112,413 matches
-
sale Lettres de mon moulin, icoana autohtonă de veșnică pomenire cezarpetresciană rămîne Sadoveanu. Încarcerat pe viață și pe posteritate în formule critice generatoare de disconfort în ierarhizarea valorilor interbelice, Cezar Petrescu este nevoit să-și încadreze uriașa Cronică românească a secolului XX în grila strîmtă a rezistentelor etichetări: "întîrziat epigon al semănătorismului", "antimodernist", "emul sadovenian". Se apără, copilărește, cu scutul teoriilor lui O. Spengler pe care le deformează involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
și una de substanță) cu care trece de la sat, "rodul pămîntului", la "tîrgurile unde se moare" pentru a poposi, prin nu mai puțin de cinci romane, în "capitala care ucide". Am schițat doar o parte din temele monumentalei fresce a secolului trecut prin care, mai mult sau mai puțin transparent, Cezar Petrescu intenționa a-i concura pe Balzac. Capitolul Război și pace include romanul Întunecare (1921), alături de alte trei compoziții mai modeste, mărturisind un alt model de anvergură: Lev Tolstoi. Este
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
constructiviste, al prăpăstiilor și punților; ceea ce îmi amintește vorba primului ministru danez din anii cincizeci, care declara că Danemarca nu mai are nevoie de eroi, ci de constructori de poduri. La propriu și la figurat. A trecut o jumătate de secol până ce s-au văzut roadele politicii sale. Danemarca e astăzi legată de poduri - se construiește unul și mai mare spre Germania - se află în NATO și UE, dar prin cele patru opt-out-uri de la politica europeană a rămas o națiune extrem de
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
în Istoria poeziei românești, ca și în cartea despre Ion Barbu, critica lui Mircea Scarlat impune prin exactitate, siguranță și pertinența formulelor "pregnante"; iată doar trei dintre acestea: "Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărîndu-ne drept un simbolism "ruinat", ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; "George Bacovia este cel mai mare poet tragic român".
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și rațională, pentru caracteristica sa de a menține o ordine a frazei stabilă, în succesiunea logică subiect - verb - obiect (netulburată de impresii și de pasiuni!). în istoria
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
limbii vorbite, populare, e frecvent utilizată ("A me mi piace"), dar rămîne neagreată de multe gramatici normative. Gramaticile românești de azi descriu în detaliu situațiile de dublare, disociind între cazurile de obligativitate și cele de alegere liberă. Și gramaticile din secolele trecute semnalau fenomenul (Elementa linguae daco-romanae, 1780), dar atitudinile autorilor erau mai clar evaluative și produceau luări de poziție foarte diferite între ele. Putem înregistra semnalări exacte, dincolo de pitorescul vechii terminologii gramaticale, ca în Gramatica românească (1822) a lui C.
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
de la cer care să-i facă pe dnii Baboi și Ghideanu ignifugi? În DISCOBOLUL (nr. 62-64), dl Nae Antonescu, fidel restituirilor istorico-literare, îi schițează un portret prozatorului și criticului Mihail Chirnoagă (1913-1948), colaborator la Frizele brașovene în anii '30 ai secolului trecut și autor, între altele, al unei Introduceri critice la poezia lui L. Blaga prea puțin cunoscută, din păcate, specialiștilor în opera poetului ardelean. Italienist, Mihail Chirnoagă a avut o polemică isprăvită prost pentru Frize cu alt italienist, Pimen Constantinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
cît ea e construită pentru a fi parțial negată. Definiția modernă a corpului e cea acreditată de medicina modernă, de anatomo-fiziologie, cea a echivalării lui a ști cu a vedea, în fine, cea a corpului-mașină, a cărui istorie începe prin secolul al XVII-lea, cînd începe să fie considerat ceva diferit de propria individualitate, un fel de obiect. E momentul inventării corpului în calitate de rest. Cogito-ul lui Descartes nu e străin de aceasta. Dar divorțul de tipurile de cunoaștere populară a corpului
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
mai nutrim? Că "amicul" brașovenilor e singurul securist din anturajul său? Că un partid cleptoman va deveni, peste noapte, o echipă de măicuțe mizericordioase, lăcrimând de mila unei populații care, din punctul de vedere al alianțelor militare, se află în secolul al douăzeci și unulea iar din punct de vedere ale nivelului de trai bâjbâie în- tr-un Ev Mediu întârziat? E drept, un Ev Mediu cu televizor în colibă - colibă unde se află adesea și capra râioasă, și porcul costeliv, și
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
de Nord - în cheia derizoriului și a scabrosului. Adică în cheia aflată la buzunarul de la piept al neo/criptocomuniștilor. Să ne bucurăm, așadar, cu măsură. Și să nădăjduim că NATO va rămâne ceea ce a fost vreme de o jumătate de secol - o forță militaro-civilizațională -, și că nu va deveni doar adăpostul vremelnic al comunismului de tip mafia, în drumul său spre spulberarea oricărei brume de omenie pe-aceste tărâmuri cu o sinucigașă vocație a nefericirii.
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
Schloss Solitude cu cel al Școlii de la Barbizon sau al coloniei de artiști Bateau Lavoir din Montmartre - locuri ideale de creație, sudate prin viziunile și temperamentele înrudite ale artiștilor care le-au frecventat. În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea procesul creației începe să prevaleze asupra produsului finit al actului creator, Centrul Georges Pompidou din Paris, părînd a fi slujit la un moment dat acestei idei. Artiștii puteau fi priviți aidoma animalelor dintr-o grădină zoologică, în
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
Solitude nu a urmat această filieră, ci s-a conformat unui alt traseu programatic: acela de a reuni sub aceeași cupolă și acoperiș artiști provenind din toate colțurile lumii, în spiritul unei modernități la care deja Baudelaire făcea referiri în secolul al XIX-lea: o idee a modernității generată de conștiința instantanee a mai multor lumi, sau culturi, am putea adăuga la rîndul nostru acum. Fiindcă veacul, care abia a trecut, a fost unul al exilului, schimbul de experiențe trăite și
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
Pietro, ca să învățăm și noi cum se luptă împotriva corupției și a mafiotismului. La o adică, avem un talent uimitor de a face pe papuașii în fața invitaților noștri din străinătate, încît aceștia se simt ca misionarii în Lumea Nouă, cu secole în urmă. Altfel însă, nu care cumva să ne învețe Uniunea Europeană cum e cu independența Justiției și cu procesele lui Antonie Iorgovan, că imediat le demonstrăm noi tuturor europenilor că știm mai bine decît ei și cu ce se mănîncă
Corupția și adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14506_a_15831]
-
e nimic: o biografie ține de "mica" istorie într-o măsură cel puțin egală. În aceeași publicație clujeană, dl Eugen Pavel face lista traducerilor Bibliei (sau a unor părți din ea) în românește. În totul, 55 de titluri, cuprinse între secolele XVI și XX. Doar că Psaltirea Hurmuzachi e plasată cu cîteva decenii mai devreme decît consideră specialiștii. Dl Matei Călinescu își continuă publicarea studiului despre Mateiu Caragiale, din care am mai citit fragmente și în nr. 10 al Apostrofului și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
mod decisiv. Observația cea mai frapantă pe care o face Pierre Jourde este că polemica a dispărut aproape complet din viața culturală franceză. De treizeci de ani, nici o încrucișare de săbii n-a mai amintit de bătălia pentru Hernani din secolul XIX sau măcar de aceea din jurul Noului Roman din secolul XX. Polemica e văzută cu ochi răi, ca și cum ar fi o simplă manifestare de gelozie ori a spiritului de contrazicere. În absența curentelor ideologice precizate, e normal să nu fie
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
Pierre Jourde este că polemica a dispărut aproape complet din viața culturală franceză. De treizeci de ani, nici o încrucișare de săbii n-a mai amintit de bătălia pentru Hernani din secolul XIX sau măcar de aceea din jurul Noului Roman din secolul XX. Polemica e văzută cu ochi răi, ca și cum ar fi o simplă manifestare de gelozie ori a spiritului de contrazicere. În absența curentelor ideologice precizate, e normal să nu fie nici polemică. Iar criticul să se transforme în agentul de
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
în tinerețe, doar un vag gauchist pe meridiane galice. Volumul d-lui Șora, Du Dialogue intérieur. Fragment d'une Antropologie Metaphysique, editat la Gallimard, în 1947, i-a provocat un regret, transpus în textul intitulat Cuvînt după o jumătate de secol, care a însoțit traducerea românească a scrierii, apărută la Humanitas, în 1995. Este republicat în cartea de dialoguri cu filosoful, realizată de Sorin Antohi, Mai avem un viitor?, care ne prilejuiește comentariul de față. Exemplaritatea conștiinței etice a d-lui
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
Roxana Racaru Deși problema visului în literatură reprezintă un subiect foarte generos și față de care literatura română a manifestat un interes marcat, cel puțin în secolul care tocmai s-a încheiat, acesta nu a generat la noi și o analiză critică pe măsură. De aceea semnalăm ediția a doua a studiului lui Ovidiu Moceanu, Visul și literatura (prima ediție în 1999), lucrare de literatură comparată cuprinzînd
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
mai nutrim? Că "amicul" brașovenilor e singurul securist din anturajul său? Că un partid cleptoman va deveni, peste noapte, o echipă de măicuțe mizericordioase, lăcrimând de mila unei populații care, din punctul de vedere al alianțelor militare, se află în secolul al douăzeci și unulea iar din punct de vedere ale nivelului de trai bâjbâie în- tr-un Ev Mediu întârziat? E drept, un Ev Mediu cu televizor în colibă - colibă unde se află adesea și capra râioasă, și porcul costeliv, și
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
Mai ales ritmic, ritmul înseamnă ordine, înseamnă disciplină... Monumente mărețe se cuvin sapei și săpătorilor, forța canalizatoare a Terrei!" Să ne bucurăm, așadar, cu măsură. Și să nădăjduim că NATO va rămâne ceea ce a fost vreme de o jumătate de secol - o forță militaro-civilizațională -, și că nu va deveni doar adăpostul vremelnic al comunismului de tip mafia, în drumul său spre spulberarea oricărei brume de omenie pe-aceste tărâmuri cu o sinucigașă vocație a nefericirii.
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
cu fiecare pagină fascinația exercitată de locurile din Orientul Mijlociu așa cum sînt ele, în sine și ca depozitar al unor venerate vestigii. Mai mult decît citarea numelor unor personalități politice sau evocarea unor evenimente din istoria mondială din ultima jumătate de secol, ne ajută să trăim atmosfera din Orientul Mijlociu partea ficțională, iar incursiunile în cultura milenară a locurilor au darul de a o reînvia. Bancarella Doar aparent este mai greu de plasat în cadrele prozei italiene din ultima vreme romanul de debut
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
autorul, n-am putut găsi poemul. Poate vreun cititor să mă ajute?" sau "Caut trei poezii: Lebăda de Sully-Prudhomme, Micul Palémon de Albert Samain și Sfinxul care nu e scris de Hérédia, ci, fără îndoială de un autor de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Mulțumesc pentru ajutor." Sau "Mi-ar putea cineva comunica numele autorului și textul complet al unui poem pe care l-am citit acum cîțiva ani, care se numea Edelweiss, poem suprarealist care începe cu versul "Sus, pe
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
două mii de ani, care n-avea, pe atunci, permis de circulație. Propunerea d-sale m-a cucerit din bun început deoarece trezea în mine vechi amintiri de pasionat cititor cvasi-cotidian al lui Sebastian încă de pe la sfârșitul deceniului al treilea al secolului de-abia revolut. Într-adevăr, cumpăram Cuvântul aproape în fiecare zi, pentru că știam că, în afară de editorialul directorului ziarului, care avea de altfel să-mi devină profesor pe la mijlocul deceniului următor (l-am numit pe controversatul - și controversabilul, desigur, dar totuși uluitorul
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
și culturali diferă unii de alții. Am analizat, pe urmele lui Gadamer, în prefața la Istoria critică, aceste temporalități neconcordante. În al doilea rînd, totdeauna refuzul vechiului a fost concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20 și '30 ai precedentului secol
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20 și '30 ai precedentului secol. Ceea ce observ astăzi în toate intervențiile celor care pariază pe schimbare este că se mențin într-un plan negativ: par să știe, cît de cît, ce nu le place din trecutul literaturii, dar nu și cum îi văd prezentul și
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]