572 matches
-
uitat iute în dreapta și-n stânga să vadă pe unde s-o tulească, dar în cele din urmă a ales calea rațiunii. A lăsat brânzoaica din gură și a zbughit-o. Prietena mamei a ridicat brânzoaica de pe jos, de lângă colțul scrinului și i-a dat-o lui Nestor. Dar să știi, i-a spus, că nu-i bine să mănânci după pisică. Și nici de pe jos. Nestor încetase să urle nefiind însă prea sigur dacă să admită că recuperarea brânzoaicei era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la masă. Când întorcea capul spre unchiul Artemie, lăsa să i se vadă linia obrazului, bucălat ca la un copil. Obrazul râdea domol și cuminte. Unchiul Artemie, hăt departe în capul mesei, se răsucea către pickup-ul dindărătul lui, așezat pe scrin, la care ajungea cu oarecare greutate. Unchiul Artemie punea pick-up-ul în mișcare apăsând pe un buton și, răsucit din mijloc, cu un efort de concentrare ceva mai mare, în toiul discuției, îi lăsa ușor brațul în jos până ce acul atingea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zgârie-centrul pământului, o sută de etaje sub pământ E aproape sigur că newyorkezii nu-tocmai-mondeni și-au găsit adăpost în canalele colectoare și în tunelul metroului. Ei și-au găsit Ei și-au găsit mici ogeacuri acolo jos, cu paturi și scrinuri Banii i-au împins în jos... În jurul meu doar penurie de femei, mutre bărbătești, capete tunse, halci înfășurate în piei ca niște scafandri autonomi, arătări ca niște Adami bărboși, musculoși și asudați. Singurul lucru de care aveai nevoie în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Drusus scria în taină un commentarius, un fel de jurnal. — Ce povestești în scrierile acelea? îl întrebă. Tot ce mi s-a întâmplat în ziua dinainte, îi răspunse fratele său, dintr-odată ironic. Luă codexul și-l închise într-un scrin. Gajus începu să-l observe și văzu că în fiecare dimineață Drusus petrecea o jumătate de oră singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic. Într-o zi însă plecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama că-și vârâse unghiile în palmă. Răsuflă adânc, luă codexul și-l puse în scrin. Îl văzu pe Drusus intrând grăbit pe ușa din fund. — Dacă-ți cauți jurnalul, îi spuse, să știi că l-am pus la locul lui. Drusus nu răspunse. Pentru prima oară schimbă cu fratele lui o privire de adult. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
principal. — Nero a fost arestat la Capri, în vila lui Tiberius - îl aduc la Roma în lanțuri! În timp ce Gajus se uita la el împietrit, Drusus, fără să spună nimic, fără să-i salute, dispăru. Gajus dădu fuga în bibliotecă, văzu scrinul deschis: raftul cu jurnalul era gol. Cu câteva zile în urmă, Drusus vorbise despre vila lor din Umbria, situată în apropiere de izvoarele sacre ale Clitumnus-ului, despre vechea Via Anerina, foarte puțin umblată, cel mai scurt drum între Roma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o clipă, apoi îi deschise din nou; ofițerul se îndepărtase. El continuă să meargă încet, ca să i se risipească emoția. Dacă Drusus era „aproape“, însemna că-l prinseseră. Dar jurnalul acela teribil, pe care-l luase în ultima noapte din scrinul din bibliotecă, unde era oare? Milos, ofițerul nu-i spusese că Drusus, având cu puțin peste douăzeci de ani, se afla aproape fiindcă era închis în subteranele din Domus Tiberiana, unde o serie de încăperi secrete aveau să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus? Exista cu adevărat o putere irezistibilă în cuvintele acelea vechi? Exista oare, pe undeva, Cineva, Ceva pe care era cu putință să-l invoci? Făcu sul pergamentul, compătimindu-se că putea gândi astfel. Apoi văzu, aruncată într-un mic scrin, faimoasa carte a lui Velleius Paterculus, pe care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise cu ani în urmă prima mare revoltă din Germania, pe care Tiberius nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care Tiberius nu fusese în stare s-o înăbușe. Ura și invidia lui Tiberius față de victoriile tânărului Germanicus izvorâseră oare din acea veche înfrângere? Se temu că opera era o capcană întinsă pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre singurătate, dragostea față de cărțile vechi și complicate. Constatară cu o admirație amuzată că se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
repect hieratic, inflexibil. Se gândea însă, triumfător, că Împăratul era singur și că numai el îi rămânea alături. Puse foaia pe masă. Împăratul lăsă să treacă mai multe zile fără să pomenească despre acea întâmplare. Mesajul fu închis într-un scrin. Frumoasa lună mai tocmai se terminase, când Împăratul îl convocă pe prefectul Sertorius Macro și îl întrebă dacă îi plăcea în Aegyptus. Și pe când Macro, cuprins de neliniște, ezita, Împăratul îi explică afectuos că voia să-i încredințeze funcția importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a „ingredientelor” artistice novatoare. „Masa critică” va fi atinsă însă odată cu apariția „Manifestului activist către tinerime“ (nr. 44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se găsea un lădoi din lemn masiv, cu muchiile Întărite prin benzi metalice și Închisă printr-un lacăt de siguranță cu cheie dublă, aidoma celor de la sipetele celor mai mari agenți de schimb valutar din Florența. Spițerul scoase dintr-un scrin două chei de fier și se apropie de ușița blindată, introducând una În broasca superioară. Chiar pradă chinurilor care acum aproape că Îl orbeau, Dante observă cu uimire acea capodoperă a artei mecanice. Încuietoarea era concepută În așa fel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reputația ei discutabilă e bine cunoscută pentru garda cartierului, care e cu ochii pe dânsa, zise funcționarul, ca și când ar fi voit să se scuze pentru acea omisiune. Păru ușurat atunci când poetul Îl concedie cu un gest. Dante repuse actele În scrin, promițându-și să aprofundeze acele informații. Apoi o porni spre sala de adunare. Pășind de-a lungul porticului, respira adânc aerul proaspăt al dimineții, adulmecând mirosul focurilor și al pâinii. Se chinuia să Își alunge din minte imaginile de peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmărindu-l cu privirea pe cămătar, care se zorise să intre la loc după un rapid semn de salut. — Dacă așa stau lucrurile, mă tem să tot prost se Însoțește și cu umblatul pe mări. — Și totuși nu e marea scrinul tuturor bogățiilor? — Dacă e așa, atunci pentru mine scrinul acela a rămas bine Închis, iar acum sunt silit să caut pe uscat, replică celălalt, arătând cu un gest spre ușa prăvăliei din spatele său. Dante ar fi vrut să pătrundă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să intre la loc după un rapid semn de salut. — Dacă așa stau lucrurile, mă tem să tot prost se Însoțește și cu umblatul pe mări. — Și totuși nu e marea scrinul tuturor bogățiilor? — Dacă e așa, atunci pentru mine scrinul acela a rămas bine Închis, iar acum sunt silit să caut pe uscat, replică celălalt, arătând cu un gest spre ușa prăvăliei din spatele său. Dante ar fi vrut să pătrundă dincolo de suprafața acelei veselii forțate. I se părea că venețianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Domenico. Nu acela era, În mod sigur, tratamentul pe care câinele acela hrăpăreț Îl rezerva cuiva care se umilea În fața lui pentru un Împrumut. Nu, ar fi jurat că Veniero venise să ofere, mai curând decât să ceară. — Însă, chiar dacă scrinul rămâne Închis, căile apelor poartă către Împărățiile bogăției. Și cine altcineva dacă nu un marinar ca domnia ta le-a putut străbate și culege roadele? stărui. Veniero se opri, apucându-l de un braț. Poetul simțea strânsoarea fermă prin mânecă. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-adevăr vei fi În măsură să mă ajuți... poate că știința dumitale... continuă Teofilo fără să răspundă la Întrebare. Mai rămase o clipă nemișcat, ca și când ar fi voit să depășească o ultimă perplexitate, iar apoi se apropie de un scrin. Îl deschise și scoase caseta perfect cubică, făcută din Întunecatul și prețiosul lemn african iubit de faraoni. Meșteri ceva scurt pe una din laturi. Dante auzi o ușoară declanșare și Îl văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de lemn, până la flaconul ascuns printre haine. Trebuia să mai fi rămas ceva din lichidul cel verde. Era cât pe ce să cedeze În fața somnului când auzi un râset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ura-n picătură, Dizolvând-o în lumini, Fără pată, fără vină, Albul florilor de crini. Am trezit nemărginirea Ce plutea în minți confuze Și am rupt lanțuri sau cătușe, Fără teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit secretul Mersului drept înainte Antrenând la joc cristale, Diamante sau păreri, îmbrăcând cernita toamnă Cu veșmânt de primăveri. FLORIN-CONSTANTIN STRATULAT -născut în comuna
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut că vede: lumea era rotundă ca rama ochelarilor. Spre deosebire Însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stins lampa, am mers pe întuneric spre ușa pe jumătate deschisă a dormitorului și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am găsit unul și l-am apăsat. Am luminat un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare, ponosit. Am deschis sertarul de sus și am dat cu ochii de trei pistoale nemțești Luger, încărcătoare de rezervă și o grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doi dolari pe o cămăruță amărâtă de la parter, cu vedere spre ocean, un pat cu o saltea subțire ca foaia de hârtie, o chiuvetă și o cheie de la W.C.-ul public pentru bărbați de afară. Mi-am pus valiza pe scrin și, înainte să ies, ca măsură de precauție, mi-am smuls două fire de păr și le-am lipit cu scuipat de tocul ușii. Dacă dușmanii or să se furișeze în cameră, o s-o știu și eu. M-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]