776 matches
-
memora, Boncompagno schițează un loc construit anume pentru exercitarea memoriei, așadar pentru studiu. Boncompagno nu a văzut niciodată realizată această școală a sa, dar din rîndurile scrise de el răsar cîteva detalii ale școlilor ce ne sînt familiare. „Un edificiu scolastic trebuie să fie construit Într-un loc deschis, unde este aer curat. Trebuie să fie departe de locurile frecventate de femei, de zgomotele pieței, de cai, de canale, de cîini care latră, de gălăgie dăună toare, de trosnete și de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
asemenea o chestiune de importanță sub-stanțială vitală. Prin urmare, merită din plin purtarea unei discuții aici, chiar dacă a devenit o preocupare marginală a realiștilor academici începând de prin anii 1970. Preocupările acestora au fost mai științifice și orientate mai degrabă scolastic decât direct către formularea de politici. Subordonarea moralității față de putere este prezentată deseori ca o propoziție descriptivă a faptelor din viața politică internațională. "Acțiunile statelor nu sunt determinate de principii morale și angajamente legale, ci de rațiuni de interes și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cazuistică. Sfântul Vasile admite, silit, că o imagine a lui Christos îl poate îndemna pe creștin să apuce pe calea virtuții, cu condiția să se "conjuge cu elocvența predicatorului". Încep să se distingă bunele uzuri ale imaginii (pe care doctrinele scolastice le vor sistematiza în Evul Mediu în: didactic, memorativ și devoțional). Pentru a avea un control asupra celor simpli și creduli. Pentru a-i face pe credincioși să participe la liturghie. Apare tema făcută celebră în anul 600 de Grigore
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
drept recta ratio factibilium). Universul formelor rămâne subordonat unei ordini de valori eterogene: cele ale cunoașterii sau cele ale mântuirii scolastica voia să le unească. De unde marginalizarea socială a creatorilor de imagini. Cum subliniază Umberto Eco: "La drept vorbind, filosofii scolastici nu s-au ocupat niciodată ex professo de artă și de valoarea ei estetică; Sfântul Toma însuși, când vorbește despre ars, dă niște reguli generale de urmat, discută despre valoarea muncii artistice (i.e. despre munca artizanală și profesională), dar nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a theory of consciousness).“ Utilizarea conceptuală a termenului „sacru“ în filozofia religiei, istoria ideilor religioase sau în religie comparată rămâne imprecisă și problematică, așa cum imprecisă și proble matică este, în general, orice încercare de conceptualizare a religiei. „Sacrul, în calitate de concept scolastic în studiul religiei, ar trebui reevaluat în conformitate cu ultimele descoperiri privind rolul categoriilor în limbaj și cunoaștere.“ Decupările conceptuale ale treptelor și registrelor au și miză explicativă, însă, în măsura în care ele conferă obiectivitate și obiectualitate fragmentelor convențional instanțiate, se depărtează de calea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și cunoaștere.“ Decupările conceptuale ale treptelor și registrelor au și miză explicativă, însă, în măsura în care ele conferă obiectivitate și obiectualitate fragmentelor convențional instanțiate, se depărtează de calea și miza înțelegătoare a intenției lor. Demersurile de a analiza fenomenul religios în manieră scolastică deschid cu siguranță perspective noi de abordare, însă rămân inevitabil limitate la nivelul și la capacitatea de reprezentare și redare ale autorilor. De aceea, numai o lectură critică poate continua gestul creator al înțelegerii vii, care nu transformă cuvintele în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
angajat.“ Cu alte cuvinte, „idolatria“ s-ar cuveni să indice devierile din cadrul „monoteismelor“, aplicarea descriptivă cu privire la alte tradiții fiind oarbă și neîntemeiată. în mod ironic, utilizarea neadecvată a termenului dă seamă de ignoranța și de necunoașterea, în medii teologice și scolastice, a altor tradiții, în condițiile în care „idolatria“ dă, de fapt, contur neregulilor „din interior“, aruncate însă nedrept asupra altor religii („din exterior“), care rămân neînțelese și pecetluite negativ. Prin urmare, închinarea la idoli, ca fărădelege și încălcare a propriei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
actualizează puterea cognitivă, daca actualizatorul este ceva intrinsec sau ceva extrinsec puterii. Dacă ar fi vorba despre ceva intrinsec ei, așa cum spune modelul adjectival, ar însemna fie că puterea cognitivă are acces direct la obiect a concluzie adevărată pentru un scolastic cum este William Ockham, dar inaplicabila lui Toma din Aquino a, fie că speciile sensibile sau speciile inteligibile sunt niște entități intermediare inutile. Mai mult, modelul adjectival aplicat lui Toma din Aquino nu poate explica rolul speciilor din mediu (species
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este evident că în cazul cunoașterii specia nu poate juca acest rol de cauză eficientă, ea depinzând la rândul ei de obiectul pe care îl reprezintă. Robert Pasnau afirmă radical că acest model nu poate fi aplicat nici unuia dintre autorii scolastici influențați de Aristotel: (ÎI.2.12.) În mod special [dintre autorii scolastici], nimeni nu pare a lua în serios posibilitatea ca speciile să fie cauze eficiente. O asemenea interpretare nu ar putea fi calificată drept o interpretare scolastica aristotelica. Și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de cauză eficientă, ea depinzând la rândul ei de obiectul pe care îl reprezintă. Robert Pasnau afirmă radical că acest model nu poate fi aplicat nici unuia dintre autorii scolastici influențați de Aristotel: (ÎI.2.12.) În mod special [dintre autorii scolastici], nimeni nu pare a lua în serios posibilitatea ca speciile să fie cauze eficiente. O asemenea interpretare nu ar putea fi calificată drept o interpretare scolastica aristotelica. Și, de vreme ce termenul specie, în sensul sau cognitiv, este în mod necesar legat
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
scop, ca obiect al acesteitreceri, precum și Suprasensibilul, Absolutul, îndeosebi Dumnezeu (aflatde cealaltă parte, obiect al Revelației). „A transcende” (transcendo, -ere)- a trece mai departe la transcendent, a trece peste un domeniu, într-unaltul, în transcendență. Transcendente („pășind dincolo”), se numeauîn filosofia scolastică proprietățile cele mai generale ale lucrurilor,care, după doctrina neoplatonică, se aflau ca „esențialități metafi zice” dincolo de predicamentele sau categoriile particulare: res (lucrul), ens (fiindul), verum (adevărul), bonum (binele), aliquid (ceva-ul), unum (unul). De aici a rezultat cu ușurință
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe care ledeschide”<footnote Ibidem, p. 269. footnote>.Cu un „dincolo” și cu „perspectivele spirituale” se apropie și maimult de cele două tipuri de demersuri: metafizic și teologic. Nu în-tâmplător, de pildă, Heidegger vorbea de „constituția onto-teo-logicăa metafizicii”: „Titlul adecvat scolastic, în trecerea de la evul mediula epoca modernă, pentru știința despre ființă (Sein), adică desprefiind (Seiendes) ca atare, sună astfel: ontosofie sau ontologie. Darastfel metafizica apuseană este, de la începuturile ei la greci, la acesttitlu ontologie și teologie”<footnote M. Heidegger, Die
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de spitale dotate cu cadre, farmacii, școli și anexe. Învățământul era gratuit și frecventat de copiii medicilor, ai cadrelor administrative sau ai veniților din alte părți. Profesorii erau testați și trebuiau să fie „devotați cu tot sufletul învățământului“, respingând metodele scolastice. La sfârșitul școlii se acorda elevilor o medalie, care-i distingeau pe absolvenți de șarlatanii neșcoliți. Medicina bizantină, pragmatică, punea accent pe organizare, funcționalitate, control, responsabilitate, dăruire caritabilă. în istoria sa s-au înscris însă și cercetători medici care au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
după ce abandonează lectura cărții fatidice, să se consacre datului în pasiențe și, făcând pasiențe, să aștepte să-i ia sfârșit cartea vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta, împărăția lui Dumnezeu, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
basmul și-autorul lui“ - Trad. de G. Coșbuc.] „Marele Galeoto“ e lumea clevetitoare și înclinată spre rău. Ramón de Campoamor (1817-1901), poet spaniol care s-a bucurat în epocă de o foarte mare popularitate. Referire la un exemplu atribuit filozofului scolastic francez Jean Bouridan (1300?-1360?) pentru a-i caricaturiza concepția despre termenul mediu în silogism și în determinarea naturii libertății psihologice. Libertatea umană, după el, constă în capacitatea de a alege între două sau mai multe alternative deopotrivă de atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ed. 1988): „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul Víctor (1100?-1141), teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133) al Școlii de la mânăstirea pariziană Saint-Victor, autor al unei vaste și influente opere teologice și mistice (De sacramentis christianae fidei, c. 1134; De arca Noah morali et mystica; De vanitate mundi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem pe tema Imaculatei Concepțiuni. La părinții lui nu l-am găsit. Poate că se afla deja în vreun seminar pentru preoți și se antrena în corsete scolastice. Toate examenele le trecea cu nota maximă, pe când eu... În plus, povestea asta s-ar fi putut întâmpla și lângă un alt camarad cu picior de lemn - existau mulți. Indiferent dacă era sângerete sau cârnat de porc, briceag sau cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
catolică; în contextul Celor cinci plăgi aceste considerații, tocmai pentru că sînt puternic înrădăcinate într-un complex ideal ecleziologic, capătă dimensiuni și tonuri suficient de diversificate, tinzînd, prin multe aspecte să depășească limitele proprii excesivei sistematizări și elaborări filosofice și teologice scolastice ale preotului roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă, în opinia lui Rosmini, sînt: Tertullian, Ciprian, Origen, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Augustin 44. Lucrarea comentată de noi mai sus a atras
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prin rigoare științifică, se înregistrau doctrinele creștine; compendii cerute și de necesitatea de a înlesni dobîndirea tradiției ecleziastice, ale căror monumente, înălțate din ce în ce mai mult secole la rînd, făceau studiul să fie prea vast; și aceste compendii au constituit era Teologiei scolastice, despre care se poate spune că este opera caracteristică a slujirii prezbiteriene; despre aceste compendii, primul și cel care prin faima sa a marcat deschiderea epocii este acela pe care l-a compilat, în secolul al XII-lea, Învățătorul Sentințelor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
raționalism care în secolul al XVI-lea se dezvoltă deplin în protestantism 81 în care știința sacră și religia lui Cristos au ieșit cu totul din cadrul Clerului și au rămas, ca să spunem așa, întru totul secularizate. 40. Compendiile și sumele scolastice au atins culmea perfecțiunii lor în secolul al XIII-lea, cum a fost cazul Sf. Toma din Aquino, cu a sa operă minunată; sau în cazul învățătorilor care i-au urmat pînă la noile școli creștine, deși au dobîndit enorm
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de școală, d. Fr. Koos, din Bistrița, a publicat în ziarul "KeIet" din Cluș (nr. 284 de la 12 dec. 1877) asupra noului Abcdar o recenziune în termini prea măgulitori pentru mine, terminând prin a-l recomanda colegilor săi și autorităților scolastice cu toată căldura, ceea ce se poate lua drept "aprobare din partea guvernului". Recenziunea ziarului unguresc e următoarea: Scoțând la lumină noul său abcdar - "oprit în amândouă edițiunile de mai înainte" - autorul a eliminat cu îngrijire toate pasagele dificultate de guvern, manținînd
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
2 fl. pe o jumătate. Pentru România foaia va costa un galben sau 12 lei noi. Programa rămâne aceeași, numai cât tractatele practice vor ocupa pe viitor un loc mai estins. Anul foaiei, pentru a se acomoda mai mult anului scolastic, se va începe cu luna lui octomvrie și să va încheia cu luna lui septemvrie. {EminescuOpX 150} Din făscioara l reproducem următoarele considerațiuni care au făcut pe redactor a primi în scrierea sa ortografia cu semne. Adoptând și noi, în locul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de literatură un însemnat efect analitic. Apar clase, categorii, specii, impuse și proiectate pe un fundal teologic. Dar pe lângă literatura oficială, sacră există și o literatură contestată. Disocierea sacru/profan din antichitate devine în Evul Mediu mult
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în trecutul pe care îl imaginau națiunii române. Tiparul mișcărilor naționale din țările "mici" ale Europei Centrale și de Est poate fi descompus, urmându-l pe M. Hroch (1985, p. 23), în trei reprize succesive: a) Faza A, a interesului scolastic, în care cărturarii "descoperă" națiunea și prin aceasta declanșează mișcarea de construire a statului-națiune; b) Faza B, a "agitației patriotice", în care literații care au descoperit națiunea demarează acțiuni de prozelitism ideologic în vederea dezvoltării conștiinței naționale; c) Faza C, a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
imprecis făcea posibil ca "națiunea germană" să îi pună alături de germani și pe englezi. În decursul timpului, aceste "națiuni" studențești s-au prefăcut în "comunități de opinie", pe măsură ce studenții de proveniență și fundal lingvistic similare se solidarizau ideatic în cadrul dezbaterilor scolastice ce frământau viața universitară. Națiunea drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]