1,460 matches
-
dar demn Și mă despart senin, chiar dacă doare, De cei mai dragi, vegheați de cruci de lemn. Căci nici un loc din lumea pieritoare Nu e al morții, ci al vieții semn. IA-MI TOT! Ia-mi ochii limpezi ce-au scrutat cu sete Descătușarea geamătului serii, Ia-mi glasul tandru zăbovind în merii Striviți de flori născute să îmbete, Ia-mi pleoapele ce au filtrat puzderii De zboruri largi, împreunând egrete Și degetele răsfirând prin plete Tăceri târzii sub clopotu-nvierii, Ia
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
Mi-au trecut prin corp, adânc prin celule și organe, miliarde de licurici ori prea fierbinți, ori din contră, ca de gheață. Trăiam, în viu și în real o experianță uluitoare. Fără să pierd din câmpul vizual obiectul misterios, am scrutat o secundă grupul în care mă aflam:nimeni nu sesizase luminile, discul... M-am întors resemnat spre obiect, l-am localizat, i-am stabilit mental reperele între constelații și l-am imprimat în memoria vizuală. Sub obiectul rotitor erau trei
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele apusese de mult. Nici o adiere de vânt nu răcorea atmosfera încărcată a serii de vară. Bărbatul stătea pe verandă, cu umărul sprijinit de stâlpul scării. Privea gânditor,scrutând cu ochii negri, bolta cerului. Era o liniște nefirească, doar greierii se auzeau încet. Coborî treptele și se îndreptă spre lacul ascuns de desișul copacilor, care adăposteau taine de nepătruns. Semeția lor impresiona, inspira respect, știind că vârsta depășea sute
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
poate cu totul altceva. Numai Dumnezeu știe, noi însă avem nevoie de trezire.” Răspunsul ne este dat la finalul articolului. „În lupta noastră cu noaptea și somnul avem ca aliat doar iubirea. Singura care veghează în așteptare e dragostea. Ea scrutează mereu orizontul, într-o continuă așteptare. Iar așteptarea este freamăt și nesomn, este dor și pregătire.” Soluția pe care o propune prin urmare, Petru Lascău, este de a uni dorul reîntâlnirii cu Hristos cu pregătirea, în vederea intrării în Împărăția cea
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
dalbe, adunate-n al ei păr. Născut în Gerar, din amintirea florilor de gheață, El. Floare nemuritoare, topită-n unghiuri de ceață. Respira lacom din mireasma aurie a florilor de tei Culegând parfumul straniu al buzelor, prin surâsul ei, Eminescu. Scrutând scurgerea timpului, la ceasul zorilor Își înmuia iubind, pana fulgerândă, în tăcerea florilor... Elisabeta IOSIF Ianuarie, 2013 Referință Bibliografică: Elisabeta Iosif TĂCEREA FLORILOR / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 761, Anul III, 30 ianuarie 2013. Drepturi de Autor
ELISABETA IOSIF TĂCEREA FLORILOR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359353_a_360682]
-
suferințele umanității. De aceea și atmosfera cazonă a politehnicii din Petersburg, unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare și dezgust:” Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit ... Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe, își va renege mai târziu, după șederea în “ casa morților “ din ogna țaristă, pasiunea
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
Pentru că el, vicleanul, în straiele minciunii S-a-nveșmântat și aprinzând tăciunii urii A încolțit în mod misterios în mine neiertarea Mă bântuie! vuiește uneori în piept ca marea. Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez Adâncurile tenebroase cu rațiunea iar scrutez Și le găsesc gemând prelung de animalitate Ca omul aflat în agonia junghierii pe la spate. Într-o zi cenușie am constatat cu groază și uimire Că pot chiar eu ucide-n apărare și iute citire Am dat Psalmilor izbăvitori de
PSALM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360589_a_361918]
-
se va schimba și pe acele meleaguri, atunci când puricii, potcoviți cu nouăzeci și nouă de ocale de fier, vor sări până în înaltul cerului. Din acest motiv, pe parcursul întregii lor istorii naționale existaseră o mulțime de indivizi, ce-și trăiseră viețile scrutând cerul cu privirea, cu credința că vor zări într-o bună zi, micile insecte proiectându-se delicat spre înalturi, zdrăngănindu-și la multiplele lor piciorușe, imensele potcoave metalice. Timpul însă trecea, istoria se scria filă cu filă, iar viețile locuitorilor
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
naiv, autorul induce, în fapt ,o stare de complicitate, sugerând în mai taote strofele subânțelesuri atânci,însinuând mereu o altă față a adevărului:Am pornit prin viață ca zălog/ Chip al curiozității infantile/ La fiecare răscruce un bulldog/nemilos mă scruta prin lentile(Grădini de vară).Descrierea fiind, deopotrivă, o formă de posedare și de investigare a obiectului și al trăirilor.Tot astfel poezia lui Ion Untaru poate fi și o formă de magie și de obnubilare a realului: Închid ochii
ION UNTARU-FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360113_a_361442]
-
ofticat barmanul cel gras cine draculuia încuiat timpulpe dinafarăcum cine spuse mama poetului fiul meu dragscumpul meu fiu care astăzi învațăsă moară... XII. PASTEL ÎNGHEȚAT, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 391 din 26 ianuarie 2012. doar păsările morții scrutează bolta noastră se scutură ninsoarea din pomii ce se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
cetățean de seamă al acestei mândre urbe, să fie slăvit de norodul de rând al țării. Celalalt frate, cel mic, Artemios, avea o cu totul altă fire. Pentru el, cetățile mărețe nu aveau mare însemnătate. Avea o fire blajină, visătoare. Scruta zările, marea, cu pescărușii jucându-se deasupra valurilor. Admira norii cum trec maiestuos pe bolta albastră a cerului. Admira pajiștile înverzite din preajma orașului, livezile roditoare, colinele înflorite, ale căror umbre se reflectau în verdele valurilor mării. Asculta adierea brizei, asculta
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
apucat Să și-l rostească sau nu l-ar fi Pronunțat nicidată pe văile morții ... Din sălașe cuibărite-n vârfuri de copaci Observatoare împletite din crengi de brad Ori funii fibroase din sălcii pletoase sau iederă- Nu mai prididesc a scruta zările Cercetașii ambelor tabere de luptă A confederaților și a unioniștilor Unii dintre ei mai zeloși exersând Un supliment la fratricidul în toi Rostogolind un buștean cu funicular Spre a trimite un altul - mesaj pentru Lumea cealaltă - mai bună sigur
CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359633_a_360962]
-
și decorațiile de pe piept, se dezbrăca repede de haină militară și aruncă cu ea în mulțime. După un timp, cănd mulțimea s-a mai potolit, generalul rămas în cămașă și cu capul descoperit se urcă repede pe un zid și, scrutând cu privirea cerul și mulțimea, începu un discurs în felul următor: - “ Undeva, între cer și paman, între vii și morți e o ceață de îngeri și o adiere de gelozie, a zis generalul ... Undeva, între oameni și zei, între săraci
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
Am rămas singur cu trei sute de sterpe În noaptea fără lună și stele Cinci câini bat înfocat A urs și a lup La margine de jnepeni Sub Tăul Verde La perdea Atent Scrutez adânc întunericul încercând să prind în priviri Fantoma credinței pe care-am pierdut-o Deșarte speranțe Străine mie Aproape Atâta doar mai zăresc Profilându-se în închipuirea mea Poate Umbrele iadului Aud pasul foșnit al păcatului care mă pândește Și-
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
mațele-ncurcate. Se ieșea cu porția din club. Totul pe un fond cu bubuituri disperate în container și țipete surde dinăuntru. Afară era o liniște ireală. Acum îmi dau seama cât de nepregătiți eram pentru Apocalipsă. Cu niște polițisti care scrutau printre muribunzi cu două lanterne chinezești și atât, cu niște salvări - zeci, ce-i drept - care erau la 100 de metri de nenorocire. Și care se fofilau printre mașinile parcate după neregula locală. Dacă mă uit în urmă cu mintea
Sfârșitul inocenței. „Mișunau arși și goi ca niște strigoi după o singură salvare din cele 60 și nu aveau loc pe nicăieri” () [Corola-blog/BlogPost/338986_a_340315]
-
decoleze de pe DN1. De când eram copil visam la mașina asta care merge singură. Și iată, acum, când există și sunt la volanul ei, harta gropilor din București nu mă lasă să mă bucur. Mi s-au povârnit pereții interiori tot scrutând vigilent în gropile realității. Nu m-am putut bucura o clipă de tavanul de sticlă al mașinii și mai ales de realizarea tehnologică superbă a alcătuirii germane. Privirile admirative ale participanților la trafic s-au scurs diluvian, ca niște zoaie
Am mers cu mașina care se conduce singură și am nimerit în gropile din mintea mea () [Corola-blog/BlogPost/338466_a_339795]
-
și-mi era drag să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și răscolitor de două ori, tace puțin, mai tace încă puțin... și-mi spune șoptit, dar foarte clar: uite, azi, oleacă mai
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
aproximativ un sfert de oră, pe scenă apare Grigore Leșe, îmbrăcat în costum popular alb și în picioarele goale. Pe o măsuță alăturată erau mai multe CD-uri și cărți, precum și câteva instrumente muzicale. După câteva secunde în care a scrutat cu privirea întreaga sala, Leșe își începe concertul cu o horă, ale cărei versuri nu prea le-am înțeles, și la care suntem invitați și noi cei din sală să ne aducem contribuția. Se pare însă că nu eram singura
„Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe () [Corola-blog/BlogPost/340049_a_341378]
-
șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis”). În „Cuvântul înainte” (pp. 5-7), Dan Cristea (poate cel mai mare critic de poezie român al momentului, în orice caz cel mai sensibil și cu cea mai
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
creator se prezintă în două ipostaze: analistul și moralistul. În demersul de analiză, Jean Băileșteanu descompune tabloul echivoc al lumii și se oprește asupra sufletului oamenilor (în special țărani), asupra elementelor caracteriale esențiale și asupra stilului existențial al acestora. Totodată, scrutează proprietățile calitative ale subiectivității fenomenale a românului actual. Astfel detectează ca derivată de moment a orgoliului excesiv al românului un mod de a fi fudul și a trăi în aparențe: existența de paradă. Moralistul Jean Băileșteanu recurge la clasificări morale
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis”). În „Cuvântul înainte” (pp. 5-7), Dan Cristea (poate cel mai mare critic de poezie român al momentului, în orice caz cel mai sensibil și cu cea mai
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
poștiți-o4 repede, pân’ n-apare, știți voi cine!... continuă el, pasându-i recipientul lui Marian, a cărui mână se întinse prima. - Asta-i licoare de Clondiru, fraților! exclamă încântat Marian, în timp ce deșurubează dopul din plastic al sticlei, iar privirea-i scrutează prevăzătoare, zona de unde-ar putea să vină pericolul. Pericolul este, în cazul de față întruchipat de însuși Jean Pericol - cum îl porecliseră ei pe inginerul Vișan - șeful tronsonului de drum la care lucrează și care e perceput printre muncitori, drept
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
-mi fac cursele pân’ diseară și-mi taie din bani nemernicu’ ăsta... știți voi care!... - Nici o grijă, nea Marine! Du-te și fă-ți cucursa, că ne ocupăm noi! îl asigură Petrică înțelegător, cu-n ochi la el și altul scrutând tăriile cerului. - Da’ oricât de tare m-aș grăbi, nu pot să plec fără să vă spun bancul pe care l-am auzit aseară-n maxi-taxi. Acuma și cu-n minut în sus, în jos... tot una-mi este, se
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
aștept și scriu. Răbdarea din mai multe vieți Mă trece ca pe-un pod De azi pe mâine. Nu mă târăsc scriind Și nici nu pot visa că zbor Când te aștept Căutându-te cu ochiul stâng cu ochiul drept. Scrutând Tone de aer transparent Cu visul recurent Că te-aș vedea Fugind spre mine Fiindcă destul ai întârziat, Dar mai ales fiindcă regreți Că m-ai făcut să te aștept Atâtea seri, atâtea nopți, atâtea vieți... Referință Bibliografică: În așteptarea
ÎN AŞTEPTAREA TA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342029_a_343358]
-
umple ochii de lacrimi, poate dezlănțui urletul interior al neputinței de a alina toate durerile și nedreptățile lumii. Bărbatul la patruzeci de ani își conține în el puiul de om, copilul, adolescentul, tânărul. Ca un căpitan al propriei corăbii, poate scruta orizontul mărilor lui existențiale și se poate îndrepta către acel „cap compas” al liberei alegeri. Și la fel de conștient se poate îndrepta spre bătrânul care se află tot în el. Lumea însă, odată privită cu acest fel de a privi, nu
PATRUZECI DE SECUNDE de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341750_a_343079]