4,690 matches
-
aspectul, dar și pentru că încerc să fiu direct): era o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Mâna mare a lui Bull freca zona bandajată în momentul în care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi de apartamentul său. Scânteia alb-gălbuie lumină pentru o clipă fereastra scufundată în întuneric. Când se stinse, o siluetă se contură pe retina lui Bull. Stătea peste drum, în fața centrului alimentar Budgen Freezer Food, privind întrebător spre apartamentul lui Bull, ca și cum îl știa de undeva, numai că nu-și amintea de unde. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lemn cu aceeași grosime la ambele capete. Care capăt este dinspre rădăcină și care din partea de sus ale lemnului?" Mgar stong-btsan yul-srung a pus trunchiul de lemn în apă. Cum partea cu rădăcina avea o densitate mai mare, s-a scufundat puțin în apă, iar celălalt capăt a plutit. Astfel, i-a fost ușor să dea răspunsul corect. Pentru a doua întrebare, împăratul a scos o bucată de jad, cu un orificiu mic, întreaga bucată fiind străbătută de un canal subțire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cincea țară la nivel mondial care trimite cu succes detectoare spre Lună, lansând "Chang'e 1", "Chang'e 2" și "Chang'e 3". Supercomputerul "Tianhe 2" este cel mai puternic din lume. Submersibilul cu om la bord "Jiaolong" s-a scufundat până la 7.062 de metri adâncime în apă, China devenind prima țară din lume care dispune de această capacitate. Programe naționale de dezvoltare științifică Programul național de cercetare în domeniile de bază Programul național de cercetare în domeniile de bază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este așezat catafalcul bunicului lui Zhu Yuanzhang. Pe "drumul sfânt'' au fost instalate, la distanță egală, 21 de perechi de statui din piatră, fiecare cântărind câteva tone. Există și o legendă despre descoperirea mausoleului Mingzu. În 1680, acesta s-a scufundat ca urmare a acțiunii curenților de apă din adâncul lacului Hongze. Însă în 1963, o secetă cumplită a făcut ca apa lacului să scadă și un mare număr de statui reprezentând figuri de balauri, lei, cai, demnitari, războinici și eunuci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în America. La scurt timp, fosilele au dispărut misterios și n-au mai fost găsite nici până astăzi. Unii au susținut că cele două cutii au fost încărcate pe vaporul poștal "Președintele Harrison" în portul Qinhuangdao, vas care s-a scufundat la jumătatea drumului spre America. Alții au susținut că vaporul poștal a fost oprit de japonezi, iar fosilele au ajuns pe mânile unor persoane interesate și în cele din urmă au fost date dispărute. După cel de-al Doilea Război
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un om să pescuiască în Guixu. El a scos din adâncul mării șase din cele 15 broaște țestoase care aveau sarcina să susțină doi munți sfinți. Aceștia au fost luați de vânt, au plutit spre regiunea arctică și s-au scufundat în mare. Zeii care locuiau aici s-au grăbit să se mute. Aflând vestea, împăratul ceresc s-a înfuriat și a dat ordin supușilor să micșoreze înălțimea oamenilor din țara Longbo, pentru ca aceștia să nu mai tulbure ordinea normală a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în care a împlinit un an și cu vocea care-i inspira bunicului un viitor seminarist, îi tot plimba pe prietenii lui cu bărcuța prin cada de baie, arbitra partidele lor de polo jucate cu mingile mele de ping-pong, se scufunda cu nasul strâns între degete pentru a-i înveseli și a le da prilejul să ghicească cât își va ține respirația, le înlesnea prin intermediul dușului orice legătură telefonică, îi implica în lupte deloc sângeroase între soldăței de plastic, se folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și clar, astfel încât, pe viitor, să eviți orice surpriză“. Ce mi-ar mai rămâne de făcut, mie, Filip, ascuns până acum sub masca frații mari? Să mă gândesc cu nostalgie cum le trăgeam șuturi în fund fraților mici, să mă scufund printre miracolele mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind această plăsmuire diavolească a lui Rahan pe care, sunt convins, editorul sau editorii francezi, fie ei și socialiști, nici nu au cutezat s-o gândească vreodată, și mă simt definitiv pierdut, scufundat într-un întuneric beznă cu miros de brânză. Poate o să vi se pară straniu, dar acel Rahan din apartamentul 40 eram eu. Și cum naiba să nu vi se pară straniu, când până și eu m-aș cruci să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum apar fotografii ca nisipul aurifer sau chiar ca pepitele. Mă lua și pe mine câteodată în atelierul lui vrăjit, mă ținea în brațe, îmi explica fiecare mișcare, în amănunt, mă lăsa să manevrez pârghiile aparatului de mărit și să scufund hârtiile expuse (9/13, 10/15 etc., Orwo, Azomureș ș.a.m.d.) în substanța revelatoare, descopeream împreună chipuri și locuri cunoscute pe filmele proaspăt developate, vorbeam vrute și nevrute (sau câte-n lună și-n stele), nu ascultam teatru radiofonic pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru că așa își imagina el că pot fi tăinuite sau reparate anumite fapte. Altfel, era drăguț. Cândva, evadând din bucătăria apartamentului 40 împreună cu mama și mergând ei doi să se bronzeze și să se bălăcească în râul Argeș, s-a scufundat în apele adânci până la șolduri și a prins cu mâna o babușcă sau un biban. Sincer să fiu, cred că mama e convinsă și în ziua de azi că peștișorul ăla a fost cel mai mare și mai frumos pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
statistic vorbind, eram deja ca și morți. Încă nu știam sigur asta, Însă aveam un soi de intuiție În acest sens, genul de străfulgerare rău prevestitoare pe care o are lumea, cînd se află pe puntea unei corăbii ce se scufundă. Dacă există un lucru la care Îți folosește educația literară, este faptul că te antrenează Într-un spirit al predestinării tragice. Nimic nu e la fel de eficient ca imaginația pentru a submina curajul cuiva. Am citit jurnalul Annei Frank și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
au aglutinat. Mintea mea era un labirint, Încîntător sau Îngrozitor, În funcție de starea mea de spirit. Simțeam cum mi se cască pămîntul sub picioare, iar chestia ciudată era că nici măcar nu-mi păsa. Lucrurile se derulau cu viteza fulgerului. Corabia se scufunda și, la o săptămînă după ce Shine a Început să arunce cărțile peste bord, a luat foc Old Howard. Era un teatru care fusese, foarte mult timp, celebru În Întreaga Americă. Îmi tîrșîiam adesea pașii pe lîngă carcasa lui goală, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși tipii ăștia. Individul ți-a oferit, cumva, o sumă de bani ca să-ți răscumpere cozonacul, fiind convins că Înăuntru se ascunde ceva de preț? — Ce să se ascundă? — Planul poziției unei comori spaniole scufundate În largul coastelor Irlandei. Sau altceva, la fel de romantic. Ți-a cerut să-i dai În schimb un gaj, o sumă frumușică, să zicem douăzeci de lire - lăsîndu-ți firește cozonacul, pînă se va Întoarce de la bancă... — Vorbele dumitale mă pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
partea noastră. Da, de partea noastră. Îi simt În jurul nostru, pretutindeni, iar la nevoie putem chiar să-i chemăm În ajutor. Lumea luneca repede spre tărîmul nopții; aidoma unui vapor torpilat care se apleacă din ce În ce mai mult, curînd avea să se scufunde În beznă. Nu-și mai vedeau limpede fețele, așa că Începură să-și vorbească din ce În ce mai tare. — Peste-o jumătate de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți locatarii, În afară de noi... și de ei. MÎna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz. MÎlul negricios Îi Înghiți pantofii și manșetele pantalonilor. Hai, Împinge! zise el. Ușurel, băiete! Digby Împinse, dar cam prea tare: scîndura căzu În apă. Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui forte, cheile de la granițele identității. Pasul prietenos al lui Frances Waring, soția plictisită a partenerului meu, trecând prin turnichetele de la supermarketul local, certurile domestice ale vecinilor cu stare din blocul nostru, toate speranțele și visele acestei placide enclave periferice, scufundate într-o mie de infidelități, șovăiau înaintea realității solide a terasamentelor autostrăzii, cu geometria lor constantă și neclintită, și înaintea spațiilor infinite ale drumurilor dimprejurul parcărilor. Întorcându-mă însoțiti de Catherine acasă de la spital, am fost surprins cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-se de tabloul de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că la o singură mișcare m-aș putea arde de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse. Mașina lui Vaughan se scufundă în întunecimea de sub pod. Totul redevenise cenușiu și mohorât. Aerul și lumina se epuizaseră. Am pășit în stradă, îndepărtându-mă de mașină, conștient de brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
active. Comentând într-un articol statistica și concluziile la care a ajuns Institutul de Cercetare a Calității Vieții din București, Adrian Păiș scria că: „s-a promovat pe toate căile posibile sărăcia, polarizarea populației și lipsa de speranță. [...] România se scufundă într-o sărăcie care amenință securitatea națională. [...] Începând cu anul 1992, două venituri salariale medii nu au mai fost suficiente pentru a acoperi minimul de trai decent al unei familii din mediul urban, constituită din patru persoane (părinți plus doi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spune, două legislaturi. Atunci de ce - vă veți întreba din nou - nu au fost făcute europene din capul locului? Din nou intervine «comisionul», de data aceasta politic. Cum ar mai fi obținut unii capital electoral, clamând «originalitatea»?” Societatea românească a fost scufundată după 1990, ca de altfel și înainte de Revoluție, în sărăcie, demagogie și individualism sălbatic. S-a acreditat ideea atât de „profundă” că „numai proștii rămân săraci” sau „dacă n-ai bani miroși a prost”. Cu alte cuvinte, nu deranja pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu convingere și căldură. E așezată în fața profesorului, îmbrăcată simplu și elegant, în culori deschise. Felul ei de a fi, plin de interes pentru ceea ce-i poate oferi lumea, îndepărtează abisul egocentric al romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși. În vocea ei cauți confirmarea nevoii tale de a te agăța de lucrurile existente, de a citi ceea ce e scris și gata, alungând fantasmele ce scapă printre degete. Chiar dacă îmbrățișarea voastră a avut loc numai în imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ascultă la mine, căzneli, scărpinat după ureche, speculații, ca la accidentele de Charter deasupra oceanului, pe vreme de ceață, când își dau ziariștii cu părerea unde-ar putea fi cutia neagră. Acolo și-acolo. Știu ei sigur unde s-a scufundat. Unii susțin c-au și ascultat, în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa în microfon „S.O.S. Ajutor!”. Chiar de trei ori. Din pur reflex, m-am aplecat și-am luat unul dintre ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vântul, s-a luat pe picioare... - Bine, de-acum asta e... - Asta e... Data viitoare... - Stop! Oprește! - Ce ți-a venit, Furfur? Nu tu trebuia să spui asta! - Dacă n-are cine... Facem o baie înainte de-a pleca? Ne scufundăm? - Bine... Câștigă cine-aduce primul o pietricică de pe fundul lacului... Sărim amândoi odată... PAGE PAGE 115 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Gabriela Gavril redactat.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]