466 matches
-
luna nouă (Num 28,11; Is 1,13; Os 2,13; Ez 45,17). În afară de ritualurile obișnuite, se celebrau și câteva sărbători mari anuale, ritmate după succesiunea anotimpurilor. Prima sărbătoare era cea a azimilor (pâini nedospite: mașșôt), solemnitate dedicată probabil secerișului și mâncării pâinii făcută din grâu nou, dar care mai apoi a fost unită, nu se știe cum, cu sărbătoarea paștelui (pesaḥ, cf. Lev 23,4-8; Dt 16,1-8) care comemora exodul din Egipt și care, cu timpul, va deveni
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a identității colective ebraice. Din textele biblice nu putem ști cum se desfășura sărbătoarea azimilor înainte ca ea să fi avut legătură cu Paștele, dar există indicii (Dt 16,16) că se celebra în sanctuarul local și că sărbătorea primul seceriș, deoarece Dt 16,9 stabilește următoarea sărbătoare „a săptămânilor” numărând șapte săptămâni „de când vei începe seceratul grâului”. Probabil, consumarea azimilor consta într-un ritual de mâncare a noii recolte fără ca aceasta să mai vină în contact cu cea precedentă. Această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
1; Fap 2,1), trebuind să se numere șapte săptămâni de la primul snop cules (Lev 23,15; Dt 16,9). Probabil, caracterul agrar originar era dat de recoltă, ce avea loc în intervalul de șapte săptămâni dintre începutul și sfârșitul secerișului, dar textele biblice târzii asociază această sărbătoare cu oferta primiției (Ex 34,22; Lev 23,16 ș.u.) ca semn al recunoștinței față de divinitate. Următoarea sărbătoare anuală este cea a ultimei recolte (culesul viei) sau a „corturilor” (sukkôt), numită așa
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești zoresc spre iarmaroc și iată, la orizont, orașul cu „larma vieții zbuciumate”. Partituri de un decorativ artificios, unele secvențe agreste (Secerișul, La cules) denotă un pitoresc în exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele „înoată” prin grâu, iar tineri țărani hăulesc pe lângă carele pline, „pocnind din bice”. Undeva, în podgoria răsunând de „chef și chiot”, apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
deplină cunoștință de cauză. Dar mai ales rusa ei, întotdeauna pură, foarte subtilă, nu era deloc nepotrivită cu limbajul picant, aspru și colorat al Avdotiei. Discuția lor a ajuns și la război, subiect inevitabil: bărbatul lăptăresei fusese ucis pe front. Seceriș, hrișcă, Stalingrad... Iar seara, bunica avea să ne vorbească despre Parisul inundat sau să ne citească câteva pagini din Hector Malot! Simțeam un trecut îndepărtat, obscur - un trecut rusesc, de data aceasta - reînviind din străfundurile vieții ei de altădată. Avdotia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de la sate (...). O deficiență care trebuie semnalată și care se menține în multe nuvele este aceea a felului cum este prezentat „șovăielnicul” - de obicei țăran mijlocaș. Ne referim la nuvele ca: S-a dumirit și moș Ilie de Cella Serghi, Secerișul de Eusebiu Camilar, Pâinea păcii de Ben Corlaciu. Trebuie să remarcăm în colecțiile și publicația la care ne referim, că, pe câtă vreme lucrările aparținând fruntașilor literaturii noastre sunt scrise într-o limbă curgătoare, plină de expresii plastice, plină de frumuseți, lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dar nu pot să înșele iar popoare, Nu pot să-ntunece al vieții soare, Nu pot să-mbrace-n negre straie; Te-nalță dârz și luptă, Nicolae! xUtemist, în vârstă de 14 ani, din cenaclul Fălticeni. Eugen FRUNZĂ - Cântec pentru seceriș și colectări. În: Contemporanul, nr. 191, 2 iun, 1950 Semănat-am semănat Ca să crească rod bogat Rodul mult și bobul plin Fără boz și mărăcini. Am plivit grâul, plivit La prășit am hărnicit, Că ne-ajunserăm, măi frați, Și-n
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe Adun. (...) Critica sovietică vorbea de necesitatea romantismului revoluționar, întru nimic în contrazicere cu realismul, ea decurgând din însăși definiția realismului socialist. (...) Literatura sovietică reflectă azi și în același timp deschide perspectiva înmuguririi vârstei de aur a comunismului. Opere ca Secerișul a scriitoarei Galina Nicolaeva sau Primăvara în colhozul „Pobeda” a lui N. Gribaciov, oferă de pe acum cititorului încântat, adieri înmiresmate din acea «primăvară a omenirii». - Ziua muncii și a păcii: În: Contemporanul, nr. 18 (291), 2 mai, 1952 - Necunoscut. Nuvelă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
malurile Mureșului - în nr. 2748, Petru Dumitriu - Visuri care se împlinesc - în nr. 2823. I. Purcaru - Lumini care nu se sting. Scrisoare de la Bicaz • În Contemporanul, 1950: nici un reportaj • Idem, 1951: - nr. 250 (29), 20 iul.: Marin Preda - În zilele secerișului în sat la Căldărești: - în nr. 255 (34), 24 aug.: Ioanichie Olteanu; Petru Vintilă - Viață nouă în Orașul Stalin; - în nr. 263 (42), 19 oct.: Ioanichie Olteanu - Învățămintele de aur • Idem, 1952: - în nr. 31 (304), 1 aug.: Eusebiu Camilar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de suferință la care se expuneau. În rubrica "Leacuri ieftine" s-au prezentat diferite remedii populare, explicate oamenilor pentru a se preveni accidentele majore ce puteau duce la deces. Țăranii erau învățați cum să procedeze în cazul accidentării, tăierii în timpul secerișului, ca să nu curgă mult sânge și ca să se închidă repede rana. S-a recomandat ca în cazul unor astfel de accidente: "să se spele rana cu apa curată, ca să nu intre vreo murdărie, apoi să aprindem o bucățică de petică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
siguranță misterioasei divinități pereja (vezi subcapitolul 3.2) pe o tăbliță din Pilos (PY Un 6 + 1180 + 1250), pare să propună un model pentru suovetaurilia romană, care prevedea sacrificarea unui porc, a unui berbec și a unui taur pentru purificarea secerișurilor. La fel, prezența porcului poate aminti de purceii sacrificați În cinstea Demetrei și a Persefonei În timpul thesmophoriilor. Descoperirea de oase omenești În afara incintelor funerare a făcut să se nască bănuiala că, ocazional, era practicat, și sacrificiul uman. În măsura În care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei: cel mai puternic dintre ei, Thorrxe "Thorr", Își are tronul În centrul sălii, iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care Înseamnă mânie, stăpânește peste război și oferă omului forță Împotriva dușmanilor. Celxe "Cel" de-al treilea este Friccus, cel care oferă oamenilor pace și plăcere”. Acesta are Încă o statuie cu un membru mare; În schimb, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezență, semnat Sarmis, se afirmă intenția ca revista să fie „o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
Începe tot cu o imagine a familiei Moromete, aflată pe câmp, la seceratul grâului, În aceeași atmosferă de tensiune, așa zisul moment al desfășurării acțiunii, dar prozatorul surprinde Întreaga suflare a satului, la cel mai important sezon agricol al verii. Secerișul grâului apare, În felul acesta, ca un ritual. Cu acest prilej, naratorul evocă alte stări conflictuale, specifice lumii satului. Memorabilă este cea provocată de Polina, fiica lui Tudor Bălosu, căsătorită cu un băiat sărac, după pofta inimii și nu după
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o perspectivă antitetică rebreniană. Ea este opusul Anei din romanul „Ion” al scriitorului ardelean. În cea de a treia secvență narativă, povestitorul continuă să prezinte momente care pun În evidență imaginea lumii satului Siliștea Gumești, aflat În plin sezon agricol, secerișul și treieratul. O scenă memorabilă este cea din familia Boțoghină. Bărbatul, bolnav de tuberculoză, ca să ajungă la un sanatoriu, a fost nevoit să vândă lui Tudor Bălosu jumătate din lotul de pământ, primit la reforma agrară. Vatică era un copil
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
valorii și este o lucrare dificilă, care mă solicită în gradul cel mai înalt. Mai este o lucrare de filozofia culturii care mă așteaptă, tot așa, fiind schițată în liniile ei generale. Cred că este spațiu mult de lucru și secerișul e bogat, cum se spune în Biblie. Ne trebuie doar timp ca să strângem sau să adunăm roadele. Mai avem sau nu mai avem o școală filozofică românească? Ideea de școală filozofică este mai complicată puțin, pentru că o școală filozofică se
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]