966 matches
-
mă plâng, răspunse superiorul, Și nici cel mai mare, sper, Nici cel mai mare, nici cel mai mic, spuse superiorul, care nu pricepuse ironia. Ministrul scoase caseta din aparat și Începu să desfășoare banda. Când termină, o strânse Într-o scrumieră mare de cristal și apropie de ea flacăra unei brichete. Banda Începu să se Încrețească, să se chircească și, În mai puțin de un minut, era transformată Într-un ghemotoc Înnegrit, casant și inform. Și ei trebuie să fi Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aceea plină de amărăciune și otravă, nici nu mai știu ce anume să îi doresc. Când ajungeam acolo, în primele zile, se ascundea de mine ca un animăluț înfricoșat, închis toată ziua în camera aceea întunecată, cu frigiderul gol și scrumierele pline, odată i-am adus creioane colorate, dar nu știa ce anume să facă cu ele, în cele din urmă a băgat unul în gură și a început să îl sugă, iar ea a început cu scenele ei, de ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
goale, cântărețe și actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
toată ziua. — Îmi pare bine că am avut ocazia să stăm de vorbă. N-am mai făcut-o până acum, numai noi doi... am zis eu, încercând fără succes să-mi amintesc despre ce am vorbit. Ea se juca cu scrumiera de pe masă. — Ăăă, dacă vrei... dacă nu te deranjează... dacă poți... ai vrea să ne mai întâlnim? Știu că n-am nici un drept să te rog așa ceva. Cum adică, „drept“? am întrebat eu, uimit. Ce vrei să spui? Ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rămas multă vreme cu privirile ațintite pe umerii ei goi, dar până la urmă mi-am pierdut orice speranță și m-am decis să mă scol. Pe jos rămăseseră de cu seară discuri, învelitorile lor, paharele, sticlele goale de vin și scrumiera. Pe masă trona jumătate din tortul deformat pe care îl adusesem. Privindu-le, aveam senzația că timpul s-a oprit în loc. Am luat lucrurile de pe jos și am băut două pahare de apă de la chiuvetă. Pe birou se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine. Ia loc până termin mâncarea. Am scos o cutie de bere și m-am așezat la masa din bucătărie. Berea era atât de rece, încât aveam senzația că stătuse la frigider jumătate de an. Pe masă se afla o scrumieră mică, albă, un ziar și un recipient cu sos de soia. Am mai văzut un pix și o foaie de hârtie pe care erau notate niște cifre, păreau a fi niște socoteli de la cumpărături și un număr de telefon. — Termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de lângă stația Otsuka. Ce ciudat ești! chicoti ea. Când mă uit la fața ta, nici nu-mi vine să cred că poți fi capabil de glume. Cu bărbia în palm\, a fumat jumătate din țigară și a stins-o în scrumieră. S-a frecat apoi la ochi de parcă i-ar fi intrat fum. — Să știi că fetele trebuie să stingă țigara mai elegant. Tu ai stins-o ca un cioc\nar. Nu trebuie să o strivești cu forță, apas-o ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Ceva mă făcea să cred că, până cu câteva clipe înainte, portarul fusese la datorie. Uitându-mă mai bine, am văzut trei mucuri în scrumieră, ceaiul neterminat, un radio pe raft și ceasul care bătea, sec. L-am așteptat puțin pe paznic, dar când am văzut că nu dă nici un semn de viață, am apăsat de două sau de trei ori pe ceea ce mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
totuși îmi plăcea, pentru că mă simțeam relaxat, ca și înainte, când am stat de vorbă cu Reiko. În camera de zi era o canapea, o masă și un balansoar. În bucătărie era o alt\ masă. Pe ambele mese se aflau scrumiere mari. Dormitorul avea două paturi, două birouri și un dulap în perete. Între cele două paturi se afla o noptieră mică, cu o veioză deasupra și o carte, deschisă, cu fața în jos. În bucătărie era un aragaz electric de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lumânări rămase de la ultima pană de curent? — Cred că mai sunt în sertarul de la bucătărie. Naoko s-a dus la bucătărie, a deschis sertarul bufetului și a venit cu o lumânare mare. Am aprins-o, am picurat puțină ceară în scrumieră și am pus lumânarea, dreaptă. Reiko și-a aprins o țigară de la flacăra lumânării. Așa cum stăteam toți trei în jurul lumânării, învăluiți în liniștea desăvârșită, aveam impresia că n-am mai rămas decât noi, undeva la capătul lumii. Umbrele nemișcate aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Gudrun m-a primit cu observații Înțepătoare despre faptul că acum ea singură era cea care ducea greul firmei, m-am dus glonț În birou, am găsit plicul, cheile, am alergat la apartamentul lui Belbo. Miros Închis, de mucuri râncede, scrumierele erau pline peste tot, chiuveta din bucătărie plină cu farfurii murdare, coșul de gunoi ticsit cu cutii de conserve spintecate. Pe o etajeră din birou, trei sticle de whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ascultă! m-a luat de mână - era gheață - și m-a băgat în toaletă. Uite, prin găurile alea mici de la duș ei aud totul. Apoi m-a tras înapoi în cameră și, cu degetul pe buze, mi-a indicat o scrumieră albastră, de parcă ar fi vrut să spună că e vorba de un microfon de sticlă. Privirea îi era rătăcită, sălbatică, defectă. - Ei, dacă tot ai venit până aici, a continuat în șoaptă, hai să facem sex. A început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și o gură. Femeia îl imploră cu lacrimi în ochi: dă-mi te rog portofelu’! Tocmai am luat salaru’ și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un fel de efort vizibil, ca să-i ascundă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pe jos, surpriză: gresie! Iar peste ea, două blănițe cenușii de iepure. Pe lângă sofa abia ai loc să treci. Totuși, în acel spațiu îngust se mai înghesuie și o măsuță, pe care se află un coș cu mere și o scrumieră. Sub măsuță sânt ziare și reviste, mai ales Luceafărul, Orizontul și, dedesubt, un număr îngălbenit din România literară. Lângă fereastră, în stânga, o nișă cu o chiuvetă și un rudiment de masă de bucătărie. Imediat lângă ușa de la intrare, baia cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind din încîlceala înmiresmată, vezi gresii tăioase, drum sterp care te-ndreaptă spre o stâncă. La poalele ei - o gură de peșteră. Ai ros mărul până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți tragi brațele goale sub plapumă... În acea vară, cum îți spuneam, se ivise pe cer cometa. Nu mă mai dezlipeam de geamul luminatorului, o priveam până nu mai eram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare de flăcări care ar fi cuprins toată odăița. Deodată, totul mi se pare halucinant de real. Altă lume. Rafturile doldora de cărți, hainele noastre azvârlite peste tot, coșul de pe măsuță în care acum nu mai sânt decât două mere, scrumiera în care se înnegresc vreo trei cotoare, râșnița de cafea, tu căutând ceva pe sub fotoliul pe care stă răsturnat mini-televizorul, corpul tău gol, de culoare galben pal-roz-aurie, ridicîndu-se și făcîndu-mă să mă mir cât de largi par șoldurile femeilor văzute
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dovedit la anchetă, substanțele întrebuințate nu se puteau obține, în 1966, decât în două locuri: la Fabrica de Cerneală din Slatina, și la laboratorul unde lucrai d-ta atunci, în 1966. Își stinse țigarea, strivind-o îndelung, fără grabă, în scrumieră. - De aceea te-am chemat, reluă târziu. Din scurta convorbire de acum patru zile, mi-am dat seama că ai remarcat și d-ta legătura ce ne interesează... Începe de unde vrei d-ta. Pantelimon își dădu deodată seama că zâmbește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puțin nu va mai răspunde decât pentru vinile lui. Dar cel puțin știe că este liber. Cel puțin călătorește. Cel puțin are ceea ce aici nici după o viață n-ar fi reușit. Dar, cel puțin... Aruncă dintr-odată cartonașul în scrumieră - de-atâta timp îl mototolește ca o caraghioasă în mână. Se întoarce, se uită cu atenție la pendulă. Este aproape sigur că astăzi n-are să mai aibă timp să iasă. Nu că ar fi avut cine știe ce de făcut, singurul program
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avut cine știe ce de făcut, singurul program al zilei, cununia religioasă a lui Țuțu, este abia diseară, dar o enervează să și piardă chiar așa, chiar fără niciun rost, timpul. Parcă totuși ceva foșnește în baie ? Parcă... Se întoarce și ia scrumiera de pe măsuță. Măsuța de servit ceaiul, rămasă aici, în colțul acesta întunecos de hall. Măsuța de ceai, încă întreagă ; întregi și rotilele, și tava de servit, și marche tăria vieil-or, care o face să semene cu o tablă de șah
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi cuvenit să o auzi ? Rămâne, da, o complezență ușor jenată (de parcă te-ai fi îndatorat), o neplăcută senzație că celălalt ți-a smuls hainele și îți contemplă goliciunea necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui se ondulează deasupra gheridonului. — Nu îmi pare de mirare că în cea dintâi minută opinia publică românească nu s-a tulburat... A prevedea viitorul în politică nu-i este dat oricui... Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
autoritar al lui Muti, care se încheie cu o tuse tabagică, răgușită. Tușind mai departe, Muti va continua să își șteargă apăsat cu acetol fiecare unghie ciobită ; se va întoarce apoi la țigara gata să se stingă, rezemată de marginea scrumierei, va trage un fum și apoi va deșuruba capacul sticluței cu lac roșu, românesc și ieftin. O să-și dea cu atenție fiecare deget, o dată, de două ori, ștergând, din când în când, repede, pasta care nu s-a așezat bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajutăm să-și întindă pânzele în fiecare cameră, și pentru etaj, să-l conducă discret cineva pe scară... Cu degetul în sus, Muti arată firele de păianjen care tremură delicat. A și țesut între timp tot tavanul. Muti strivește în scrumieră țigara care răsuflă, uite pe unde răsuflă țigara, uite unde s-a dezlipit hârtia, uite ! Să fie acesta un simptom periculos ? Un semn grav ? Posibil să însemne ceva grav, vreun... doctore ? — ...dacă insistați, vă voi dezvălui temerile mele de medic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestei femei de care e practic imposibil să scapi. Pentru că de atâta vreme de când îl curtează pe Niki și nu se lasă... O alta s-ar fi lăsat, dar ea nu dezesperează... Ivona stinge apăsat țigara, uitându-se încruntată în scrumieră. Vica se scoală de pe scaun și se așază mai aproape de ea. — Și io care ziceam că te place ! încă parcă și-acu aș zice... Da nu se uită domnu Niki la una d-asta ! Păi n-o vezi cum arată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mii de morți. Păi da, după miting, s-a văzut și la televizor c-o să iasă prost, zice altcineva. N-ați văzut ce față a făcut Ceaușescu cînd a-nceput lumea să strige? Îl văd pe Moise cum pleacă de la scrumiera cu picior de lîngă fereastră, grăbindu-se spre salon. După ceva mai puțin de cinci minute, Îl urmez. E mai prudent să mai citim ceva la lumina chioară din salon, pe hol discuțiile sînt din ce În ce mai ciudate și, În afară de a discuta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]