1,205 matches
-
de iarbă, să-nverzești Și epopeea vieții spre soare s-o pornești... E bine cu un val să te lovești de stânci Și-n marea vieții aspre cu-avânt să te arunci... Și-arzând ca flacăra, să te prefaci în scrum, Să te înalți spre ceruri, agale, ca un fum... Iar dac-ai învățat în toate să trăiești, Prin ele, peste vremuri, tu ai să dăinuiești... Referință Bibliografică: DĂINUIRE... / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2045, Anul VI, 06
DĂINUIRE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370517_a_371846]
-
Ordonanțe peste stat, Viața ne-au cam bulversat, Se dă liber prin pravilă , La furat! Nu e soare, nici nu-i bine... Iar în piață nervi și fum, Oameni vin buluc pe drum, Vor să nu devină Țara, Praf și scrum! Tineri sunt... Mii de pancarde... La Grindeanu vin țipând, Și se-mping și sar râzând, Daniel face mătănii, Vrând nevrâd! Gură fac ca roata morii , Politrucii mincinoși, Ne privesc cu ochi sticloși, Râd, zâmbesc pe sub mustață, Hoți zeloși! Aia mari
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
atenție ș.a.m.d.) după cum ar trebui. Iar, când a fi nu devine un a voi” puternic și de nezdruncinat, atunci nici așteptările care au venit de la început de la sine nu se permanentizează. Fără voință, promisiunile de la altar ar fi scrum! Aceasta nu înseamnă că, așa dintr-o data din anumite rațiuni (reci), ne putem înfoia în pene și să ne propunem să iubim pe cutare. Cu toate că, fără dorința inconștientă de a iubi ce vine de la sine, niciodată în cuplu (față de iubirea
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
pasă, nici cerneala pe hârtie, soarta noastră ne apasă, testamentul o va scrie... Slove false și-amorțite, să-și salveze camaradul, ard ca bețe de chibrite, să le lumineze iadul... Praf de sticlă se așterne, pe ochii nostri, doar pustii, scrum de durere-n caverne, pe sorți trădate zi de zi. Nădejdea noastră-i azilul, cer, refugiu de durere, scena sorții are rolul: ‚‚viață fără mângâiere". Vinovat ne e destinul, pentru că-i ‚‚trecu sorocul”, am închiriat doar chinul și ne-am
MUCEGAI PE O PREFAȚĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369295_a_370624]
-
fără lacrimi și dureri Însă vai, când am crezut în sfârșit că te-am găsit Mi-am simțit sufletul gol, obosit și pustiit! Cu povara de regrete am pornit din nou la drum Răscolind cu-nverșunare prin al vieții mele scrum Și-am găsit ascuns acolo un tăciune fumegând Dintr-o vreme când în rugă vorbeam cerului, plângând... Și-atunci te-am zărit o clipă fericire minunată Erai jarul din inimă, erai dragostea de Tată... Erai imnul de mărire înălțat spre
FERICIRE...FERICIRE CÂT DE MULT TE-AM CĂUTAT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369348_a_370677]
-
hram poartă. - Cine este frumoasa d-voastră companioană ? întreabă un altul ,dorinic să umple paginile ziarului său cu o știre de senzație . Întrebarea îi pică greu. Cu mult mai greu îi este să răspundă. O privește cum zâmbește ,scuturându-și scrumul cu siguranța unei victorii facile și ar dori să spună că este doar o cunoștință,sau o prietenă care l-a ajutat odată cu un servici . Nimic mai mult ! - Este... viitoarea mea soție ! Puteți să o fotografiați ! Îi face enorm de
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
răzbune fiica și ginerele. Să-l luăm dar’ prin surprindere. Trebuie să ajungem ziua la castel ca să răscolim toate cotloanele până dăm de coșciugul în care se odihnește de obicei. Îi înfigem țepușa în inimă și-i dăm foc! Din scrum nu mai reînvie! A doua zi, pe la orele prânzului, se treziră cu mințile încețoșate de licoarea vinului și se aruncară în apele învolburate ale râului. Înviorați și cu trupul curat, mâncară ce rămăsese din toiul nopții și savurară ultimele picături
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
Să nu ajungi și tu atras de lumea rea și blestemată înlătură acesta pas păstrându-ți viața ta curată Dar între timp un preot iată trecu atunci pe acel drum văzu ființa aproape moartă pe cel căzut sub foc și scrum Pe alături însă el trecu la cel căzut ne se opri sărmanul preot nu avu puterea— de a-l izbăvi Trecu apoi și un levit cu legea vieții drept stăpână nici el însă nu s-a oprit un salvator ca să
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
Spre sufletele noastre, părăsite De dragostea cea veche și curată. Abia spre seară regăsim iar drumul Pe care-am mers de mână, împreună, Acum pierdut în ceața și în fumul Acestei toamne blândă, dar și bună. Poteca mai păstrează-acum doar scrumul Iubirii noastre, tristă și nebună. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: SONETE DE TOAMNĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi. Au rămas pietrele goale și albia s-a pierdut. S-a pierdut? Se respiră neputință peste tot. Zile și nopți de trudă devenite scrum, înnegresc gândurile. Așteptarea ploii a fost consecventă și cu rugăciune. Încă nu se pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu se mai termină și nici o boare de vânt nu
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
greutatea arșiței și-mbătrânirea se accentuează. Trece fierbințeala prin ziduri și parcă din zi în zi sunt tot mai subțiri. S-au pus pe ars case, căpițe de fân adunate numai cu mâinile și cu sudoare. Se-aprind și devin scrum cât ai clipi și oamenii își rup hainele de pe trup ca semn de mirare și neputință. În mormanele de cenușă fierbinte au fost îngropate câteva bucurii. Au rămas doar grijile și remușcările. Tații sunt triști și plâng în ei, mamele
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
undeva într-o văgăună/ neumblată, doar o fantă.../ dar cum v-am spus/doar un singur cuvânt a fost îngropat:/ „PUNCTUL” Iată un splendid distih, ca un micro-poem în sine: „Am strâns muntele Carmel în brațe/ până s-au făcut scrum amintirile”. Iată și această sugestivă declarație lirică a vârstei: „Neconstrâns legământ de toamnă./ Flori căzânde./ Uscături plimbate pe caldarâmuri./ Vârsta mea alerga înapoi/ să prindă mărul neputred./ Nici o competiție./ Întoarcerea se întrerupe semeață.” Bianca Marcovici e o prezență nu foarte
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
capăt este, Sufletul se roagă colo sus pe Munții Unde mă tot spune lumii o poveste. Te salut Iubire, cu noroc în Viață, Timpul de o vreme e tot mai fierbinte Și se face noapte, până dimineață Mâna mea adună scrumul din cuvinte. Fiecare vorbă n-o păstra ascunsă, Ce ascunzi Lumina o va urgisi, Tu de vraja Clipei lasă-te pătrunsă, Și se face noapte și se face zi... Referință Bibliografică: Te salut, iubire... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
TE SALUT, IUBIRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368289_a_369618]
-
glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Referință Bibliografică: Degradări / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Citește mai mult Mărunt și păcătos sub cerTotuși cu râvnă mai visez un pisc.Trufia bleg am pus-o în cuierși umil câte-o șuetă mai isc.Crezui odată în minuni, destul.Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave,Avea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
anii curseră sătui de glod.Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii.N’a izbăvit tăria un crîmpei de rodGemea în jurul doldora de bestii.Cu arcul frînt, tocit, bolnavAstăzi mai urc între zăbreleși de azur, de vis gîngavStrîng putregai și scrum de stele.... V. MOARTEA MARIEI, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Ce să însemn în gând, în noaptea groasă, Din ceasul rău, din apele tăriei? Întinse moartea mâna fioroasă Și, cald, culese sufletul Mariei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
rușine! Tot ispite înduri în viață, Pruncii nu mai știu de tine, Astăzi nu te mai învață... Tot mai des mă-ntreb de-o vreme, Vremea asta nu-i de-acum, Cine oare se tot teme Și ne vrea trecutul scrum? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Tot mai des... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TOT MAI DES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370272_a_371601]
-
nu m-a fotografiat decât un bondar zăpăcit ei da uite ce forfotă ordonată vine dinspre ocean sigur au pus stăvilare să nu inunde pavajul ăsta scump pe care trec promenadele spre ruguri mai încolo niște umbre înalță zmeie de scrum două inimi căută un trifoi rătăcit în iarbă un tren deraiat mai deunăzi își crestează șinele și ar mai fi copacul acela din colț ușor agitat râd las impresia că întorc o mie de cărți joviale câțiva trecători se strâmbă
OPT GRADE RICHTER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353508_a_354837]
-
Dragostea nu o mai găsim ? Și totuși există iubire Spunea poetul cândva, Eu cred că mai există iubire Sufletul meu răspundea. Plecat-a poetul departe și Scrie pentru îngeri acum, Iar visul lui de iubire se stinge E doar un scrum. Mă uit la mine și cuget Cum aș putea ajuta Visul poetului nostru Să nu dispară cumva. Cum aș putea eu oare Singură să mai strig acum, Eu cred că mai exista iubire Deși totul e fum. Doamne, dă-mi
POETULUI ADRIAN PĂUNESCU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353526_a_354855]
-
omul - actant negativ - poetul se îndreaptă sigur spre alt spațiu preferat: orașul (dar, nu burgul, care adăpostește cetatea - simbol cultural). Locul e marcat, în general, de disoluția materială și spirituală a realității: „dimineața [e] cenușie”, timpul „gonește năuc”, zidul e „scrum și rumeguș”, culcuș „șerpilor și viespilor”, ziua-i „un monstru”, rumoarea (poate, altădată, plină de semnificații pozitive) acum e „deprimantă, sordidă, / a orașului șatră”, zorii se arată „jegoși”, iar orașul, în întregime, e „mic, inutil /...doar un atom de mizerie
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
nu sunt Ea, că Ea n-o să revină; Te iert din frunza ultimului fag. Iertări învinse cer, știind că totuși nicicând n-ai fost fost aici, nici când șopteai cu glas scăzut, -nu mie îmi spuneai poeme de alint pe scrum de lotuși. Din rana mea, cu mână de mătase îți mângâi jalea de-a o fi pierdut printre femei cu nume neștiut, în care o tot cauți, bătând la case... Referință Bibliografică: TE IERT... Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TE IERT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353954_a_355283]
-
ecogramă, Prostit de-un politician ciocoi. Nu mi-s eu în starea asta, Dar România noastră moare-ncet ! Te uiți în stânga, vezi în dreapta Și-n curând va fi un uriaș bocet. Ei vor de tot să ne termine, Să facă scrum din jalea noastră; Ne vor lua ce ne-aparține Și fac din România o sihastră. ........... Așa gândeam singur aseară - Furat de gânduri negre foarte; Era o zi aniversară : ZIUA CELOR CE NU SE TEM DE MOARTE ... Referință Bibliografică: TE IUBESC
TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353984_a_355313]
-
de credință și vis Când inima-ți cântă și duhul tresaltă Când cerul te cheamă deschis... Există un timp de aduceri-aminte... Un timp să pornești iar la drum Să cauți un tăciune ce încă mai arde Ascuns de regrete și scrum... Există un timp pentru rugă fierbinte... Un timp de-așteptare și dor Când Domnul răspunde în marea-I iubire Și aripi îți dă pentru zbor... Există un timp să-nțelegi că iubirea E tot ce-ai putea să dorești Când
OMAGIU DIVIN (1) (POEME) de MARIA LUCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353030_a_354359]
-
ARDEAL... Chiar dacă ne știm ca frați Suntem oameni dezbinați Și de noi, dar și de nume, Cel ce e plătit anume De cu zori și până-n seară Pune dușmănie-n Țară, Fie-n veacul veacului Blestemați arginții lui Și în scrum să se prefacă, Funie din ei să-și facă! De la Tisa, pân' la Nistru Umblă printre noi sinistru, De la Nistru la Arad Cântecele noastre ard! Călăreț fără de cal Trece Dorul prin Ardeal, Trece Dorul peste Munți, Dorul nostru cel desculț
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
atât de mult ca altădată, dar sunt prezente, convertite într-o melancolie permanentă ce mă însoțește pretutindeni: o port pe chip, în zâmbet, în privire, în felul de a vorbi și de a umbla. Adeseori dorul de tine mă face scrum! iar strigătul, strigătul acela lung ce l-am curmat atunci, ca un lup flămând, urlă în mine! E adevărat, timpul vindecă, dar nu șterge... Din fântâna sufletului meu tulburat curge constant și nesecat o tristețe adâncă, iar gândurile- păsări de
SCRISOARE CĂTRE NICĂIERI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353185_a_354514]