KorAP: Find »[drukola/base=scula & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...244 >

6,083 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Iisuse, ce ți-e și cu taică-meu ăsta! Pe care-l am de când lumea! Pe care diminețile îl găseam dormind dus pe colacul closetului, cu nădragii de pijama trași până la genunchi și bărbia bălăbănindu-i-se în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit, vor spune „OK, Jack, fie cum vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
taică-meu, polonezii ăștia se trag cu toții din bou! Dar unde s-a mai văzut să câștige cineva disputa cu o sulă sculată? Ven der puț șteit, ligt der sehl in drerd. Ai auzit proverbul ăsta celebru? Când ți se scoală cariciu’, creieru-ți rămâne îngropat în pământ! Când ți se scoală cariciu’, creierul ți-e ca și mort! Și așa și e! O dată sare-n sus, ca un câine de circ prin cerc, drept în brățara formată din degetul mijlociu, arătător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
unde s-a mai văzut să câștige cineva disputa cu o sulă sculată? Ven der puț șteit, ligt der sehl in drerd. Ai auzit proverbul ăsta celebru? Când ți se scoală cariciu’, creieru-ți rămâne îngropat în pământ! Când ți se scoală cariciu’, creierul ți-e ca și mort! Și așa și e! O dată sare-n sus, ca un câine de circ prin cerc, drept în brățara formată din degetul mijlociu, arătător și degetul mare, pe care o am la îndemână pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de ani care se face că și-o trage cu o măciucă de azbest, când pe estrada din sala de dans de la Casa Essex însuși dr. Frank Kingdon m-a luat de mână și, în timp ce tot CPA-ul s-a sculat în picioare, să-mi aplaude protestul împotriva FRA, dr. Kingdon mi-a zis: — Tinere, în dimineața asta ai să vezi democrația în acțiune. Iar împreună cu viitorul meu cumnat, Morty Feibish, am participat deja la întrunirile Comitetului Veteranilor Americani, l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
despre șobolanii și gândacii voștri, vorbiți-mi despre taxa de protecție pe care o plătiți polițiștilor! Fiindcă discriminarea e împotriva legii! Un an de închisoare sau o amendă de cinci sute de dolari! Iar amărâtul ăla de portorican s-a sculat și a urlat în gura mare: „Și una, și alta!“ Ah, Alex, fățarnicule! Ipocritule, prefăcutule! Te dai mare sculă în ochii unei adunături de amărășteni, dar eu știu adevărul, Alex! Tu obligi femeile să se culce cu curvele! — Nu oblig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Tod, care arată, care gândesc, care simt, care vorbesc ca piloții de pe bombardiere! Ia-o, de pildă, pe Maimuța, vechea mea tovarășă de dezmăț. Numai cât îi pronunț numele, doctore, numai cât îmi vine în minte, și mi se și scoală! Dar mi-e clar că nu e cazul s-o mai caut sau s-o revăd vreodată. Că-i smintită, târfa! Și-a ieșit din minți târfa asta rea de muscă! Curată belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
rău. Iartă-mă. Dintr-o dată, însă, lacrimile iau locul furiei și indignării. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai bun caz, un pic dusă cu sorcova? Orice bărbat întreg la minte s-ar fi sculat, de bună seamă, s-ar fi îmbrăcat și s-ar fi cărăbănit dracului cât ai zice pește. Și ar fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat. Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de orb la fraternitatea umană! Acum, că urmează să se însoare cu soră-mea, Morty conduce un camion și lucrează la depozitul lui unchi-meu și, într-un fel, asta fac și eu: ultimele trei sâmbete la rând, m-am sculat cu noaptea-n cap și am mers cu el să livrăm navete de Squeeze prăvăliilor de la țară, din ținuturile sălbatice unde New Jersey se întâlnește cu Poconos. Am scris o piesă pentru teatru radiofonic, inspirată de maestrul meu, Norman Corwin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sângele“ - ah, cadența asta sfidătoare! Îmi amintesc cuvânt cu cuvânt toate versurile acelea eroice! - „vom înălța un nou Mare Zid!“ Și-apoi, versul meu preferat, care începe cu cuvântul meu preferat din toată limba engleză: „In-dig-na-rea cuprinde sufletul tuturor compatrioți-lor! Sculați! Sculați! SCU-LAȚI!“ Deschid caietul la prima pagină a piesei mele și încep să-i citesc cu glas tare lui Morty în timp ce pornim cu camionul, prin Irvington, Oranges, către vest - Illinois! Indiana! Iowa! Ah, America mea cu câmpiile și munții și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ah, cadența asta sfidătoare! Îmi amintesc cuvânt cu cuvânt toate versurile acelea eroice! - „vom înălța un nou Mare Zid!“ Și-apoi, versul meu preferat, care începe cu cuvântul meu preferat din toată limba engleză: „In-dig-na-rea cuprinde sufletul tuturor compatrioți-lor! Sculați! Sculați! SCU-LAȚI!“ Deschid caietul la prima pagină a piesei mele și încep să-i citesc cu glas tare lui Morty în timp ce pornim cu camionul, prin Irvington, Oranges, către vest - Illinois! Indiana! Iowa! Ah, America mea cu câmpiile și munții și văile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
gălăgie - și a închis radioul. M-a întrebat dacă n-ar fi fain să nu trebuiască să ne întoarcem. N-ar fi faină viața la țară, alături de o persoană la care ții cu adevărat? N-ar fi fain să te scoli plin de energie la revărsatul zorilor și să te culci frânt de oboseală la căderea întunericului? N-ar fi fain să ai pe cap o sumedenie de treburi și să robotești toată ziua fără să-ți dai seama măcar că de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-ți arăți fofoloanca la toți cei aflați dincoace de linia orizontului. OK? — Ce să-mi arăt? Cine ce și-a arătat? — Tu, Leanțo! Părțile tale cică intime! — Nu mi le-am arătat! — Zău, de fiecare dată când te-ai sculat în picioare și te-ai așezat pe scaun, am crezut c-ai să rămâi cu păsărica agățată de nasul vânzătorului. — Duu-oam-ne sfinte, păi tre’ să m-așez și să mă ridic, nu? — Dar nu ca și cum te-ai urca și te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
maimuță vie, adevărată, o fată pasionată de Banană? Doctore, poate că alți pacienți visează - mie totul mi se-ntâmplă. Am o viață fără conținut latent. Chestiile din vis se întâmplă cu adevărat! Doctore: în statul Israel nu mi s-a sculat! Ce zici de asta, apropo de simbolism, bubi? Să-l văd și eu pe ăla care poa’ să facă așa ceva! N-am fost în stare să-mi mențin erecția pe Pământul Făgăduinței! Cel puțin, când am avut nevoie de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
rezistența ei poate că se și înmuiase în urma asaltului meu viguros, m-am rostogolit de pe ea și-am rămas să-mi trag sufletul, înfrânt, lipit de perete - pe spate. — N-are nici un rost, am zis eu, aici nu mi se scoală. Ea s-a ridicat în picioare. S-a oprit deasupra mea. Și-a recăpătat suflul. A privit în jos. Mi-a trecut prin minte c-o să-și proptească talpa sandalei în pieptul meu. Sau poate c-o să-mi tragă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Câtă indiferență! Indiferență morală totală! Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă un pic mai ușchită, și pe deasupra în vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai facă atunci, or să mă pună pe scaunul electric? Îmi vine să urlu când mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

cât e ceasul! Trenul pleacă Într-o jumătate de oră și trebuie să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

să apuce să-mi dea telefon, am adormit. Mai mult ca sigur că a simțit că nu trebuie să mă deranjeze, căci atunci când m-am trezit În dimineața aceea de sâmbată el Încă nu mă sunase. Imediat după ce m-am sculat, l-am sunat pe Hunter la hotel. Când era la Paris, locuia - pe picior mare, Îmi imaginam - la Hotel Bristol. Este unul dintre cele mai drăguțe hoteluri vechi din oraș. —Monsieur Mortimer nu este aici, mi-a răspuns de la capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
aproape prea mult pentru mine: nu puteam să dorm deloc. La 2 dimineața, Încă mă răsuceam de pe o parte pe alta pe sub plapumă. Trează de-a binelea, neputând deloc să adorm, m-am hotărât până l-a urmă să mă scol pentru o vreme, să mă ocup de niște email-uri - chiar nu avea rost să mai stau așa În pat. Mi-am pus pe mine un capot de cașmir și am mers agale În camera de lucru. M-am așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa e doamna Boyle, șefa mea. În legătură cu Stridie, detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond, cu vârfurile despicate, sculat în toate părțile. Are un corp tânăr, cu membre care par segmentate - musculoase, dar subțiri la încheieturi, la genunchi, coate și talie. Helen îi întinde mâna și Stridie o apucă, zicând: — Inel cu peridot... Stă în picioare, gol și tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
rânjite de clovn. O mamă, un tată, un fiu și o fiică. Mai avem de neutralizat încă optzeci și patru de cărți. Ceea ce înseamnă zeci de biblioteci din întreaga țară. Apoi va trebui să găsim ceaslovul. Va trebui să-i sculăm pe unii din morți. Sau să-i castrăm. Sau să ucidem omenirea întreagă - părerile sunt împărțite. Sunt atâtea lucruri de care am avea nevoie ca să ne venim în fire. Ca să ne întoarcem la Dumnezeu, după cum ar zice Mona. Pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

fetele de vîrsta ta? Stau la rînd la carne, apoi fug la alt magazin, poate mai prind acolo, că au stat degeaba la primul, să aibă ce da de mîncare copiilor. La ora asta dorm, că mîine la cinci se scoală să meargă la fabrică. La țară, ziua, pe viscolul ăsta, nu stă nimeni în casă, că vitele trebuie hrănite, adăpate facem noi lînă sintetică la Săvinești, dar carnea o luăm tot de sub pielea vacii, ori a porcului; laptele de asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Tu, deci... Eu ce? saltă Lazăr dintr-un umăr cu indiferență. Tu, deci, cu soție gravidă..., te mai gîndești la... o întoarce profesorul, trecînd pe glumă. Băutura din sticla primită de haram e de vină surîde Lazăr. Ia să-l scol pe doctor să-i dea puștiului pastilele, c-am uitat și-i trecut binișor de zece. Vedeți că se culcă babele și-o să jucăm țintar... "Las' că te jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se. Cînd o să rămîi gol, să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căpitan, se întoarce el spre civilul de alături mulțumesc de însoțire! V-am cam purtat în astea trei ore... Mergeți și vedeți de-ale dumneavoastră; eu rămîn aici; spuneți-i și șoferului să stea acolo, la dispensar, să doarmă; îl scol eu la ziuă. Căpitanul salută și iese. Mă, cafea ai? face Săteanu un gest ferm. Am, tovarășe prim-vice. Mai du-te... cu tonul ăsta! Între noi doi, sînt "nea Toader!" Prim-vice am să fiu pentru ăia care dorm duși că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]