560 matches
-
în dormitor, am atins din nou cu mâinile plușul de culoarea tutunului. Am privit telefonul, l-am privit ca pe un obiect de plastic care nu m-ar fi pus în legătură cu nimic. Nici măcar nu l-am atins. Am închis sertarul scrinului. Am aranjat crucea strâmbă de pe perete. M-am ridicat și m-am îndreptat spre ușă, vroiam doar să plec, nimic altceva. Vodca îmi tulburase mintea. Poate nu mă duc la mare, poate mă întorc în oraș, mă culc, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de moarte ce cuprinde brusc încăperea se aude foșnetul hârtiei, care consemnează răspicat ultima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo. Și io te-am văzut lăcrămând. Pormă dai În boală și iei picăturili alea de soilit care le ții În scrin. — Mare năzdrâmbă mai iești, a observat Mariana. Doar știi ce-a zis doctoru, că porcăriile alea sunt bune decât la nimic. Io sunt altă chestie, că tre să mă lupt cu slugile. Dacă nu adorm, chiar că are la ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu se Întîmplă invers. Și ce-o să faceți cu banii de premiu, că școala noastră n-are WC, Mariana, dragă, nu ți-ai luat cam multe rochii?, păi acum avem cu ce, da’ văd că nu te bucuri nici de scrin, l-am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ivesc În continuare unul după altul, mă bat cu sălbăticie la table, mă Îmbată cu coniac, mă bagă sub duș ca să mă trezesc, uitîndu-mă acolo, eu adorm și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură privire rotundă, te poți strica de rîs. Chiar dacă-ți vine să te spînzuri. De altfel, două acțiuni pe care le poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spus, caseta monocolor cu monoclul sticlei de votcă la ochi, și-acum mă extaziam În fața culorilor, cum cădeau ele pe canatul ușii, pe o jumătate de nas, cum pica senin lumina ca din Întîmplare pe bătrîne secundare, pe-un vechi scrin ca la Eisenstein, cum era construită fiecare scenă, fotogramă cu fotogramă, cum se tot umblase maniacal la detalii În fiecare plan, cine dracu’ o fi, un american?, nu, n-ar avea timp să se ocupe de fleacuri, de lumina pornită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu sau dulap sau a unei măsuțe, ca niște munți de spaimă neagră ghiciți în întunericul albăstrui, însă temându-se și mai mult să aprindă vreo lumină care alunga umbrele, dar sporea pustietatea casei, nelăsând-o să arate așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sperie. Ce-a apucat-o? Nu se mângâia pe ea, ci oglinda. Oglinda care e doar un obiect, nimic altceva. Oglinda în care chipul ei era rece. Și o să mai vadă și oglinda asta, și pe celelalte, și patul, și scrinul, și dulapurile, și canapeaua, și măsuțele, și ceasurile, și toate lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ușile tuturor camerelor deschise. S-a trezit brusc. A înaintat încet, cu respirația tăiată și un nod în gât. În camera mare trebăluiau, oftând, bătrâna doamnă Cecilia Beldiman și nora doamnei Marga Pop. Una căutase ceva de zor în scrinul pe care îl încuia cu grijă. Cealaltă acoperea oglinzile cu cearceafuri albe. În acea clipă îndelunga așteptare a izbucnit într-o explozie de durere, neliniște, muțenie, neîncredere, spaimă, ca o pasăre beată izbită de geam pe timp de furtună, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avut toate bunurile libere ale Bisericii, care se administrau și se distribuiau în spiritul iubirii; prin ele se întrețineau sfinții slujitori, cultul divin se alimenta; mîinile săracilor, ale văduvelor, ale leproșilor, ale sclavilor, ale pelegrinilor, ale tuturor nevoiașilor deveneau prețioase scrinuri în care Biserica își păstra comorile ferite de rapacitatea omenească; și făcînd toate acestea, maica enoriașilor nu se îndepărta de slujirea ecleziastică, fiindcă este vorba aici de o slujire în spiritul iubirii materne și al mizericordiei creștine.293. Dar vasalul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
societății moderne de endorfinele stimulate de-un mic pătrat cafeniu, de care aproape că nici o dietă nu izbutește să ne despartă, și ce istorie de capă și spadă, mai că-mi vine a zice, are în spate! Cîte vitrine și scrinuri, comode, măsuțe de tot felul, susținînd, cu un bun gust desăvîrșit, servicii delicate, în care poți ghici, aburindă, noua ambrozie, îți trec prin fața ochilor, în cîteva încăperi de muzeu. Un inventar al civilizației, în jurul unei slăbiciuni de care omenirea nu
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
Mecu, într-un deplin și ireproșabil profesionalism. Sunt folosite ca texte de bază versiunile neafectate de cenzura comunistă: pentru Cartea nunții, ediția din 1933; pentru Enigma Otiliei, ediția din 1946; pentru Bietul Ioanide, dactilograma miraculos recuperată a romanului; iar pentru Scrinul negru, dactilograma colaționată cu manuscrisul. Merită să insist asupra revoluției absolut necesare săvârșite de Nicolae Mecu în editarea unui clasic: îngrijitorul ediției critice nu mai adoptă ca text de bază ultima ediție supravegheată de autor, pentru că aceasta (apariția editorială) se
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
Brazilia; Pictură Ialomițeanu (10-18, S 10-14, D închis). Spectacole TIMIȘOARA Filarmonica „Banatul“: Concert simfonic, dirijor Nicola Giuliani (Italia), 9. 12, ora 19, sala C.N.A. „I. Vidu“; Concert extraordinar de jazz, 10. 12, ora 19, sala C.N.A. „I. Vidu“. Teatrul Național: Scrinul negru de G. Călinescu, 3. 12, ora 19. Teatrul German de Stat: Nuntă cu bucluc, regia Werner Salm (Germania), 4. 12, ora 16, la Casa A.M. Guttenbrunn; Astăzi vine Moș Nicolae de H. Lengenfelder, 6. 12, orele 9 și 10
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
abia aveai loc să pui piciorul; prudentă, familia adunase mobilă cât pentru patru vieți, iar Mihnea nu renunțase la nici una. În mijloc, tronau fotoliul cu brațele în formă de lei (în gura căruia derbedeii stingeau țigările la petreceri) și-un scrin strămoșesc, cu sertare grele de lemn și mânere ovale, din alpaca. Ne-am așezat pe pat, cu grijă să nu strivim vreo pisică. Mihnea a scos vinul, noi am ales paharele: mari și-adânci. Dacă te uitai prin ele vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea dropsurilor chinezești. Cotrobăiam prin sertarele scrinului din dormitor (semăna cu un automobil de epocă), în care, dacă m-aș fi culcat pe-o rână, aș fi încăput ca pe banchetă printre prosoape și fețe de pernă. Chiar sub cearșafuri, dădusem pe la șapte ani de-o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și deodată, parcă jenat, aproape rușinat, se uită împrejur. — Ia priviți, Lizaveta Prokofievna, aceste cești, începu el să vorbească cu o grabă stranie, aceste cești de porțelan, de un porțelan, cred eu, excelent, pe care Lebedev le ține întotdeauna în scrin, sub sticlă, încuiate; niciodată nu se servește ceaiul în ele... cum se obișnuiește, le are din zestrea neveste-sii... la asemenea oameni, așa se obișnuiește... și iată că acum le-a scos, desigur, în onoarea dumneavoastră, atât de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă în seve”, într-o atmosferă eterată în care peisajul se muzicalizează, topindu-se în pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han în munte Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atâtea vinuri, Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, Umed și bun pământul cu aburii în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dogmele bisericești și biblice fiind ridicate la rang de legi științifice. Știința trebuia să devină «sclava teologieiă. « Cum să fie Pământul rotund ? Oamenii din jumătatea sa de jos merg oare cu capul în jos ? . Acum se considera Universul ca un scrin uriaș, în care Pământul e fundul și cerul capacul, iar îngerii mișcă Soarele, Luna și stelele, aerul etc. Concluzii despre miturile astronomice ale Universului: antichitatea realizează diferențierea dintre stele și planete ; forma Pământului se precizează ca fiind sferică, privit fiind
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Em. Galan (Bărăgan), Alecu Ivan Ghilia (Cuscrii, A cincea roată la căruță), Eugen Barbu (Groapa, Șoseaua Nordului), Iulia Soare (Familia Calaff), Remus Luca (Liniștea iernii, Cămașa de mire), Ion Marin Sadoveanu (Ion Sântu), Laurențiu Fulga (Eroica), G. Călinescu (fragment din Scrinul negru), Titus Popovici (Mitru), Cella Serghi (Fetele lui Barotă), Ion Lăncrănjan (Cordovanii), Mihai Beniuc (Hada lui Vârnav, La Porumba), Henriette Yvonne Stahl (epilog la Voica), Tudor Teodorescu-Braniște (Primăvara apele sunt mari), precum și piese de teatru, autori fiind Maria Banuș (Se
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]