu mai veneau pe la mine. Ce liniște amorfă, mi-am zis, lipsește orice fel de culoare, nici măcar albastru nu mai e atât de verde ca în ziua în care cosisem scoicile și le făcusem clăi. Azi am slobozit valurile din buzunarul de la piept și pe plaja dinspre apus am rămas să-mi servesc cina din doruri răscoapte. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „ Ultima santinelă ” Referință Bibliografică: liniște amorfă
LINIŞTE AMORFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361884_a_363213]
-
Colacul de salvare inutil Stârnind cercuri concentrice ca o promisiune Niciodată la timp. Pașii târșiți ai disperării Care nu se împarte cu nimeni. Sunt roată, O, Doamne, ce roată pitică, Ce roată trasă de îngeri La un atelaj dintr-o scoică, Sunt mica roată. De mine depinde Tot angrenajul universului Înhămată la Carulcel Mic ce lasă în urmă Uruitul fără echivoc al singurătății. Sunt roată suind-coborând Pe treptele sinelui; noaptea mă plimb prin cetate pietre rotunde, pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
și fugi și fugi te întorci brusc șoptești ceva nedeslușit înțeles de tine doar apoi galopul reîncepe pe dig imposibilule pe dig - strigă farul îmbătrânit așa acum deschide larg brațele prinde marea măsoară rama în care o poți cuprinde adună scoicile de sub cuvintele ilizibile apoi lasă un poem în urma urmele Lui întru bucuria orbilor duminicilor pline de har și cântecul să-l lași pe banca de piatră când îți voi răsturna paleta de culori pe treptele strâmbe pașii tăi se vor
MEREU AL DOMNULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365962_a_367291]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎN SCOICĂ-I VINĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului întreb și apoi tac din casa fără ziduri ai vreme și să pleci și să alergi cu gândurile toate adunate într-o
ÎN SCOICĂ-I VINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365963_a_367292]
-
cânți secunda zborului spre crestele de munți înzăpezite veșnic te primesc cu gheața cât o palmă de povești acolo poți să plângi apoi să râzi în hora gândurilor regăsite în povești ești Micul Prinț sau ești fărâma de lumină din scoica blândă-n care perla te animă cu viața ei mereu fragilă plină de jocul umbrelor pe-un fir sidef de vină dar ce spun eu aici? în scoică-i vină? și vinovat nisipul se înclină în fața rodului rotund strălucitor minunea
ÎN SCOICĂ-I VINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365963_a_367292]
-
regăsite în povești ești Micul Prinț sau ești fărâma de lumină din scoica blândă-n care perla te animă cu viața ei mereu fragilă plină de jocul umbrelor pe-un fir sidef de vină dar ce spun eu aici? în scoică-i vină? și vinovat nisipul se înclină în fața rodului rotund strălucitor minunea lumii într-un colț curat de dor 17 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: în scoică-i vină / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV
ÎN SCOICĂ-I VINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365963_a_367292]
-
jocul umbrelor pe-un fir sidef de vină dar ce spun eu aici? în scoică-i vină? și vinovat nisipul se înclină în fața rodului rotund strălucitor minunea lumii într-un colț curat de dor 17 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: în scoică-i vină / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ÎN SCOICĂ-I VINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365963_a_367292]
-
sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise, odată, viață Referință Bibliografică: PRINTRE STÂNCI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]
-
imaginându-mi, ca esti lângă mine, urmând în mintea mea, celebrul dans... picurii mari, acoperindu-ți ochii, coborând încet, pe buzele-ți frumoase, fierbinți, pline de viață, surâzând soarelui, ce vrea să iasă. Alerg pe plajă, cu nisipul fierbinte, pe scoicile albe, pe țărmul umed, mâncat de valuri, mă plimb printre iluzii, ce-nseamna întâlniri, atingeri și emoții, priviri și semne de întrebare, puls extrem, așteptare, rafinament, mirare, e doar o dragoste-iluzie, ce doare. Mă plimb prin gândurile tale, fără să
PRIN GÂNDURILE TALE de COSTI POP în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365201_a_366530]
-
larg. Cu toate că încercam să ținem barca direcționată spre larg, barca a mers tot unde a vrut ea. După încă un sfert de oră de mers în necunoscut sperând că suntem suficient de în larg să găsim zone cu piatră și scoică, unde stă ascuns guvidul, am oprit să încercăm să pescuim. Deja se luminase, dar acest lucru nu a făcut decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
încă mai persista dar vedeai la aproape o sută de metri distanță. Când am văzut că suntem deasupra zonei prezidențiale din Neptun, ne-am îndreptat spre Cap Aurora unde veneam de obicei la pescuit, fiind zonă cu multă piatră și scoică. Așa ne îndreptam și spre casă. Am mai încercat în câteva locuri, dar aveam ghinion. Nu avea guvidul chef de masă, așa că am abandonat pe la ora unu pescuitul. Mai mult am rătăcit pe mare decât am pescuit. După vreo câteva
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
dorită, pajiștea sufletului meu plină de flori, aurită. Te caut de mult timp printre vise, pe la umbră ,pe poteci neumblate, prin versuri stângace , încă nescrise, la răscolită noastră margine de mare . Acum plajă-i pustie, nu mai e soare, doar scoici au rămas pline de sare, vântul ce bate, îți trimite chemare , numele îți rostesc spre înalta zare. Pescăruși mă îngână cu strigăte câinii în pustiu latră, se ceartă în urlete, Grîul de afară mă învăluie, luna e ascunsă în norii
UNDE EŞTI TU ? de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365220_a_366549]