5,013 matches
-
a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de ani. Deși o figură adeseori asociată naționalismului catalan, Mercè Rodoreda evită cu tenacitate tentațiile unei literaturi politizante; e ceea ce se întîmplă în Oglinda spartă, cel mai cunoscut roman al scriitoarei catalane, publicat în 2000 de Editura Meronia. Pe de altă parte, acel cititor ce se va fi așteptînd la o carte puternică, o carte care să-l zguduie, care să-i marcheze definitiv existența, acel cititor va fi dezamăgit. Oglinda
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
Sicilia, la optsprezece ani s-a stabilit la Roma, unde și-a continuat și sporit activitatea jurnalistică începută la Palermo, colaborând mulți ani la reviste și cotidiene de mare ținută precum "Il Mondo", "Nuovi Argomenti", "Paragone", "Paese sera". Debutul ca scriitoare și l-a făcut în 1962 cu romanul La vacanza, prefațat și recomandat de Alberto Moravia. Întâlnirea Daciei Maraini cu Moravia a fost benefică, nu numai pentru că a devenit tovarășa lui de viață, dar și pentru că acesta i-a întărit
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
di una prostituta con un suo cliente (Dialogul unei prostituate cu clientul ei), Il sogno di Clitennestra e altre commedie (Visul Clitemnestrei și alte comedii), Lezioni d'amore (Lecții de iubire), Stravaganze (Extravaganțe), Veronica, meretrice e scrittora (Veronica, prostituată și scriitoare) - premiul Fondi la Pastora. In creația literară a Daciei Maraini poezia a avut și are, după mărturisirea ei, o apariție fulgurantă, în momente izolate, de specială trăire emoțională. Cu toate acestea, prozatoarea a publicat până în prezent șase volume de versuri
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
prozatoarea descinde de acolo. Adriana Bittel citește de o viață întreagă (de fapt, dinainte de-a se naște, de mai multe generații). Cărțile nu fac parte din existența ei, cărțile sunt existența ei. Cu o modestie rar întâlnită la o scriitoare, ea își îndeplinește fără să se plângă obligațiile prozaice de femeie: face piața, spală, gătește. Însă toate acestea le consideră mai degrabă un fel de formalități după încheierea cărora poate deschide seara, în sfârșit, o carte. Adriana Bittel s-a
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
București, ca fiică a lui Lazăr Bittel, funcționar, și a lui Alice Bittel (Margulius), avocată. Când a compus, copil fiind, o poveste care lăsa să se întrevadă talentul literar, tatăl ei, emoționat, a rugat-o ca, dacă va ajunge vreodată scriitoare, să nu renunțe la numele de familie "Bittel", oricât ar dezavantaja-o sonoritatea de cuvânt străin a acestui nume. Fetița a ținut minte dorința lui și, ajungând scriitoare, i-a respectat-o. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
literar, tatăl ei, emoționat, a rugat-o ca, dacă va ajunge vreodată scriitoare, să nu renunțe la numele de familie "Bittel", oricât ar dezavantaja-o sonoritatea de cuvânt străin a acestui nume. Fetița a ținut minte dorința lui și, ajungând scriitoare, i-a respectat-o. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1970, Adriana Bittel a îndeplinit mulți ani la rând atribuția de corectoare la România literară, găsind un refugiu în această îndeletnicire. Din 1990
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
și ineficient în confruntarea cu viața, iar lumina brutală a soarelui îi dezvăluie fără milă grotescul fizionomiei unor semeni. Volumul recent apărut, Întâlnire la Paris, excelează prin aducerea în prim-plan a vulnerabilei iubitoare de cărți, posibil alter-ego literar al scriitoarei. În povestirea intitulată O lungă dâră de fericire, protagonista, "Munteanu Ana, corector principal și mătușă" (remarcăm utilizarea ironică a clișeelor din gândirea comună), este o asemenea ființă superioară condiției ei sociale. Ea îndură tot felul de umilințe, ca prințul travestit
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
așa cum mai apăruseră în Occident despre ororile comunismului și așa cum urmau să apară nestăvilit în chiar țările revenite la libertate printr-o coincidență tulburătoare tocmai în anul 1989. au fost scrise la Chicago, a treia și ultima etapă a exilului scriitoarei ruse, început în 1922 la Berlin (cu scurte etape la Praga și Florența), continuat la Paris din 1925 pînă în 1950, cînd Berberova se hotărăște să plece singură în Statele Unite. Această ultimă plecare este și cea mai dramatică pentru că scriitoarea
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
scriitoarei ruse, început în 1922 la Berlin (cu scurte etape la Praga și Florența), continuat la Paris din 1925 pînă în 1950, cînd Berberova se hotărăște să plece singură în Statele Unite. Această ultimă plecare este și cea mai dramatică pentru că scriitoarea nu mai e tînără și își asumase o singurătate care înseamnă de fapt o ruptură totală de restul exilului rus. Dacă la Berlin pleacă cu Hodasievici, soțul ei timp de 17 ani, și trăiește în preajma lui Gorki, la Praga în jurul
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
el vorbesc povestirile, ci despre modul în care și-l închipuie occidentalul. De aici unitatea celor zece povestiri, publicate inițial separat. Dar, așa cum picturile lui Wang-Fo, eroul primei povestiri, devin mai credibile decât realitatea însăși, tot așa lumea recreată de scriitoare devine mai puternică și mai fascinantă decât Orientul real, amestec de pete confuze". Că așa stau lucrurile i-o dovedește cititorului român Laptele morții, repovestire a uneia dintre variantele balcanice a Meșterului Manole. Rama în care scriitoarea pune legenda "deturnează
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
lumea recreată de scriitoare devine mai puternică și mai fascinantă decât Orientul real, amestec de pete confuze". Că așa stau lucrurile i-o dovedește cititorului român Laptele morții, repovestire a uneia dintre variantele balcanice a Meșterului Manole. Rama în care scriitoarea pune legenda "deturnează" semnificația balcanică a mitului către una în care recunoaștem perspectiva occidentală. Aceeași soartă, a remodelării, o are și legenda zeiței Kali, cea al cărei cap ajunge pe trupul unei prostituate; mit indian, cu carieră europeană, ce i-
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
forțată detașare, pe cînd Trilling pare să fi găsit o justă măsură, inspirată probabil de contactul permanent cu un public viu și prezent, cel al studenților săi. De altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește este că ironia implică o anumită doză de maliție, de răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
curios, un avid de informații despre viața și opiniile scriitorilor nu va fi satisfăcut de Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Nu pentru că ceea ce notează autoarea n-ar conține fapte, dimpotrivă. Materialul propriu-zis al jurnalului e foarte interesant în sine: o scriitoare părăsește România comunistă în 1976 și încearcă să se acomodeze cu un climat social și cultural cît se poate de diferit, cel suedez. Și nu orice scriitoare, ci una cunoscută, cu legături la vîrf în lumea intelectuală românească, o femeie
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
conține fapte, dimpotrivă. Materialul propriu-zis al jurnalului e foarte interesant în sine: o scriitoare părăsește România comunistă în 1976 și încearcă să se acomodeze cu un climat social și cultural cît se poate de diferit, cel suedez. Și nu orice scriitoare, ci una cunoscută, cu legături la vîrf în lumea intelectuală românească, o femeie frumoasă și dezinvoltă, fără pic de pudibonderie. Ajunsă în Suedia, ea reușește să rămînă într-o lume culturală la fel de elevată, chiar dacă străină, învață suedeza pînă la a
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
de presă, din care nu au lipsit accentele dure nici de o parte, nici de cealaltă. La vremea declanșării conflictului, ziarul nostru a prezentat ambele poziții ale protagoniștilor (probabil pozițiile ambilor protagoniști - n. Cronicar), după care am crezut că reputata scriitoare și directoare a revistei 22 va fi mulțumită de faptul că justiția îi dăduse cîștig de cauză, oferindu-i atît reparația morală, cît și satisfacția de a-l obliga pe nu mai puțin apreciatul gazetar la plata unor daune de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
Editura Polirom a retipărit anul acesta cartea Monicăi Spiridon, Melancolia descendenței, apărută inițial în convulsivul an 1989, puțin prielnic receptării unui act de cultură. Bîntuită de frenezia informării, aflată mereu în avangarda teoretică, neobosită importatoare de concepte de ultimă oră, scriitoarea nu mai are nevoie de prezentare. Cartea, însă, da, mai ales că se află acum în fața unei noi generații de cititori, iar miza ei teoretică nu este nici pe departe una minoră. Tratînd - cum ne spune chiar titlul - despre literatura
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
de sens" sau, cum aflăm ceva mai departe, "o practică a resuscitării, a rememorării, făcînd din succesorat, în toate variantele sale (de la plagiatul imaginar la sinonimie, de la repetiție la parafrază), o lege și o valoare a creației". Observăm deci că scriitoarea a operat modificări în accepția acestui concept cu un trecut cultural atît de încărcat. Așa cum bine știm, la Platon și la Genette (acesta din urmă preferînd să vorbească de "mimologism"), cratilismul se referă la motivarea limbajului în raport cu lumea pe baza
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
Tristan, Don Quijote etc.): "Printr-o răsturnare spectaculoasă a relației mimetice, viața dobîndește rol de fenotip care își trădează genotipul literar. Nu literatura descoperă, copiază și ilustrează o tipologie cu sursa în viață, ci invers." Pecetea literaturii se așază peste lume. Scriitoarea identifică două ipostaze ale cratilismului, coexistente, dar în pondere diferită în operele atinse de "melancolia descendenței": "Pe de o parte, preocuparea pentru sursele, modelele, principiile generative ale literaturii. Pe de alta, interesul pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
Irina Coroiu O mamă - egolatră dintotdeauna și cochetă încă - își clamează dreptul la nepoți. Prilej pentru fiică de a-și rememora motivele ratării existențiale. Așa ar putea fi rezumat subiectul piesei scriitoarei scoțiene Sharman Macdonald, nu însă și tema pe cît de profundă, pe atît de delicată și cu atît mai puțin spectacolul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, semnat de Ada Lupu. O montare în care implicarea realizatoarei a fost substanțială, începînd cu
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
tînjește după confortul elvețian, nu înțelege nimic din solara Spanie, nu poate și nici nu vrea să se adapteze. Ea, Florence, pare că își regăsește în noua țară o viață pe care a ignorat-o ani de zile, viața de scriitoare. Ea e cea care povestește. Despre toată tristețea vieții de soție a cărei vocație e sistematic ironizată de un soț cinic și plictisit. Poate prea cinic și prea plictisit, dar schematismul e rațiunea de a fi a acestui roman. Personajele
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
de neverosimil se suportă Florence și Vincent. Totul se prăbușește fără zgomot așa cum toată povestirea e construită oarecum in sotto voce. Delicatețea și simplitatea pe care le degajă acest roman nu se uită însă ușor. Yvette Z'Graggen este o scriitoare elvețiană de expresie franceză care a publicat pînă acum 14 volume. Deși are peste 70 de ani, mesajul pe care îl transmite deopotrivă prin portretul fotografic de la începutul romanului, prin romanul în sine și prin activitatea ei continuă rezumată în
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
atunci nimic nu mai e și zadarnice au fost "chinurile" lui Branagh de a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să șocheze, nu polemizează cu textul. Ample mișcări de aparat rimează cu analitice prim-planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Marina Constantinescu Acum cîțiva ani am auzit că o scriitoare cu un nume "dulce-acru" este în mare vogă în Franța și Germania. Se numește Yasmina Reza. Nu am reușit însă să-i citesc vreo piesă sau să văd un spectacol pe un text al ei. În anul 1998, Editura "Unitext
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
o femeie la curățenie. Munca, însă, nu mi-a dat o independență față de soțul meu, nici când am fost, financiar vorbind, cot la cot cu el. În anii '70 m-a ajutat mult mișcarea feministă, în special un grup de scriitoare care lucrau la revista Emmei Tenant Bananas, cum ar fi Angela Carter, cu care am fost prietenă. Dar majoritatea romanelor mele descriu lupta pentru respectul de sine care e subminat de dorința jalnică a femeii de a fi parte dintr-
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
și dascăli, îl debusolează. Școala are un profesor-psiholog pentru elevii cu probleme de adaptare, organizează schimburi culturale internaționale etc., dar totul ajunge să aibă efectul contrar, deformînd sau dînd sentimentul totalei alienări. Scenă de scenă, cititorul este captivat de capacitatea scriitoarei de a reda buimăceala noului elev, care trage numai ponoase de pe urma normalității lui și, spre nedumerirea agasată a mamei (întruchipare a reacțiilor de bun simț), se străduiește să se integreze, cum îi recomandase directoarea școlii, cînd el se plînsese de
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]