7,237 matches
-
sus! Lumina cuvântului tipărit să lumineze ca biela lui Bozan („eroul unei povestiri de Al. Sahia” - îi șoptește Constandache curierului „redacțional”, participant la ședință ca membru de partid cu vechime), mai ceva decât soarele! Mult noroc, tovarășu’ Radu!» Primul îi scutură mâna cu putere noului redactor-șef. Acesta se scoală ca aruncat de un resort ascuns sub scaun, tușește de mai multe ori, emoționat sau numai simulând emoția, mulțumește și își ia un angajament, după regula obișnuită. Ședința se încheie, șefii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acum un an bătut pe muchie, fusese înlocuită cu altă nevastă. Nu ar fi putut să spună a cui, dar, judecând după felul în care arăta, putea fi, fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine de treizeci de ani. O scutură ușurel de un umăr și o întoarse cu fața către el. — Ce-i? se răsti ea, vădit enervată de intervenția lui și cu o figură boțită de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fiecare s-ar fi pus pe behăit în creierii lui? Asta ar fi fost în mod clar mai neplăcut chiar și decât faptul de a visa că mori. Asta însemna să viseze că vrea să moară și nu poate. Se scutură ca luat de friguri. Oile, nițel amețite, tăcură câteva minute, după care își reluară cântul lor de oi. Ce lipsea? Tăceți o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
da, că și tinerii din ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar trebui să-i întrebăm? zise el timid și în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație. Îl scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel și ajungem la Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe deplin. Aerul curat nu o ajuta deloc să-l îndepărteze, amintindu-i de parfumul lui, simțindu-l aievea. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândurile care se întorceau de fiecare dată la el când ceva anume se lega de amintirea lui. „- A plecat, te-a lăsat singură fără să-i pese de ce ți se întâmplă. Uită-l! Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cafeaua fierbinte pe ea. Leagănul se oprise din mișcarea lui lentă și nici nu simțise când. Sări repede, îndepărtând bluza de piele pentru a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iar rănile ei te vor durea și iar te vei plânge. - Nu vreau să mai doară, dar dacă voi suferi mai mult lăsând-o să prindă rădăcini în inima mea? Iar el... Karina tresări simțind o mână pe umărul ei, scuturând-o ușor. Deschise ochii și se sperie de șoferul care era ușor aplecat asupra ei. - Se pare că v-a furat somnul și v-a adus la capăt de drum. Cred că ați ratat stația la care trebuia să coborâți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
inabordabilă, la fel ca în visul ei. Doi copii săpau de zor în grădina din fața unui bloc. Lipsea doar femeia gălăgioasă, revoltată de lipsa de bune maniere a celor doi poznași pentru ca tabloul să fie complet, asemeni celui din vis. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândul că avea capacitatea de a vedea secvențe din viitor. Era suficient că era adesea asaltată de unele imagini desprinse parcă dintr-o viață anterioară, cărora nu reușea să le găsească o explicație, sau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă nu se regăsea în niciun personaj, o arunca înapoi în bibliotecă fără nici cea mai mică remușcare. Era de înțeles de ce-i plecase spectatorul înainte de finalul piesei. Nu era de condamnat, dar avusese atâta nevoie de prezența aceea... Își scutură buclele râzând. Un râs ușor forțat, care avea menirea de a alunga fantomele trecutului, care nu făceau altceva decât să deschidă răni cicatrizate deja. O încânta noua imagine pe care o vedea în oglindă. Ochii verzi, mari, căpătaseră o strălucire
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
adevărat, doar iubirea o trezise din letargie și sperase că durerea se va sfârși în brațele așteptate în zadar. Doar iubirea reușise să o determine să-și dorească mai mult de la ea și să facă ceva în acest sens. O scuturase destul de zdravăn de prejudecăți ca mai apoi să se așeze cuminți la locul pe care îl părăsiseră fără voia lor. Redevenea, încet-încet, cea de la început în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau să se termine o dată pentru totdeauna. Nu vreau să te mai simt! Vreau să taci, să nu te mai aud!” țipa Karina în timp ce era scuturată de spasme violente. „- Nu-ți simt inima. Unde e?” îi veniră în minte cuvintele unui medic atunci când făcuse o consultație din cauza durerilor repetate. „- Nici eu nu vreau să te mai simt. De ce te simt? Vreau să încetezi să mai bați
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
grijă în această privință. Zice că dacă trece o mașină cu viteză mă ia pe sus la cât sunt de slab. Și văd că nici dumneavoastră nu mâncați prea bine. Băiatul era foarte serios dându-i sfaturi Karinei care-și scutura praful de pe pantaloni, ascultându-l totuși cu atenție. O amuza că un copil îi oferea sfaturi, dar se abținu să râdă. - Se pare că mâncarea nu e prietena noastră cea mai bună. Mă voi gândi la sfatul tău, dar să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ai nefericirea să te fi născut cretină și nu ești în stare.... Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești o brută. O brută? O brută eu? îi prinde brațul și i-l scutură. O brută? Dacă nu ar fi săra... Și ea, izbucnind în plâns, zice: Fecioară prea Sfântă... Taci, nu face o blasfemie! Apolodoro o privește fix pe mama sa. Și tatăl, după ce-i trece, îi zice: "Am fost josnic, puțin rațional
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
său, pârghiile brațelor sale, cleștii degetelor sale, cârligele unghiilor sale și a foarfecelor recent apăruților dinți. Învață prin el, singur, fapt singular! Fără vreo direcție anume, ridicând capul când vrea, da, când vrea să mănânce ceea ce i se prezintă și, scuturând-l când într-o parte, când într-alta pentru a nu i se da în gură când nu vrea, nu, adică nu vrea să mănânce; învață să spună tăcând da și nu, cele două unice expresii ale voinței virgine. Tatăl
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
numele Luis, numele bunicului dinspre mamă, tatăl Marinei, în locul acelui urât Apolodoro, și Luis este numele prohibit, rușinosul, intimul. Luis, Luis-ul meu, al meu Luis, Luisito, Luisito al meu și-l mănâncă cu sărutări. Îi apasă gura pe gura sa scuturând capul o dată, se desprinde apoi imediat, rămâne privind o clipă, și strigând "Luis, Luisito al meu!" se întoarce să-și unească gurile, cu zel. Spune, mamă, mă iubești? Mult, mult, mult. Luisito, Luis al meu, mult, mult, soare, cer, al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Avito, aplecându-se peste masă, îi mișcă lucrurile care îi umplu biroul. Le pune în ordine filosoful, pentru că fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul lor și exclamă: Forțe pentru a se ieși din scenariu, pentru a se scutura de veridic, legea tragicomediei noastre! Și ce e de făcut? Lasă-l, lasă-l, lasă-l să zboare, că el va vrea să se întoarcă pe pământ, să cadă sămânța călcând pe teren sigur. Nu se culeg semințele zburând. Numai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din jur, de a privi cu microscopul la stele și cu telescopul la celulă. Și cînd auzi pe cineva zicând că simțul comun este cel mai rar dintre simțuri, stai departe de el; este un nerod cu glugă. Sapă! și scutură pisica ce ți s-a urcat în poală. Ce studiezi acum? Matematicile. Matematicile? Sunt ca arsenicul, în rețetă bine dozată fortifică, administrată întreagă, omoară. Și matematicile, combinate cu simțul comun, dau un compus exploziv și detonator: supervulgarul. Matematici? Unu... doi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mortibus illi17. Ți-o spun în latină pentru a nu-ți ofensa auzurile neobișnuite cu frumoasa sinceritate păgână. Pune-ți viața ta la bătaie în fața Helenei, și dacă nu ești în stare de ea... fii sclav! Și zicând asta își scutură pletele: Trimite demisia ta la brutto poter, che asconso, a comun danno impera 18 cum zice Leopardi, în fața Ființei Supreme, cum o numesc cei care pretind că o cunosc cel mai bine. Dar fiți atent în ce... Nu sunt atent
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
amintirea nopții de pe malul Buzăului și-ar fi Înfipt ghearele vinovăției În conștiința lui ori pentru că ar fi fost Îngrijorat de Întrevederea pe care urma să o aibă cu tovarășul Rogoz, În biroul tovarășului Rogoz. Întâmplările din ultima vreme Îl scuturaseră de naivitate, văzuse lașitatea reală a personajelor de la cenaclu, făcuse cunoștință cu amenințările reale care, firești În epocă, Înfățișau viitorul fiecăruia și al tuturor ca pe o necunoscută absurdă, de parcă un principiu delirant al incertitudinii ar fi instaurat În viețile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dizolvat în clipa în care ea s-a întors, în clipa în care i-a văzut din nou ochii. Sophia îl pri vește fix. Un mic tremur o străbate de sus și până jos. Probabil că trupul ei s-a scuturat involuntar pentru o clipă. Simte cum dinții îi clănțăne scurt în gură. Băr batul observă asta. Brusc, un instinct patern pune stăpânire pe el. Întrebarea lui sună firesc. Ți-e frig? Sophia încasează replica. Se aștepta la orice. Dar nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mică, pe care scrie prima întâlnire cu nebuna. Să văd cum reușesc să mă strecor, doar o pisică ar încăpea prin găurica asta. Mă pun pe burtă și mă târăsc în încăperea luminată slab. Am intrat. Mă ridic și-mi scutur puțin hainele. Sunt pe o stradă pustie, între blocuri. E noapte. Îl văd pe omul care mă interesează. Personajul meu principal. Îi fac cu mâna, dar el nu mă bagă în seamă. Coboară din mașină în fața unui bloc anost. Intră
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tristețe vrea să-și facă cuib la pieptul lui, și-acum se pregătește să înfigă steagul de conchistador în inima lui, și chiar în clipa asta mă uit la fața lui de actor aproximativ celebru și-l văd cum se scutură vio lent și spune acuma chiar că trebuie să plec și brusc tristețea se pomenește singură și tristă și abandonată undeva printr-o falangă prea puțin dureroasă de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții sunt brăzdați de liane contorsionate care alcătuiesc un amalgam de brațe subțiri. Căderea e lină. Iar viteza trupului în cădere rămâne constantă, un timp. Trupul lui stă pe pat și e scuturat de spasme scurte și violente. Viteza căderii scade, din ce în ce mai mult. Deschide ochii, vede că trupul lui plutește. Acum e mai ușor decât aerul. Și toate lianele de pe pereți s-au transformat în tenta cule luminoase. Lumina lor crește și descrește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
conștiincios, iar când ne întoarcem pentru contempla rea isprăvii, patul de frunze e tot acolo, ca și cum nu s-ar fi atins nimeni de el. Repetăm figura de douătrei ori și de fiecare dată vântul se comportă ca un pișicher inclement: scutură copacii și reface covorul. După o vreme, Dan se îndreaptă de spinare, spune niște cuvinte la care nu am acces Îretroactiv, pot să bănu iesc că era un blestem în kirghiză sau o sudalmă în paștună), aruncă mătura pe jos
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea pistruii și ochii albaștri. Și-a scuturat-o teatral și mi-a aruncat spre stânga o ocheadă înduioșător de calculată. — Miroși a iepșoară, i-am zis serios, fără să mi crâcnească vreun mușchi al feței, fixând sever banda de asfalt impecabil a autostrăzii bavareze. Citind, și-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]