587 matches
-
și de conducerea ei, precum și de autoritățile locale!... În momentul de față, nici trăncănitul permanent cu acel ritmic du-te-vino al pistonului cu aburi, nici șuieratul nervos cu care-și anunța apropierea de stații, de poduri, bariere sau localități și nici scrâșnetul frânelor și a nenumăratelor manevre efectuate de-a lungul traseului, aproape că nu îl deranjau. Cu toate că și-a plătit biletul cu vârf și îndesat, adică fără nici un fel de reducere, ar călători fără probleme și într-un singur picior pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în special, cu mustața aspră a personajului sinistru la care el, profesorul Bidaru, nu îndrăznea să privească, trenul încerca să plece din stație și să-și continue mersul, întâi cu o zdruncinătură neașteptată, urmată de un recul și de un scrâșnet al roților. Locomotiva nu reușea încă să tracteze garnitura prea grea de vagoane și, din acest motiv, roțile se învârteau mai mult în loc. În urma efortului depus, forța aburului a învins, trenul s-a urnit, accelerația a început să crească simțitor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ceteră, de piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este de fum" (Lied). Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de Saturn hămesit, / licurici în frunzișul Muzicei" (Auditiv). Visul însuși e "corabie de sunete..." În imensități spațiale străvezii, câte un reper simbolic, câte un fluture, câte o privighetoare ori o "puzderie de greieri", câte un flaut ori vreo nălucă sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în pământul mut. Încovoia calea ferată, iar șinele se înălțau spre cerul surd. Scrâșnetul roților acoperea strigătul disperat al nevinovaților. În fumul gros, locomotivele cu aburi înaintau gâfâind spre destinația finală. Gulagurile se căscau ca niște guri flămânde, înghițind trenurile suferinței. În lagăre, identitatea se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște limbi de lavă solidificată și veche. Pare un vulcan rece, murmurase Olvido, uimită, când Faulques oprise mașina, luase geanta cu camerele foto, și merseseră amândoi prin acel peisaj de o frumusețe sumbră, ascultând scrâșnetul pietrelor sub pașii lor, În tăcerea absolută a imensității pustii, părăsită de mâinile omului de aproape un secol, dar pe care vântul și ploaia continuaseră s-o erodeze În forme capricioase, născătoare de torente, brazde Împletite, prăbușiri. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vreodată să greșesti focalizarea aparatului. Ori să pară că o face. Și ea era destul de bună profesionistă, aflase Faulques pe șosele periculoase și la controale ostile pe vreme de ploaie, În sate pustii, amenințător de tăcute, unde nu auzeau decât scrâșnetul propriilor pași pe geamuri sparte. Olvido nu era o fotografă strălucită, În schimb era conștiincioasă și concepea imaginea În chip original. Curând Începuse să dea dovadă de talent, instinct și o răceală tehnică foarte utilă În situații extreme. Avea, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
foto pregătite, atent la teren și la răscrucea din fața lor, o zonă descoperită, pe unde trebuiau să treacă spre Borovo Naselje. Un grup de soldați croați mergea În fața lor, altul În spate. În depărtare se auzeau focuri de arme automate: scrâșnete stinse, În cadență cu ale bârnelor din acoperișul incendiat al unei case din apropiere. În mijlocul șoselei era și un militar sârb mort, lovit cu o zi Înainte de unul dintre mortierele ale căror urme În formă de stea jalonau șoseaua. Sârbul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu fi prost... Hai că spun și eu... Gh. P. unu: (desfăcîndu-se din strînsoare) Lasă-mă...!, eu încă mai cred că toată chestia asta e un joc... Gh. P. doi: Bine, fie și un joc..., un joc dureros, știu..., cu scrîșnete..., în genunchi..., dar dacă-l jucăm de-adevăratelea, cinstit, cu curaj, vom fi în picioare..., liberi, înțelegi, liberi față de dosar, față de ceilalți, față de noi... Gh. P. unu: Liniștește-te... și hai să ne bem vinișorul...! Gh. P. doi: Dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de circumstanță, inventat, chiar dacă acesta ar avea darul să vindece: atitudine care demonstra robustețea, caracterul viril al creativității sale. Cele două spectacole ale lui Visarion m-au însoțit multă vreme, ca repere, în anii de școală. Nu uit nici acum scrâșnetul pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să vindece: atitudine care demonstra robustețea, caracterul viril al creativității sale. Cele două spectacole ale lui Visarion m-au însoțit multă vreme, ca repere, în anii de școală. Nu uit nici acum scrâșnetul pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos !" iar gigantica
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decât supraaprecierea forțelor individualului, noua religie a umanului din actualitatea noastră imediată: "Eu, Împăratul,/ vă dăruiesc pielea mea de felină/ și aurul din copitele cailor/ ce m-au adus până la voi./ Carul negru al copilăriei,/ crucifixul, urechile de cristal,/ cu scrâșnet, perfect vertical,/ în după-amiaza Mesiei,/ care suntem noi". Cum nici reproșul cu mult mai direct dintr-o narcisiacă Întrupare nu se adresează, în subtext, decât umanului care, grație cuceririlor hipertehnicii, se crede semizeu: "Boala, necuviința,/ v-au îngropat până la genunchi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când, popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un fir de vorbă din-tr-acolo
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
Scheide [...] und dieses Scheppern gehört dem dunklen Lied der Brandung an, das in der Mühsal des Jahrhunderts schläft.““ Lampa este centrul unui univers acustic, din care fac parte sunetele minore ale veacului, cele organic prezente în constituția materială a obiectului: scrâșnetul sticlei pe inelul de fier, zăngănitul cheilor mamei, când aceasta purta lampa dintr-o cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
clasă cu fetița, s-au repezit să ajungă primii afară. Bineînțeles că în graba lor, au împins vreo două fetițe, printre care și Mia. Acestea s-au lovit, dar nu au avut timp să se plângă deoarece au auzit un scrâșnet de roți. Toți și-au îndreptat privirile spre strada din apropierea școlii. Au observat o mașină care oprise brusc chiar lângă cei doi băieți care se jucau pe stradă. Fuseseră la un pas de un accident. Pe lângă sperietură au mai fost
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
așteaptă fericirea veșnică, de vreme ce tot tu, le ceri cote la Armistițiu și unt pentru „glorioasa” armată roșie, iar bieților săteni le chiorăie burțile de foame?! După cum vom vedea în continuare în acest episod, s-a putut. Cu amenințări, intimidări, înjurături, scrâșnete din dinți, arestări în miez de noapte, deportări în alte localități sau locuri și mulți securiști, s-a putut. După 19 noiembrie 1946, comuniștii și aliații lor de paie vor avea cu ce se lăuda. b. „Coperativele din oraș nu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
du-te-vino fără sfîrșit de trăsuri, de șarete, de tomberoane, de calești, de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spinării, ștergeam fața și gâtul cu batista dar aceasta devenise inutilă, am stors-o și am băgat-o în buzunar, iar tramvaiul acesta antidiluvian în care eram mă scotea din sărite cu trăncăneala lui, mai cu seamă la curbe cu scrâșnetele sale de ciclop scos din pepeni. Mai puneți la socoteală și înghesuiala din tramvai la ora de vârf, când se întorc oamenii la domiciliu și când descoperi, după ce ai reușit să te dai jos la a treia stație dincolo de cea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găsim libere? - N-aveți nici o grijă, să mergeți cu mine, n-o să vă pară rău! Din tren se coborâseră circa două sute de pescari, din care, aproape toți, au luat-o grăbiți în ambele direcții ale gării. Se auzeau din ce în ce mai încet scrâșnetele cizmelor lor de cauciuc pe prundiș, odată cu luminițele lanternelor ce se pierdeau în noapte. Și se făcu liniște, o liniște străpunsă doar de câte un muget de vânt și de clipocitul valurilor de dincolo de dig. Era cald în sala de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un buldog imens, care lătra și mârâia arătându-și colții fioroși. Delmar porunci cristalelor din palme: -Acționați zăbrelele vibratoare și laserul refulant. Câinele ucigaș luat pe sus, chelălăia speriat când ateriză pe vârful muntelui. Ajunși în interiorul minei, se auzi un scrâșnet și huruit ca de cutremur. O poartă de granit căzu închizându-le trecerea. -Acționați laser-ordonă cristalelor-temerarul magician. Poarta de granit se transformă în pulbere-deschizându-le trecerea. Înaintau cu greu printrun labirint cu numeroase capcane, ceiace îi obligau să ia totul de la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mașinii, care înainta acum pe o stradă lungă, cu case scunde. Intrau în oază. Vântul sufla și aici, dar zidurile opreau firișoarele de nisip, care nu mai întunecau lumina. Cerul rămânea însă acoperit. În mijlocul țipetelor, autobuzul se opri, cu un scrâșnet puternic de frâne, în fața arcadelor de lut ale unui hotel cu geamuri murdare. Janine coborî, dar când se văzu în stradă simți cum i se taie picioarele. Zărea deasupra caselor un minaret galben și subțire. La stânga se profilau cei dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă, ceva vorbește, sau cineva, deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe lucruri pe care nu le spun eu, ce învălmășeală, și dacă deschid gura, aud ca un scrâșnet de pietre ce se izbesc între ele. Să-mi pun rânduială în gânduri, să-mi pun într-un fel rânduială în gânduri, spune limba, și în același timp vorbește de altceva, da, întotdeauna mi-au plăcut treburile bine rânduite. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și lumina subțire a dimineții când și-au dat seama, târziu, că se află într-o piață : adică într-un vis, care devenise o piață reală, neverosimilă. Scrâșnetul foilor de varză smulse una după alta, ca niște cămăși apretate, tovalul gros al dovlecilor despicat cu barda rece, șirul de broboade și căciuli multiplicând aceleași înghețate vesele chipuri aspre, de turtă arsă. Și-au adus aminte, zăpăciți probabil de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
morți, captând Divinitatea Răului, în sfârșit, să lovească falși zei și umanitatea falsificată. Ar reapărea, apoi, cine știe, munții și râurile, pădurile, văile, marea, piramide de gogoșari lăcuiți, coralii bolovănoși ai conopidelor, fețele de turtă arsă ale țăranilor înveseliți de scrâșnetul foilor de varză sau de rânjetul dovlecilor despicați cu barda tăioasă și neagră, tot ceea ce produce natura, din fantezie sau din întâmplare. Mi-aș suporta cu mai multă demnitate neputința, neliniș tile ? Aș primi viața și moartea, precum bătrânul prieten
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de începutul altei săptămâni de lucru sau necăjită sau bolnavă sau pur și simplu somnoroasă ? Pare venită de mult. Ar trebui să se apropie de ea, s-o întrebe ce i s-a întâmplat. Abia târziu, când cazanul clocotește de scrâșnete și chicoteli, deja ora zece, fierbe ziua, se aude vocea încinsă a Verei. — Manole, vino să bei și tu o dată o cafea. Să vezi ce cafea a făcut Ortansa... Dar asta se întâmplă marți, ora unsprezece și mai mult, Ortansa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele uscate și fără culoare. Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi datorează, n-ar renunța vreodată la slăbiciunile și rupturile ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de a-i oferi modesta sa protecție. Nimic altceva decât hrană sau jertfă, în acest enorm căscat flămând ? Infernul numit plictiseală, căscatul enorm, deschizând prăpăstii. Îi mulțumește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]