577 matches
-
aștepți?! Vise, doctore, vise... Bine, fie cum spui. Să trecem, imaginarul este o iapă stearpă și apoi se vede că te-a înțărcat Dumnezeu de iluzii mai devreme de luna a noua. Copile, hai să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ai uitat abecedarul acasă? Bastonașele le-ai făcut drepte?" Sunt copii, nene Matei! Îngerii nu au sex, sexul crește odată cu sângele, ei au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din praful drumului. Smulge-mi, Dumnezeule, limba și ascultă laudele mele rostogolite prin iarbă! Durerea monahului este izbăvire, dorul scrijelește pe cruce un nume. Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă, te asemeni cu arhimandritul, ai sufletul lui curat, ștergar alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau sub roțile Carului Mare. Imponderabilă era cenușa sfinților, ceață pe ochii lui Dumnezeu. Nimic mai relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau icoanele în intenția omului singur. Generozitatea gonflabilă a Tatălui Ceresc scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am apropiat de nări capătul țevii și am mirosit uleiul de armă. Apoi am manevrat încărcătorul și am văzut că pe țeavă nu era nici măcar un glonț, deși magazia era plină. Apoi am tras siguranța. Inițialele lui Bruno erau îngrijit scrijelite pe metalul negru. — Da, e arma lui Bruno, le-am zis. Se pare că nici măcar nu a apucat să pună mâna pe ea. Aș vrea să văd și eu cămașa aia, vă rog. Strunck se uită la Reichskriminaldirektor-ul său pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vostru o să ne bage pe toți în război. Legea marțială a fost deja declarată în majoritatea districtelor SDP. — Bărbații trebuie să-și dea viața pentru lucrurile în care cred. Se sprijini de scaun și îl trase ca pe un pinten, scrijelind podeua camerei de interogatoriu. M-am ridicat, slăbindu-mi gulerul de la cămașă, și m-am îndepărtat de pata de lumină solară care strălucea prin fereastră. Era o zi caniculară. Mult prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
două ore de curs, în cancelarie. El era vesel, terminase de tradus Trei scrieri despre Iuda, al lui Borges, pentru o revistă literară, și voia să-și împărtășească cumva bucuria lucrului bine făcut. Eu mă uitam absent pe geam, poate scrijelind amintirea altor toamne, cu miros de must și trupuri de femei încă bronzate... „Domnu’ coleg, dumneavoastră ați auzit, din întâmplare, de Borges?” Am tăcut. A plusat. „Se scrie B-O-R-G-E-S, poate așa vă este mai ușor?!” M-am întors: „Dom’le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ea sè spunè, Vino, Matei! N-a venit nici un mesaj, n-a sunat nici un telefon și nu s-a mai deschis nici poartă de pe strada Agârbiceanu, de unde pot trage concluzia logicè cè a vorbit foarte serios miercuri, error reporting = E ALL, Matei scrijelind cu unghia pe stratul subțire de gheațè care a înflorit pe geam din cauza frigului de afarè, amintindu-și brusc, fèrè nici o legèturè cu altceva, poate doar cu îndeletnicirea de a configura cu degetul hèrți imaginare pe suprafețe neobișnuite, Matei amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
luna mai odată cu salcâmii, curând, o să mă ascund în lacrimile florilor de tei. În urmă vor rămâne: un pas de-al tău ceascunde zborul neîmplinit în doi și-un murmur de mireasă nenuntit, în ciocul unui corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea: o dimineață în care tăcerea să fure roua de pe flori, picioarele să-i simtă mângâierea, singuratatea să fugă în cele patru puncte cardinale, alungată de foșnetul discret al
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bâlbâieel. Mi se face milă. — Am o cămăruță încântătoare chiar lângă cea a lui Daisy și a lui Finn. Are pereții albaștri și un fel de dungi în relief - nu știu cum să explic - ca și cum cineva a luat un piaptăn și a scrijelit, pe verticală, varul încă umed. Sună dubios, dar e foarte plăcut. Oricum, nu stau singură acolo, o să mai fie cineva, adaug eu, uitându-mă la băieți. Așa că sunt la adăpost de raidurile voastre nocturne. Vijay roșește iar. Are gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bine șlefuite, bine prinse cu mortar, alcătuit dintr-un ciment și o apă necunoscută, dintr-un nisip necunoscut, nu se crăpa niciodată gulerul gri care le sprijineau, ploaia nu-l spăla, soarele nu-l usca, unghiile-i nu-l puteau scrijeli, mâinile ei nu le puteau răsturna. Fără-ndoială, erau paznicii din Hadesul lui Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele solare, șuvoaiele nopții sau țipetele păsărilor, care, în loc să se disipeze în neant, se fixau pe globurile de stâncă și ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția de grâu din vara viitoare era deja vândută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un briceag scoarța copacilor din grădină cu același semn, pielea sidefată a cerului, apele pufoase ale Dunării și ale tuturor bălților de la Plaja Lipovenească și a celor de vizavi, dintre Smârdan și Măcin, ajungând până aproape de Jurilovca, însemnând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parte din cercul pedagogic, deoarece se uita foarte distant și rece la toate persoanele de față, în afară de elevii din mijloc, față de care arăta un interes viu. De fiecare dată când își trecea privirea peste fața lor, un zâmbet meschin îi scrijelea chipul ciupit de epidemie și tăbăcit de lipsa alimentelor. Avea o față severă și fixă, fără emoții, dar ochii îi erau vii și își schimbau permanent expresia, lucru care era accentuat de uniforma neagra cu însemne galbene. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de locomotivă. Leveriful, fiind în război, nu-și putea permite să trimită oameni după o gașcă de adolescenți. M-am așezat la o masă, am scos din buzunarul special al pelerinei caietul Împăratului și m-am apucat de scris. Am scrijelit destul de multe evenimente până când să fiu întrerupt de Marcela. Liber locu' ăsta? făcu ea așezându-se deja de partea cealaltă a mesei. Îmi plăcu asta. Acum nu mai este, zâmbii eu. Aduse două cești de ciocolată-cafea și îmi întinse una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din ce în ce mai nemulțumită de genuflexiunile mele chinuite. Îmi spune că a obosit, să plecăm, eu o rog să mai stea puțin liniștită, ea se trage un pas înapoi, iar când sunt tocmai pe punctul de a introduce moneda în fanta telefonului scrijelit cu cheia, fiică-mea mă ia de-o mână și mă ridică deasupra capului, ca în desene animate, apoi mă aruncă de-o parte și de alta, cu viteză și fără prea mare efort. Simt că am încurcat-o, că
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
depășească 100 de pagini, așa mi-aș dori să scriu : într-un fotoliu comod și cu o masă rabatabilă care să cuprindă fotoliul și să poată fi îndepărtată cu ușurință. Sonia, fata de dimineață, m-a văzut chinuindu-mă să scrijelesc trei semne în agendă (din superstiție ardelenească : ce scrii azi, sigur n-o să scrii mâineă, întoarsă pe-o parte, sprijinită în cot. M-a instalat pe un frumos colac verde, mi-a pus la spate o pernă-banană și la gât
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă, ea reprezenta, din punct de vedere teoretic, o atitudine cu care eu nu puteam să fiu de acord. Dar am participat la silabisire, da. Nimeni din toată zona n-a scos sunete mai puternice și mai convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vis care-ți macină sănătatea! Fără prea multă tragere de inimă, ea lăsă să se vadă o fărâmă de teamă din sufletul ei, așa cum face un copil când ridică degetul de pe colțul unui abțibild pe care tocmai l-a stricat scrijelindu-l. — Nu sunt pe placul celor din sat. El este, spuse ea. —Dar nu mergem în sat. Capitularea ei bruscă și totală îl luă prin surprindere. —Bine, fie, acceptă ea. Am să vin. O ceață de toamnă se ridica dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că nu e nici un maniac al ordinii și curățeniei. Stă întins pe spate, ținând hârtia pe care a scos-o din cutia de sub pat. E un text de la știri, unul pe care Ben l-a transcris migălos cu mâna lui, scrijelind tot ceea ce a spus prezentatorul. Acum stă sprijinit pe spate și citește primele cuvinte cu vocea sa pentru televiziune. ― Bună seara. Exersează, exersează, exersează, Ben. Peste tot în lume, sunt mii de bărbați și femei tinere, oameni la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și eu de coarnele plugului, că nu-i o rușine, da’ învățătorul din satul meu nu l-o lăsat pe tata până nu m-o dat la școală mai departe. La Școala de Arte și Meserii. Cică am talent la scrijelit lemnul, piatra sau marmura... Așa am ajuns să lucrez la o fabrică de mobilă de lux. ― Apoi una-i să scrijelești lemnul sau marmura și alta-i să faci lucruri frumoase, așa cum am văzut eu la un boier în târg
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
până nu m-o dat la școală mai departe. La Școala de Arte și Meserii. Cică am talent la scrijelit lemnul, piatra sau marmura... Așa am ajuns să lucrez la o fabrică de mobilă de lux. ― Apoi una-i să scrijelești lemnul sau marmura și alta-i să faci lucruri frumoase, așa cum am văzut eu la un boier în târg - s-a auzit glas din mulțime. ― Ei! Cam așa ceva am făcut și eu o bucată de timp... Unii mai trăgeau câte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care liniile ferme și cele întrerupte sunt la fel de relevante. Ele spun la fel de multe despre interiorul fiecărei istorii, dar și despre mediul care o conține. Toate aceste marcații, adevărate contururi mișcate care delimitează experiențele povestite, desenează involuntar un perimetru : o hartă scrijelită pe un teritoriu disputat de foarte multe condiționări, presiuni și prescripții. Este o hartă a spațiului în care scriitoarele se manifestă în forme oblice, pe care și le negociază mai mult sau mai puțin conștient, în raport cu forme și instanțe care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
sfeșnice cu un singur picior erau îngrămădite acolo. Bătrânul îl luă pe cel mai mic și se apucă să îl șteargă de stratul de praf care se depusese pe el. Cred că ăsta va fi de ajuns, spuse Calistrat în timp ce scrijelea cu briceagul ceara întărită de pe el. Suportul pentru lumânări era subțire și nu avea mai mult de zece centimetri. Era acoperit cu vopsea neagră, aplicată grosolan cu pensonul. De unde ai aurul? întrebă Ileana, care observase urmele galbene ce rămâneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]