2,171 matches
-
e greu Să mai simt pe buze gustul sorilor nevinovați... Și mă biciuie nesomnul și mi-e teamă să-mi răspund De ce neantul se deschide-n luna asta cu minuni? Moartea m-a bătut pe umăr și pe umărul meu scund Ce troiene de-ntuneric, tu, tristețe îmi aduni! Nu mă vezi că am pe frunte îndurarea din amvon Ce mi-o imploram apatic când nimic nu prevestea, Că voi ridica spre ceruri, ruga mea și nici un ton Nu va mai
NINGE INVERS ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352036_a_353365]
-
Lupul M-am întâlnit cu un lup, nici prea nalt, Nici prea scund, zice, eu iubesc oile, Ele nu mă iubesc pe mine, îmi este rușine Să o spun, istoria nu este dreapta cu mine, Spuneți-mi, de când umblă-n haită florile, Poate în Haiti, de când florile musca? Eu am văzut struguri brumați
LUPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351328_a_352657]
-
râvnitul vostru rai, aripi de gând și lacrimi de cuvânt. Dar cine să-l audă! Pământenii, cu antifoane în urechi, gângănii, în virtutea inerției, sfâșie clipe în perechi și-nalță ode bucuriei. In lumea lui tot stând de veghe, la zborul scund al clipei lor, El, demiurgul tot mai crede că întrupându-se în DOR își va găsi la ei, pereche. Și dând cuiva nemărginirea, din ochii-albaști-ai vieții sale, să facă pact cu omenirea și s-o îmbrace-n lucii zale, armuri
CÂNTA POETUL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351478_a_352807]
-
Lângă brazda ta sunt mai plin De cuprinsul făpturii chemare la zbor, La tine n-am de unde să vin Căci port în suflet sâmbure de dor. Azi sunt mai înalt cu un semn de întrebare, Și cu o întoarcere mai scund decât ieri; E singuru-mi fel de-a zbura spre soare Intre un poem și două tăceri. Sunt acasă aici,pe dealuri Și via mă-ndeamnă să intru-n timp, Același Olt își cioplește maluri Lumină să aprindă în Olimp. Al.
PE PLAIURILE NATALE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350790_a_352119]
-
sens dacă sunt corelate cu credințele boșimane. Muzica vocală polifonică este astăzi cea mai dezvoltată activitate artistică a lor. Caraceristici fizice Boșimanii au o înălțime medie de 1,57 m la bărbați și 1,47 m la femei, fiind relativ scunzi. Părul scurt, ondulat în smocuri, pielea gălbuie, trăsăturile asiatice și steagotipia la unii dintre ei sunt principalele caracteristici care le observi imediat. Steagotipia, în ciuda aspectului ei inestetic, este o adaptare perfectă la traiul fără apă. Ea înseamnă acumularea de grăsime
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțime de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de generic Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii Și șterge-le de
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351752_a_353081]
-
două. Precise, clare și egale. Nu știu la care “două” mă aflam în momentul deschiderii porții pentru că, aveam în fața lapsusului meu două personaje aproape identice, bune de pus pe hârtie. Zic “aproape” deoarece, cu toate că erau îmbrăcați la fel de folcloric, unul era scund și unul înalt, unul era gras și unul slab, unul avea pălărie și unul căciulă, unul era Păcală și unul Tândală ... De unde știam numele lor? - vă întrebați. Păi, ce credeți? În capul meu intră orice și oricine fără să știu
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346596_a_347925]
-
două. Precise, clare și egale. Nu știu la care “două” mă aflam în momentul deschiderii porții pentru că, aveam în fața lapsusului meu două personaje aproape identice, bune de pus pe hârtie. Zic “aproape” deoarece, cu toate că erau îmbrăcați la fel de folcloric, unul era scund și unul înalt, unul era gras și unul slab, unul avea pălărie și unul căciulă, unul era Păcală și unul Tândală ... De unde știam numele lor? - vă întrebați. Păi, ce credeți? În capul meu intră orice și oricine fără să știu
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346595_a_347924]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DOMINO Autor: Doru Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 794 din 04 martie 2013 Toate Articolele Autorului Oare cine mă cheamă-n secunde Și-mi numără anii în ceas și-n minut? Eu cresc vers albastru din grafice scunde, Și smulg infinitul din lut. Versul se prinde-n genele grele, Se-așează pe pleoape ca un sărut. Cine joacă domino cu rimele mele Și mă trimite mereu la-nceput? Referință Bibliografică: DOMINO / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOMINO de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345573_a_346902]
-
tei, tot cobzărind romanțe desantate, cântând povești cu feti frumoși și zmei care se bat pe viață și pe moarte, și pe torace ample de femei. AZVÂRL ÎN JUR CU CLIPE Azvârl în jur cu clipe, zile, ani, Iar timpul, scund și rotofei la fața Perfid ascunde plâns de Ghețimani În dalba tinereții diminteață. Apoi observ că mutra-i scofâlcita Îmi lătra vorbe aspre și câinoase, Mă-mpinge-apoi, sfârleaza năucita, Spre miezul vârstei țări și colțuroase. Într-un târziu cătând prin vechi
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > COANA MARE SE MĂRITĂ (1) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 733 din 02 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Personajele: - CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic. - DOAMNA CUCU: Nevasta și egala lui în drepturi, în realitate cu un cap mai mare ca dumnealui. - COANA MARE: Mama dumneaei și soacra dumnealui. Debordantă și plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în mișcări, într-un cuvânt
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
o ființă care se hrănește din interioritate, care simte și caută sensul „adorabilei fiare” care o poartă, vectorial, înspre lumea trăită. „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund.” Și eterna mușcătură a colților dinlăuntru, cea care produce poema, reculegerea și confesiunea. Prin poezie, Cristina Emanuela Dacălu își rostește eul, identitatea. Această „adorabilă fiară”, mai mult închipuită decât reală, recompune întreg proiectul spiritual al autoarei, acel proiect care nu
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
au trecut. - Unchiule aș vrea să-mi vorbești despre haiducii Anghel Bocșa, Vasile Doncea zis Badea și Ioan Ianoși zis Ivan și despre comoara ascunsă de ei în munte. - Erau trei, taică, parcă îi văd: Anghel înalt și voinic, Badea scund și îndesat, Ivan de statură medie. Anghel purta o căciulă brumărie și avea o mustața neagră precum pana corbului. Badea era un hâtru și avea un fluier fermecat. De multe ori la hore cânta cu atâta foc încât părea că
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
la conac. Atunci au pierit nevasta Mariana și băiatul Ionel. El a rătăcit mulți ani prin păzind oile. Într-o zi au apărut doi oameni la stâna unde se afla. Unul era înalt, de parcă îi uitase Dumnezeu măsura, iar altul scund, atât de scund încât abia îi ajungea primului până umăr. Aceștia auziseră de Ivan, despre renumitul căpitan de oști, care după necazul avut a devenit cioban. Anghel avusese de-a face cu frații Cioacă, deoarece aceștia au pus mâna prin
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
au pierit nevasta Mariana și băiatul Ionel. El a rătăcit mulți ani prin păzind oile. Într-o zi au apărut doi oameni la stâna unde se afla. Unul era înalt, de parcă îi uitase Dumnezeu măsura, iar altul scund, atât de scund încât abia îi ajungea primului până umăr. Aceștia auziseră de Ivan, despre renumitul căpitan de oști, care după necazul avut a devenit cioban. Anghel avusese de-a face cu frații Cioacă, deoarece aceștia au pus mâna prin înșelătorie pe moșia
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
prăpastie într-o zi cu ceață. Badea spunea că nu găsit niciodată schelete de oameni sau de cai în prăpastie. Deși a căutat multe zile după aceea împreună cu alți oameni plătiți de el. Badea le-a mai supraviețuit mulți ani. Scund și îndesat era verde ca bradul. Trecut de 70 de ani, părul și barba îi albiseră. Era în schimb rumen. Într-o zi a venit la mine și mi-a zis: „ Mitule, cred că mi se apropie sfârșitul. Am venit
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
tristă! Măcar acum o să te împrietenești cu copii... la fel de enervanți ca și tine! spuse mătușa Petunia, râzând cu răutate. Atunci, cele două văzuseră o domnișoară în fața orfelinatului, care o aștepta pe Alice. Ea avea părul negru, lung și împletit. Era scundă și tânără. O chema Andreea. Alice și-a luat rămas bun de la mătușa ei, care nu părea deloc devastată de situație. După plecarea mătușii, Andreea a condus-o pe Alice la noua ei cameră. Camera era luminoasă, mare și frumosă
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
riticul rebel și-l face iorbă de potroace. La naiba ersul și poetul! Trăiască ururea tăcerea, Ce, gângurindu-și alfabetul, Ațâță ângele ca berea. Să bem, cu poftă, pân la und Aharul ulce și amar, Să ni se pară esel, scund, Înaltul, eșnicul oșmar ! Referință Bibliografică: OEM ÂNCAT DE REME / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Janet Nică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
OEM ÂNCAT DE REME de JANET NICĂ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356437_a_357766]
-
drumul plin de colb, un vlăjgan trăgea după el căruț încărcat cu tablă, doi copii se certau pe o minge des umflată, iar ceva mai departe, la umbra unei copertine din pâslă zdrențuită, negustorul de mătăsuri dormita pe un scaun scund. Lângă o crăpătură a zidului, Mahmud, un țânc din vecini, vindea fructe de cactus cu doi dirhami bucata. De fiecare dată când cineva se oprea să cumpere, Mahmud își scotea briceagul din buzunar, desfăcea tacticos fructul, lăsând coaja verde-gălbuie să
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
în totalitate gol. Stând turcește cu picioarele strânse sub el, bărbatul manevra ușor un laptop extrem de performant. Nu suferea de căldură. O dovedea pielea lui perfect uscată, fără picătură de transpirație. Bărbatul se numea Joseon Dong Ghum și era asiatic. Scund de statură, poate 1,60 m, era relativ supraponderal: aproximativ 85 sau 90 kg. Avea un ten smead, ochi migdalați, buze bine conturate și un surâs liniștitor, hipnotic, permanent. Semăna cu acele zeități asiatice pictate prin vechile temple buddhiste. Mai
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
succes, tânărul întreprinzător, corporatistul, femeia puternică, femeia fatală etc. Și atunci se străduiesc să se încadreze în aceste tiplogii. Dar frumusețea lumii constă în marea ei diversitate, în faptul că unii suntem bruneți, alții blonzi, unii mai înalți, alții mai scunzi. Nu trebuie să ne standardizăm. Poți să fii și femeie de succes și soție, și mamă, în același timp, ce-i drept, cu un efort fizic mai mare, cu mai multe nopți nedormite, cu vreo câțiva centimetri în plus de
FILMUL E... AMANTUL MEU ! de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/355303_a_356632]
-
Octav la ureche. Acesta este omul. Îl recunoști, presupun. - Cum? Acesta?... Nu, nu se poate! Nu el a fost. - Te rog să te liniștești și să‑l privești cu atenție. - Ce să privesc? Nu este el și gata! Acela era scund, avea chelie și era urât. Înfiorător. Acesta... acesta... nu știu cine este, a îngăimat Iuliana învinsă de o teamă nelămurită ce se stabilise în subconștientul său, dar și de lacrimile ce au început să‑i curgă din ce în ce mai mult, fără să le poată
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
a fost atacată de un individ apărut brusc în fața ei. Era întuneric. I‑a astupat gura și a lovit‑o, după ce s‑a despărțit de mine, aproape de curtea ei. Nu i‑a văzut fața, dar a declarat că era mai scund decât mine și că avea părul mare. Eu am purtat întotdeauna părul tuns scurt, după ce am terminat armata. La recurs ea a fost martorul meu. Probele de salivă și spermă nu s‑au potrivit cu ale mele, dar asta nu s
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
Domnilor, tinere doamne Trec prin noi ca rinocerii Rochii moi de crinolină Și saloane cu clavir Doru-n inimi când suspină Decât noi, mai abitir Frezii tandre se usucă Plânsul nu ne mai ascunde În privighetori de ducă Din lăcașul vieții scunde Trece timpul. Vine schimbul Nu mai e de mult o glumă Domnilor, pălește nimbul Diferența e o sumă Și cu care datorie Mori în fecare zi Totul e oratorie Până când nu va mai fi! Mor vocalele în noi Și n-
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356639_a_357968]
-
nu era tuns proaspăt ori ... sigur, era nepieptănat ... E oacheș bine de tot și are puțină chelie. Negru. Negru și încâlcit, murdar, ... lung până la gât ... și mirosea urât. De fapt, duhnea a coniac, că din ăsta a băut mereu ... - Înalt, scund ... ? - Cu o idee mai înalt decât mine ... Dar mai gros, mătăhălos ... . Așa ca un urs ... dar, nu mai vreau să vorbesc despre el. Îmi vine greu să mi l imaginez din nou ... Credeți mă! s a rugat cu voce tânguitoare
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]