1,662 matches
-
în spatele prizonierilor și că din două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în spuma lăptoasă din paharul lui, sau ca efortul unei vilegiaturiste obeze, de a se ridica odată cu fotoliul din plastic înțepenit în colacii de grăsime de pe șolduri... — Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o voce foarte neutră, scotocind prin sac. Câinele se încordă și mai tare, scoțând un mârâit înfundat și gros, amenințător. Am continuat să vorbesc rusește, cu aerul ușor rușinat al unui zăpăcit. — Câinele dumneavoastră e fără îndoială antrenat să reacționeze la gesturile bruște. N-am
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rămâne Armata Roșie, după cum i-a spus fără menajamente Stalin comunistului iugoslav Djilas, în 1944: „Acest război nu seamănă cu cel din trecut. Cine ocupă un teritoriu îi impune și sistemul lui social”. încă de la intrarea trupelor sovietice, regiunile sunt scotocite de NKVD și SMERȘ - există 10 regimente ale NKVD în Germania, 15 în Polonia, 6 în Austria, Ungaria și Cehoslovacia, 4 în România și Bulgaria -, care ajută comuniștii locali să-și creeze poliția lor după modelul sovietic. Se constituie fronturi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a juca la loterie de la prietenul său, căpitanul Pandele. A încercat astfel să evite ghinionul care-l pândește la fiecare pas. Imaginându-și că a câștigat "lozul cel mare" (datorită unei erori de notare), Lefter Popescu este cuprins de nebunie, scotocește peste tot, împreună cu soția, își amintește că biletele erau în jacheta cenușie pe care soția o dăduse unor țigănci în schimbul farfuriilor, are conflicte cu acestea. Autoritățile arestează presupusele hoațe, le brutalizează, fără a descoperi ceva. La rândul lor, țigăncile se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și dreptate, respectarea legilor strămoșești și a datinilor. De la început, neliniștea sa interioară se exteriorizează, se orientează în presupunerile ei după știința semnelor, după experiența morală, după vise care sunt semne rău-prevestitoare (Nechifor Lipan, întors cu spatele trece o apă), scotocește în memoria afectivă și neliniștea devine bănuială, se conduce după semnele naturii, și nu după calendar. Altădată, semnele vin din timpuri mitice (cocoșul s-a întors cu pliscul spre poartă, dând semn de plecare), bănuiala devine certitudine și se hotărăște
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și participarea micului spectator atât de activă încât după încetarea emisiunii și chiar în zilele următoare elevii pot să povestească destul de fidel cele vizionate. Imaginile televizate redau cele mai mici amănunte ale obiectelor cu o deosebită meticulozitate, camera de televiziune scotocește prin cele mai ascunse unghere ale obiectului sau fenomenului televizat. Dacă emisiunile se vizionează sau se audiază în colectiv, după programul școlar, cu 5-6 minute înainte de a începe emisiunea, învățătorul reîmprospătează cunoștințele elevilor pentru înțelegerea lor. În timpul emisiunii, elevii urmăresc
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
a mai dat un trup, dacă trebuie să-l ții ferecat într-o cutie ca pe-o vioară rară, rară? „Nu, povestea cu vioara nu e chiar ce-am vrut să spun”, gîndi ea, fugind în sus pe scări și scotocind în geantă după chei - le uitase, ca de obicei - și zăngănind cutia de scrisori. „Nu asta am vrut să spun, pentru că... mulțumesc Mary”... intră în hol. „S-a întors doica?” (Katherine Mansfield, Beatitudine) Pe măsură ce înaintăm în aceste paragrafe introductive din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dăruire onestă în a transmite învățătură discipolilor, au crezut în rostul și rolul lor în comunitățile sătești. Dintr-o grăbită uitare vinovată și omenească, până la urmă, au rămas în anonimat, prinși doar în arhivele îngălbenite ale școlilor. Cine leo mai scotoci !?... Între colinele vălurite din partea stângă a văii Bârladului sunt bulucite așezări sătești, probabil răsfirate la începuturi, dar aglomerate astăzi în preajma centrului administrativ. Pe după câteva înălțări cutezante de pământ, vălurind între galbenul lutos și negrul de humă, stă așezat într-un
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat, nici abandonat. El ne însoțește, ca o umbră, până în ultima clipă a vieții. Chiar dacă ne place sau nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
peste descendenții Hg F, respectiv Hg G și IJ, stabiliți în Orientul Apropiat și pe continentul nostru. Grupurile umane deplasate spre vest, cu urmașii lor poposind și pe meleagurile noastre, au căutat condiții naturale mai apropiate de lanțul himalayan. Au scotocit după vânat și plante aflate și în alte zone muntoase situate spre apus (Elbrus, Zagros, Caucaz, Taurus, Balcani, Carpați, Alpi). Au umblat să se așeze și în stepe subtropicale bogate în ierburi înalte așa cum erau cele din Punjab, identice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îndemnat să publice primul volum de versuri, reamintindu-i că păstrase un caiet cu poezii inedite intitulat Nocturnele regelui tăcut. În ajunul debutului preciza: Reîntâlnirea noastră din data de 13 a împins voința neputincioasa pe drumurile tulburi ale poeziei. Am scotocit prin hârtii, arzând și ciopârtind. Din ceea ce scrisesem în zece ani am salvat cam o sută de pagini de poezie.216 Așadar, cu ajutorul prietenilor a căpătat contur volumul de debut, cel care îi va aduce succes, dar și contestări. Acesta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cufundarea în civilizațiile vechi și străvechi, pînă la asimilarea aspectelor de limbă, care le-au susținut. însăși înfățișarea lui de acum, pletele amintind și de daci și, poate, de un Daniil Sihastrul, îl transportă spre acele lumi pe care le scotocește. Să-i zici arheolog, se supără ( sau pare că se supără), deși are meritul de a fi dat la iveală, răscolind dealurile din împrejurimi - ajutat și de unii tineri entuziaști - obiecte de mare preț pentru o epocă istorică sau alta
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nu se putea reconstitui decât la modul acesta, pentru că documentele oricâte ar fi ele nu pot reface viața unui om și cu cât sunt mai puține, cu atât lasă mai mult loc speculațiilor. De aceea, e poate mai interesant de scotocit în adâncul poemelor sale pentru a reconstitui măcar imaginea poetului Tonegaru atunci când cea a omului e sortită să se piardă în valurile vremii. Lui Tonegaru i se publică două volume de versuri, unul antum Plantații (numit inițial Plantația de cuie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
O spun cu autoironie: poate că la aniversarea a douăzeci de ani de la decembrie 1989 îmi va veni o idee ingenioasă pe care să o pot pune în practică. Dacă ar fi să-mi privesc formarea intelectuală printr-un ochean, scotocind prin ultimii mei douăzeci și cinci de ani de viață, s-ar cuveni să recunosc că în adolescență și în prima tinerețe am fost atinsă de câteva modele, adică de paradigme culturale emise de un individ sau de un grup, propunând corpusuri
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
au salutat. Fiecare se postă în fața unui rând de bănci întrebând pe fiecare elev cum se numește. Îl percheziționau și-i ordonau pe un ton mitocănesc: Deschide, bă, pupitrul! Răsfoiau cărțile și caietele, controlau băncile, pe sub scaune, ciocăneau fundurile pupitrelor, scotoceau portofelele, cereau lămuriri despre persoanele din pozele găsite asupra elevilor și confruntau numele elevilor cu cele înscrise pe listele lor. Câteva bănci mai în față strigară numele lui Vasile Răfan, ardelean venit la Buzău în urma cedării Ardealului prin Dictatul de la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
până acuma. La boală nici nu m-am gândit și nici n-am bănuit posibilă această pacoste. Bine că s-a terminat cu bine. Să o luăm de la capăt. Am stat trei ore la D-na M. Millo și am scotocit ce am mai putut și acuma să-ți dau rezultatul. Articolul „La moartea doamnei Lucia Brăiloiu” și „neglijență” a Poștei din Suceava. Ca să te bați cu morile de vânt pentru a aduce ceva de valoare la o instituție de cultură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de când am ajuns noi acolo, auzim: poc!, poc! poc!, poc! Apoi, nimic. Am cercetat și n-am găsit nimic. În față nu era configurația de astăzi, ci niște arbuști întinși pe suprafețe mari pe care nu aveai cum să-i scotocești, că oricum nu vedeai nimic noaptea. De fapt, ei mascau cele două ieșiri din adăpostul subteran, am descoperit eu mai târziu aceasta. Dimineața, noi am intrat în Minister unde am dat de Traian Oancea, adjunctul Ministrului de externe, și de
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
dea și nouă masa de prânz. Dar noaptea era dezastru pentru că era un frig fantastic în TAB-urile alea. S. B.: Condiții de război. Ce alte întâmplări din acele zile mai rețineți? I.A.: Îmi aduc aminte că, atunci când am scotocit în subsolul Palatului, era o ușă foarte bine mascată și când l-am întrebat pe administrator ce este în acel loc. Mi-a spus că nu am voie să intru. I-am spus că eu trebuie să știu ce e
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
curte în care nu intra nimeni, dar prin care se perindau mulți oameni elegant îmbrăcați, bine făcuți, se trăgea mereu. Am luat TAB-ul, ne-am dus până acolo, am intrat prin spatele clădirii, de pe "Aviatorilor", și am început să scotocim. Ce credeți că am găsit acolo? Un poligon de tragere care era pentru securiști, superperformant. Am căutat să văd dacă găsesc arme. S.B.: Și ați găsit? I.A.: Nu. S.B.: Probabil că ei veneau cu armamentul și plecau cu tot cu el
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
pe motiv că auzea zgomote suspecte și că se temea să nu fie ascunși securiști pe acolo. Mă duc acolo, verific beciul, dar n-am găsit securiști, în schimb am găsit sticle de vin, vodcă etc. Ne-a cerut să scotocim și restaurantul, lucru pe care l-am făcut, dar tot n-am aflat nimic. Omul, mulțumit, i-a răsplătit pe soldați cu niște lăzi cu vin, iar mie mi-a dat trei sticle de whisky. De teamă să nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
important decât mutarea sa în centru. — Numai dacă ai aflat secretul nemuririi ne mai poți minuna, amice, se ridică Fernic și-l îmbrățișează. Ai înnebu- nit, ce veste să bată o așa realizare ? Iar Cristi bagă mâna în paltonul său, scotocind după ceva, și într-un târziu, după nenumărate murmure și șușoteli, scoate câteva foi mototolite. — Să bem, dragii mei ! În cinstea acestor coli de hârtie. Fernic i le și smulge din mână și rămâne uluit când înțelege ce sunt. — Să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de la prietenul meu fizician (de care am mai vorbit, cred) Victor Banstead din Cambridge. Am mototolit toate scrisorile, inclusiv pe cea sosită de la Lizzie, și le-am aruncat într-un coș de hârtii alăturat, pentru ca după aceea să încep să scotocesc prin el, sub privirile amuzate ale tuturor, ca să le scot iar afară. Mi le-am îndesat în buzunar și am spus noapte bună. Nimeni nu mi-a răspuns. De îndată ce-am închis ușa, s-au auzit hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de trist, după ce-i făcuse pe toți să se prăpădească de râs. Oh, Charles, dacă măcar ar exista un Dumnezeu, dar nu există, nu există... Ochii mari, rotunzi, căprui ai lui Perry se umpluseră de lacrimi, începu să se scotocească după o batistă, apoi folosi fața de masă. După o clipă, adăugă: — Trebuia să rămân la Queens College și să mă fac doctor. Așa cum sunt acum nu fac decât să mă târăsc în fiecare zi tot mai aproape de groapă. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era foarte simplu, și nimic altceva nu s-ar putea dovedi de folos, decât soluția radicală. M-am lăsat pe speteaza scaunului. — Mai vrei puțin ceai? Nu, mulțumesc. Cred că acum aș prefera o băutură. Sherry sec. James începu să scotocească într-un bufet. Turnă un pahar pentru mine. Nu se prea grăbea să comenteze uimitoarea mea destăinuire, ba chiar părea s-o fi și uitat. Continuă sa-și bea liniștit ceaiul. — Ei bine, am spus după vreun minut, am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arăta îngrozitor. Se fardase cu o grijă specială, ceea ce o făcea să apară patetic de bătrână. Rochia ei galbenă era murdară, șifonată și ruptă. Nu puteam s-o trimit înapoi la soțul ei în halatul meu de casă. Mi-am scotocit printre haine și am găsit un fel de halat de plajă albastru, unisex, și am convins-o să-l îmbrace. Am găsit de asemenea și un fular subțire, ca s\ și-l lege pe cap. Aveam senzația că îmbrac un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]