982 matches
-
au început să fie duse la îndeplinire. Astfel, de nouă ani se seamănă aceeași sămânță și se culeg aceleași roade. Tractoarele desțelenesc adânc; buldozerele nivelează temeinic; batozele treieră cu râvnă; morile macină necontenit, burdușind sacii; goarnele răsună într-una. Difuzoarele scrâșnesc porunci neîncetat. Căci mai avem trepte, trepte de urcat. De pildă aceasta, a zecea treaptă, cea din 1954 pe care trebuie s-o colorăm și mai intens, căci semnifică o sărbătoare: „zece ani de luptă pentru realismul socialist în literatura
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă cumplit, dar eu rămăsesem impasibil. S-a întâmplat ceva? îl întrebai senin, încercând inutil să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni el din dinți. Se întoarse spre ieșire și ieși ca o furtună din școală, numai pentru a fi înghițit de perdeaua de ploaie la nici zece metri depărtare. Din picăturile umile și rare de acum cinci minute s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cro șetă buzele plăgii pentru a o putea clăti. — Calitatea instrumentelor cu care lucrăm depășește, din pă cate ... Zâmbește din buzele-i subțiri: — ...sau din fericire, mediocritatea cunoștințelor noastre anatomice. — De ce nu mi-ați spus asta înainte de a mă tăia, scrâșnește din fălci, neputincios, Augustus. Nu am fost eu acela, se dezvinovățește doctorul. — Tu sau confrații tăi, tot aia e, mârâie principele. Nu ți-ar fi folosit la nimic, îl consolează Livia. Stă aplecată asupra lui, încercând să-i aline chinul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii? o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Imposibil să nu fi mirosit ceva. Chibzuiește adânc. Mai bine își moderează tonul și împotriva lui Flaccus Vascularius. Va răsuci cuvintele în așa fel încât să-l facă de râs, dar fără să-i pună în cârcă vreo acuzație clară. Scrâșnește din dinți. Cât de mult i-ar plăcea să-l calce în picioare, și prin el să-i umilească pe toți, mai ales pe Tiberius Nero. Repetă îndârjit: — Pe Nero. Se încordează din toate fibrele ființei lui. Blestemat să fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l coste cariera, dacă nu și capul. Rufus, în schimb, zâmbește amuzat. — Stai liniștit, că în viața mea am strâns multe păcate, dar turnătoria n-a fost niciodată printre ele. Își scrâșnește cu o strâmbătură dinții: — E cea mai josnică formă a degradării umane. Să fii om liber și să n-ai alt scop în viață decât să-ți găsești un stăpân care să te cumpere. Călărețul îl cercetează îngândurat cu privirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con tinuare veteranul, căci pe cei ce se reazămă îi ia de obicei somnul și - dacă te prinde - tortura te mănâncă. Glasul i se voalează: — Atunci chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e trăsătura ei definitorie, care i-a fost inculcată de mică, cuvântul de ordine ce-i regle mentează toate activitățile casnice, de la tors și țesut până la educația copiilor. Întruchiparea purității fără prihană, cum își visează aproape toți bărbații viitoarea soție. Scrâșnește din dinți. Imbecilii! Nu-și dau seama decât prea târziu cât de mult le lipsește dulceața îmbietoare a unei femei adevărate. Mariamne! șoptește pierdut. Grația ei orientală și unduirea șoldurilor pline... Scutură speriat din cap. Își simte ochii umezi. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își mușcă buzele consternat. — Suntem în fața mesei de altar, mamă! o mustră încet pe Antonia. Cum i-a putut trece prin minte așa ceva? Să-l pună într-o astfel de situație penibilă! Cerșește măriri pentru el în dreapta și-n stânga. Scrâșnește din dinți a neputință în timp ce ochii i se umplu de lacrimi grele. Se gândește la statuia ce-l înfățișează pe bunicul său, victorios într-o cvadrigă, așezată la loc de cinste în vestibulul casei. Iar el, nepotul marelui Marcus Antonius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu cine se măna. Nici cu el, nici cu Vipsania. Doar că n are bob de minte în capul lui de găină. Curajos, da. Deștept, ba. Așa înțelege el să arate că nu-i e frică de moarte. Disprețuind viața! Scrâșnește din dinți. Tâmpitul! Mulți au început să se îngrijoreze de această trăsătură de caracter a lui Drusus și murmură pe la colțuri că nu e potrivită cu unul care într-o zi s-ar putea să moștenească imperiul. Degeaba îl ceartă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o clipă, să mai aranjez aici cu pieptănul, se roagă Antiohus. Îl mai reține să-i toarne și câțiva stropi de ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se facă verde, în California poți primi amendă, ca pieton. Și iată cum stă el colțul străzii, într-o mulțime de oameni, întrebându-se de ce nu traversează nimeni strada goală. Pășește înainte tocmai când un Porsche negru decapotabil frânează scrâșnind pe lângă el, ratându-l la câțiva centimetri; în timp ce mașina vuiește mai departe, șoferul, un bărbat blond și incredibil de atrăgător, îi strigă: „Boule!“. Ben rămâne locului pentru câteva secunde și tremură, când un tânăr cu păr lung și haine largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asupra întregii activități misionare din Japonia, dar iezuiților le convenea acum să uite acest lucru. Dar... ce răspuns să trimitem la Ōsaka...? se arătă Diego descumpănit. Am putea să le scriem iezuiților să nu-și mai facă griji în privința mea, scrâșni misionarul printre dinți dând din umeri. Pentru că în curând o să părăsesc Edo și o să mă duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi întoarse spatele colegului său uimit și ieși din încăpere. Intră în magazioara pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îmbărbăteze, se țineau cu toții strâns de marginea băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă viteza și, scrâșnind din toate Încheieturile și cu motorul duduind, rabla Își Începu urcușul sinuos pe munte. Prietenii mei se bălăbăniră și se Înclinară ca niște popice gata să cadă. Roxanne se prinse de margine și se ridică În picioare Încercând să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drept, nu e drept, eu... eu... Se întâmplă ceva ciudat: călugărul își duse, deodată, mâinile la ceafă, se îndreptă, palid la față, întreg trupul îi încremeni, apoi se aruncă la pământ și porni să se rostogolească și să se zbată, scrâșnind din dinți, azvârlind din picioare și mârâind ca un câine turbat. Stupefiați de zvârcolirile lui, hunii din jur se traseră îndărăt, fixându-l cu teamă și scârbă, în vreme ce Simplicius, cu degetele încleștate pe imaginea sfântă, rostea, cu glas scăzut, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
O deschise încet, nu la pagina însemnată, ci privind din loc în loc, pierzând timpul, pentru a le face pe femei, în aceste secunde necesare, să li se pară foarte normal că se pregătea să citească. Așteptă până ce nervii se împotriviră scrâșnind, până ce mușchii vibrară de tensiunea prelungită a mascaradei. Și atunci - puse jos în iarbă cartea, apăsând cu marginea ei piatra. Deschise acum hotărât cartea, la semn, care era o foaie de carnet. Pentru gardiene, scrisoarea trebuia să arate ca una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
paloarea feții se grăbi să adauge: „Pe acestă imensă platformă Înghețată, pot ateriza escadriele de avioane grele. Mege-ți fără teamă...!” Ne având la Îndemână altă alternativă, Tony Pavone Își făcu singur curaj, ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte scrâșnind dinții de ciudă: inexplicit, dovedise lașitate În fața celor trei bărbați. De regulă se știa un om curajos...! Vântul dela Nord Își mărise intensitatea, pătruzând prin Îmbrăcămintea lor sumară obligăndu-i să iuțească pasul, să se grăbească. Tony Pavone nu se mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plăcută pajiște. În 1947, ca refugiat, Sammler fusese uimit să-i vadă cu ce poftă se jucau - adulți cu rachete și fluturași. Pajiștea era acum luminată de lună, care i se părea lui Sammler proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e fericit ca Larry. — Doamne, impresionant. (După Sheba, una dintre temele favorite ale doamnei Taylor fusese întodeauna stilul de viață extravagant al fiicei și al ginerelui ei.) Și Ben ce mai face? — Bine, a zis Sheba. Se vedea că încă scrâșnea din dinți după comentariul legat de radiator. — Are o... Apoi în mod evident s-a hotărât să nu-i spună mamei ei despre faptul că Ben are o prietenă. — ... o mulțime de lucruri de făcut în momentul ăsta. E într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lui Eddie. — Tu i-ai spus lui Bangs, a zis Sheba când am intrat. Vocea îi tremura ușor. Am lăsat jos plasele. — Poftim? — Tu i-ai spus lui Bangs despre mine și Connolly. — Despre ce naiba vorbești? — Destul, a zis Sheba, scrâșnind. Nu mă minți. Am citit totul în... în... micul tău jurnal. S-a ridicat de unde era și mi-a vârât manuscrisul sub ochi. — Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? — Sheba... nu te aprinde. E ceva ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pot să-i fac una ca asta lui Danny. Dar Ahmad - E-n regulă, Mike. E un tip credincios, sigur, dar asta nu e o crimă. În epoca asta, e chiar o chestie admirabilă. Jina l-a auzit pe Mike scrâșnind din dinți, abținându-se să nu spună și alte lucruri. Într-un final, bărbatul a zis: Dar tu ? Tu ești în regulă ? Jina s-a uitat pe fereastră, la strălucirea focului de tabără și la plafonul spuzit de stele. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vor să-i iasă din pantalonii prea strâmți, capul lui mare ca de taur, aproape disproporționat, era acoperit cu păr scurt și țepos, ochii îi erau injectați și aspri, și gura mai mereu întredeschisă de mușchii faciali foarte bine conturați. Scrâșnea din dinți și urla: Băh, voi n-auziți ce vă spun? Toată lumea sus din pat și în două minute să ieșiți la înviorare! Cine rămâne în cameră, o să aibă de-a face cu mine. Oare nimerisem direct în armată sau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]