860 matches
-
sarcină extrauterină”, o drese celălalt. „Chiar dacă ar fi vorba de o astfel de sarcină, ar trebui să existe și un uter...” „Desigur că există și un uter”, murmură ciungul, tot Împingându-și ciotul În gaura din talpă, ca Într-o scorbură, ca și cum ar fi Încercat să ajungă la capătul ei, unde ar fi trebuit să găsească un cuib... „Sigur că există”, repetă el, probabil ca să abată atenția lui Noimann. „Am studiat și eu totuși Medicina, știu cine posedă uter și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de preferat instrumentală, aprindeți lumânări parfumate, În special cele de lavandă și mușețel, și lăsați pentru o oră grijile deoparte...” Dincolo de jeturi, iar apăru salcia pletoasă. Părul imaginar al Oliviei se revărsa peste goliciunea lui... Melcii lui Oliver ieșeau din scorbură, cercetau aerul mișcându-și cornițele... Apăreau și dispăreau, topindu-se-n văzduh. Erau ca o adiere. În timpul săptămânii, Noimann avusese, Într-adevăr, un program supraîncărcat. Abia când ajungea acasă, o vedea pe Mathilda stând pe canapea, Înconjurată de cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grele. Pungile ce atârnă la ochi. Noimann privește rătăcit În sus. La ferestre apar oameni-mâini și oameni-degete. Se aplecă peste balustrade, Îl ating cu vârful degetelor. Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul ignoră aceste zgomote menite să-l abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întâmplător toate aceste făpturi se Învârteau prin preajma lui, căutând, prin orice mijloace, să-l facă să cadă În ispită. Dar, chiar dacă ar fi fost să cadă În mrejele unor creaturi precum femeia-șarpe sau Olivia, care Încercase să-l atragă În scorbura ei și să-l facă să decadă pentru moment din starea de om sau de copac În cea de melc acoperit de bale, Oliver tot nu s-ar fi abătut de la drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
van, aceeași gură. Medicul privi În direcția ginecologului. Pe scaunul pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage răsuflarea. De fapt, arătarea Își bătea joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viță, în vie. Se-mprăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi, neatinși în scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâță s-a împletit ca un șarpe de bastonul ce-l port umil ajutând
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
troiene și munți cu zăpadă, am înfruntat vânturi și ploi cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
După arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării din care una, înconjurată cu gard de răzlogi, își lăsase casa într-o rîlă. Lătrînd astmatic, dintr-o scorbură țîșni un cîine. Cîteva găini cu cocoș care se mira de noi ieșiseră pe imaș, în timp ce, în grajd, o vacă înghițea trifoi. Zărindu-ne pe șes, cineva îl lepădase în iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui, gândurile despre unde ar fi putut să cerceteze, să sape și să facă descoperiri arheologice Începuseră să se Înlănțuiască. Nu cu multă vreme În urmă, pe când mergeau cu Jivinoiu să umple hrănitoarele pentru căprioare, unul, Mititelu, găsise Într-o scorbură o mână de cartușe de război, coclite ca vai de ele. Jivinoiu le explicase că acțiunea lor avea un dublu țel: să hrănească animalele pădurii și să ferească ogoarele patriei de stricăciunea pe care, În goana lor inconștientă după mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochi. Nu voise cu nici un chip să spună celorlalți ce pățise și de ce. Însă Vieru altceva pricepuse din acea ieșire la pădure: că acolo cu adevărat se dăduseră lupte, căci prostănacul de Mititelu, vrând să caute un sticlete Într-o scorbură, nimerise peste cele câteva cartușe de război. A doua zi, Directorul dusese la Miliție muniția și, deși era ateu, se rugase la toți sfinții ca șeful de post să nu-l Întrebe dacă Îi auzise pe copii povestind despre prăpădul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani, dar i se spunea tânăr pentru a putea fi deosebit de tată-său - se chinuia să spargă, cu un baros și câteva pene de fier, niște buturugi vânoase și mustăcioase de plopi scoși din rădăcină de pe malul Dunării. De prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe de rătutire, o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luăm spre casă, că... și mâine e o zi. Ne-am adunat lucrușoarele și am pornit către chilii, purtând pe umeri răcoarea înserării... O liniște ca de catedrală se lăsase asupra poienii... Cred că veverițele s-au cuibărit deja în scorburile lor, obosite de atâta zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a aruncat peste umăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ochi suavi ea mă sorbea, Oftînd cu dulce răsuflare. Pe murgul meu am așezat-o, Privind-o timp de ore bune; Căci ea cîntă și tot cîntă, Un cîntec că al unei zîne. Ea mi-a cules dulci rădăcini, Din scorburi miere de albine, Și-n vorbe ce sunau ciudat, Mi-a spus "Mi-e drag de tine." M-a dus în grota ei vrăjita, Și-a lăcrimat, și-a suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Helen lui Shane, prietenul Annei. Shane locuia acum, în mod neoficial, cu noi. Fiindcă fusese dat afară din apartamentul în care stătuse până atunci. Asta însemna că o vedeam mult mai des și pe Anna, care nu mai avea o scorbură în care să se ascundă. —Aaaaauuuuuuuu, a gemut Shane. Tocmai ajunge la faza în care îl împușcă în bazar pe tipul cu cuțitul. Unde e Margaret când ai nevoie de ea? a întrebat Adam. —PUPINCURISTULE, a răcnit toată lumea în cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după ce ai închis televizorul. Ieri, pe la ora prânzului, am ieșit în stradă, din fața gării am luat autobuzul și am mers până la Piața Operei. I-am făcut o vizită bunicii. Când intri la ea, ai zice că te afli într-o scorbură de copac. Locuința e strâmtă, înțesată de umbre și în toate ungherele se cuibărește aroma aluatului. Bunica mi-a strigat bucuroasă numele de mai multe ori, mi-a luat fața în mâini și m-a sărutat. Ea nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
corect din următoarele trei variante.“ Așa sună enunțul și eu îmi dau seama imediat care e cel corect. — Eu n-am intuiția ta, așa că trebuie să învăț sistematic, măcar până la un punct... la fel cum își adună cioara proviziile în scorbura copacului. Și-ți servește la ceva? — Nu știu, dar probabil că până la un punct lucrurile sunt mai ușoare. — Dă-mi și mie un exemplu. — Gândirea metafizică, să zicem. Apoi stăpânirea unor limbi străine. — La ce bun? — Depinde de om. Unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Muzică, muzică... și ascultă, muzica. Doar într un lăcaș, o scorbură, într-un colț uitat de lume, doar acolo aș vrea să fiu. Unde, stând în sanctuarul artei, unde culoarea și melodiile se iau de mână și încep să zburde, acolo aș vrea să fii și tu, mereu. Se aude iar
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]
-
noastre dinaintea sosirii în bloc a "personajului principal". Cei mai mulți dintre noi nu ieșeau practic niciodată din perimetrul zonei din spatele blocului. Lipit de fabrica de pâine Pionierul, ieșind parcă direct din ea, se afla un castan bătrân și chinuit, cu o scorbură zidită cu ciment și un piron ruginit înfipt oblic în scoarța plină de furnici. Pe el puneam piciorul Sandu, Luci și cu mine ca să ne suim în copac, unde ne simțeam în largul nostru, asemenea bătrânicilor lui Capote din Harfa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de furnici. Pe el puneam piciorul Sandu, Luci și cu mine ca să ne suim în copac, unde ne simțeam în largul nostru, asemenea bătrânicilor lui Capote din Harfa de iarbă. Era acolo sus, în locul unde se desfac crengile, încă o scorbură, în care stăteam cu picioarele. Chiar la începutul verii găsiserăm scorbura asta plină de ascuțitori de plastic, chinezești, de-o bogăție de culori pastelate care ne-a tăiat respirația. Erau peste cincizeci, reprezentând tot felul de animale blânde, veverițe cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să ne suim în copac, unde ne simțeam în largul nostru, asemenea bătrânicilor lui Capote din Harfa de iarbă. Era acolo sus, în locul unde se desfac crengile, încă o scorbură, în care stăteam cu picioarele. Chiar la începutul verii găsiserăm scorbura asta plină de ascuțitori de plastic, chinezești, de-o bogăție de culori pastelate care ne-a tăiat respirația. Erau peste cincizeci, reprezentând tot felul de animale blânde, veverițe cu cozi groase și răsucite, iepurași albi, cai cu balansoar, căprioare din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o femeie. "Asta e douăzeci și cinci de lei, nu e de nasul vostru", încheiase bărbatul, râzând. După ce se duseseră aproape toți acasă, pe la nouă și ceva seara, am mers cu Luci în spatele blocului și ne-am suit în castanul bătrân în scorbura căruia găsiserăm ascuțitorile. Am mai stat vreun sfert de oră comentând cele întîmplate - venirea negustorului de fleacuri - și privind tot timpul, la lumina palidă a neonului din curtea morii, cesulețele noastre de tablă aurie. Luci tocmai începuse încă una din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de buretos încît l-ai fi putut ridica ușor, și priveau carii dinăuntru, fiecare insectă zvîrcolindu-se la capătul unui lung și îngust canal. Striveau cu piciorul cuiburile de ciuperci și băgau mâna în scorburi după ouă de păsări. Micul grup trecea pârâiașul și se afunda în cea mai frumoasă parte a pădurii, până ajungea la o poieniță plină de clopoței și măcriș. Acolo se așezau în cerc. Ce făceau, ce-și spuneau, iată ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strigă de mai multe ori, înaintînd încet de-a lungul peretelui. Auziră amândoi geamătul, apoi câteva țipete scurte, urmate de cuvinte necunoscute, pronunțate repede, ca într-o incantație. Numai după ce ajunse lângă stâncă, înțelese. Căzând, stânca se oprise chiar în dreptul scorburii unde se adăpostise Veronica, astupînd-o aproape în întregime. Dacă n-ar fi auzit-o gemând și țipând, n-ar fi bănuit că fusese îngropată acolo. Doar sus, la o înălțime de peste doi metri, se putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar în dreptul scorburii unde se adăpostise Veronica, astupînd-o aproape în întregime. Dacă n-ar fi auzit-o gemând și țipând, n-ar fi bănuit că fusese îngropată acolo. Doar sus, la o înălțime de peste doi metri, se putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată și fericită în același timp, apoi încercă să se ridice în picioare. Nu era rănită, dar locul era prea strâmt și nu se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]