570 matches
-
ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă, te roade prin interior ca un vierme, te consumă încetul cu încetul, acum o bucată, pe urmă altă bucată. Nu va mai rămâne nimic din tine... Hmm... Curiozitatea, ca o gheară care îți scrijelește creierul. Chiar acum te întrebi câți bani sunt acolo și dacă îi vei spune sau nu Luciei. Și pun pariu cu tine pe încă o sticlă de J&B că nici nu ai vrea să îi spui. Femeile, după cum ți-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
într-un vaiet care nu îi impresiona, totuși, pe cei doi pasageri ai Land Roverului. Firele de înaltă tensiune dădeau senzația că doresc să se adune pentru a se împleti ca în acel joc al copilăriei numit covorașul, iar fulgerele scrijeliră cerul cu o poftă nebună. Uitându-se la ceas, Omul cu Tatuaj îi spuse huidumei de lângă el: - Ai fi putut să iei o umbrelă. Șoferul încercă să deschidă gura, poate că dorise să facă o glumă, pentru a mai destinde
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o parte și cu umbrela la subsoară, fredonând din nou melodia „Singing
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mă pună să trăiesc aproape fizic o prăbușire cu avionul pentru a mă „salva” în ultimul moment urmînd ca apoi să-mi dau seama că moartea este imposibilă în vis, iată o construcție cu adevărat diabolică. Uitîndu-mă pe notelele mele scrijelite în grabă aproape în fiecare dimineață am reușit să configurez o categorie de vise căreia i-am dat numele de „cadouri otrăvite”. Deși aș putea să le spun „vise otrăvite”. toate sunt niște false „vești bune”. Iată un alt exemplu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai dihai, cu atât se zvârcoleau ca niște cozi de șarpe și scândurelele. Am ajuns în față, la focuri, de abia pe la două noaptea, într-o linie de cinci bandiți: eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și presarii pleoștiți se împrăștiau pe la casele lor. Acolo, mulți dintre detectivii cei grei nu-și ascundeau insatisfacția că soțiilor Domniilor lor nu li se întîmplase încă nimic. Apăruseră prăjiturile Jack, pijamalele Jack și jacketele. Pe zidurile clădirilor oficiale era scrijelit strigătul "Jack". Desfăcătorului de conserve nu mai era numit altcumva decât "Spintecătorul". Pe ăsta, cel puțin, putea să-l prindă oricine cu o singură mână, le era la îndemînă tuturor să-l rostogoleasă prin 181 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
opreau decât la poarta lui nenea Tache Sachelarie, lumânărarul, în coada Filantropiei, unde-i așteptau niște cozonaci moldovenești, galbeni ca berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul, vechi și negru, mare cât un hambar, scrijelit de atâtea drumuri, în pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan, starostele, nu-l mai slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece ziua și nu ne-am făcut treaba, ne-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supravegheați, ei erau apoi siliți să lingă dârele de sânge de pe perete, apoi atârnați cu capul în jos, ca sângele să se întoarcă de unde îl risipiseră. Iar ceilalți erau puși să dănțuiască în jurul răstignitului fără de cruce. Unul dintre noi a scrijelit pereții și a înghițit tencuiala. Altul a mâncat un săpun întreg. De fiecare dată a fost prea puțin. De fiecare dată pedeapsa a fost atât de cumplită, încât, nemaiștiind dacă e mort sau viu, întemnițatul uita să se mai sinucidă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e mort sau viu, întemnițatul uita să se mai sinucidă. Au fost și alții care au încercat să se omoare fără nimic la îndemână. Dacă îți ții mâinile ascunse, după ce îți sfâșii cu dinții încheieturile, poți să sângerezi până mori, scrijelind din când în când, ca nu cumva sângele să se închege peste rană. Numai că aceia care au făcut-o au fost siliți, ca toți ceilalți, să-și țină apoi brațele la vedere și, dacă sângele poate fi ascuns auzului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse și citi, cu privirile împăienjenite : „mai trage o dată“... Încă o dată, își spuse Jenică, scrijelind cu vârful foarfecelui încheietura stângă. Repetă mișcarea de câteva ori, brăzdându-și încheieturile în ritmul cântecelor de copii care i se stingeau în urechi. „Mai naște-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină înfrângere”<footnote
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
abia vorbind despre mine voi ajunge să vorbesc cu adevărat despre noi toți? Gândul acesta simplu că trebuie să pornești de la tine pentru a ajunge la altul, că în ograda omenirii nu poți intra decât pe portița pe care este scrijelit numele tău, că trebuie să te îngrijești mai întîi de tine, să te iubești și să te întorci pe toate părțile pentru a putea apoi să te apleci către altul și să-l iubești "ca pe tine" ― îmi rămăsese până
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai mare cuțit Sepp cel Împuțit își taie capul Căpățâna scroafei rămâne mereu la mijloc Și în jurul ei se dansează Și mă bate gândul Că el pe dinăuntru așa de gras și cărnos era Și pe urmă la craniu Se scrijelește un rânjet la final. (dispare în gaura de la beci și umple sticla) ... Cap de porc sau cap de câine Aceasta-i întrebarea aici O căpățână de câine smulsă Scoate aburi din mormanul de gunoi Cum ar fi arătat pe capul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să te acoperi călduros decât să bei până nu mai poți. (Vehiculul probează în fața oglnzii atributele masculne și feminine, nu se potrivește nici unul. Merge gol în bucătărie după un cuțit, se întoarce în dormitor, se așază pe pat și își scrijelește pielea de la subțiori) EL: De fapt, ar trebui să putem să spălăm în pat vesela. Tot ce ține de treburile zilnice ar trebui să poată fi rezolvat în pat, așa că din când în când acolo se va procrea și de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
stingerea focului sacru”1. Mărturiile literare sunt Întărite de dovezile arheologice care dau seama de o distrugere violentă, dar parțială: „templul... poartă urmele unei distrugeri violente, Însă paguba nu a fost, fără Îndoială, decât parțială; barbarii au sfărâmat capitelurile, au scrijelit arhitravele și au știrbit coloanele...” 2. Strabon (9, 34), Cicero (De Divinatione, 1, 19) și Iuvenal (6, 553-556) notau semnele decadenței sanctuarului și ale tăcerii care Începea să-l Împresoare. Cicero consultase, totuși, oracolul În tinerețea sa (Plutarh, Viața lui
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe care a apucat-o de la Dumnezeu (de fapt, de la „sfinții roșii”), țăranul basarabean, azi, se simte definitiv abandonat. O disperare mută, implacabilă ca destinul, îl face să nu mai aștepte nimic bun de la viață, în deplină concordanță cu îndemnul scrijelit pe porțile infernului. Nu știu, nu pot să înțeleg (astăzi nimeni nu se consideră obligat să explice ceva), din ce înalte rațiuni de supraviețuire, conducătorii actuali ai Basarabiei își tratează în modul acesta propriul popor. Cei ce guvernează astăzi și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină înfrângere”<footnote
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
voie pentru a ieși câteva minute. A nu se face obișnuință dintr-o necesitate! 2. În pauză? Să nu uităm că ne aflăm la școală. Păstrăm curățenia și evităm să producem vreo stricăciune: nu spargem geamurile, nu scriem pereții, nu scrijelim mobilierul sau pereții, nu deteriorăm perdelele. Nu ne încăierăm, nu ne îmbrâncim, nu punem piedici colegilor căutând să ne amuzăm. Nu fluierăm, nu țipăm, nu vorbim urât; Pentru nici un motiv nu vom face glume pe seama colegilor bolnavi sau care suferă
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
potrivit pentru un mormânt. „De ce tocmai aici? Pe drum vor trece oameni, căruțe, camioane, poate și tancuri, fiind război. Tot timpul vor fi deranjați”. Încercă să sape undeva în latură de drum, dar pământul era ca piatra, de abia îl scrijelea cu lopățica aia. Renunță. Coborâ în groapa bombei, îi netezi fundul cât a putut și el cu lopata apoi i- a coborât pe rând așezându-i alături. Puse păpușa, înnegrită acum de sângele închegat lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
puteau traversa apa învolburată și puteau să ajungă pe celălalt mal fără a fi sfâșiați. Trebuiau să se grăbească. Mai era un singur obstacol. Prima treaptă din beton armat era perfect verticală, la înălțimea umărului. El dintr-un salt disperat, scrijelindu-și mâinile și picioarele, s-a urcat pe ea. Trebuia s-o ridice și pe sora lui. O ținea strâns de mână. Era foarte grea. Îl trăgea în jos. Cu eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unui autocamion german în plină viteză, care gonea spre Gherăiești. Surprinși de același eveniment neașteptat, nemaiavând timpul necesar pentru a face cât de cât ceva, atât șoferul cât și copilul, s-au lăsat amândoi în voia sorții. După trecerea peste... scrijelind pietrele de cremene cu urme negre de cauciuc ars, camionul s-a oprit brusc, în aceeași clipă în care și din cabină a sărit un tânăr neamț, cel de la volan; îmbrăcat într-o salopetă militară cu platcă, buzunar în față
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
experienței interioare, în contact direct cu adevărata realitate, la curgerea pietrei, la investiția în perenitate, spre un continuu început al vieții spiritului în lume, într-o sacralitate indicibilă. Oricum, doar înțelepții pleacă fără să lase urme... în timp ce eu rămîn și scrijelesc aceste cuvinte-semn. Aș vrea să redobîndesc înțelepciunea din momen tul nașterii, cunoașterea dinaintea cunoașterii și puritatea aceea nevinovată. Încerc să mă întorc acolo unde viața suflă originar, unde e începutul și sfîrșitul, Alfa și Omega. Aș vrea să devin o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu spectacole și filme, iar familia mea artistică cuprinde generații de iluminați... de la Sofocle la Nietzsche, de la Büchner la Bruegel. Trăiesc admirând arta colegilor mei Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu... În rest, momente, locuri și întâlniri care scrijelesc... "Teatrul îți dă voie să visezi", spuneți într-un interviu. În ce fel? E teatrul o formă de libertate, de descătușare, de evaziune dintr-o lume dominată de constrângeri, tipare, restricții sau norme? Teatrul este ceea ce fiecare găsim în el
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
De unde vine... ? De unde vă vine ? Ce ? Energia. Aaaaa, vreți un răspuns? Din frică. Frică... ? De ce? De toate, de tot, de ratare, de singurătate, de moarte... de taină pe care încerc să o aud cum îmi șoptește. Trebuie să pătrunzi, să scrijelești înăuntrul clipei... care nici nu mai e aici... s-a dus, dar îi simți umbra și ecoul. Frica mea naște putere și energie, îmi dă încredere în rost și în viață. Cum creați legatura actor-regizor-public? Prin dragoste. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la vânătoarea de becațe, numai ce se oprește în mijlocul drumului, examinează dintr-o privire împrejurimile, și apoi, după o clipă de șovăire, mă conduce spre un copac (un copac din miile, din milioanele care creșteau în pădurea aceea), și îi scrijelește trunchiul cu o așchie. "Vino-ncoa', uită-te bine", îmi zice în șoaptă, arătându-mi, la nivelul capului, o gaură prin care mi-e dat să văd numaidecât un ochișor care ne privește câteva secunde, sclipind, apoi dispare. Era un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]