3,068 matches
-
măcar, am norocul că teatrul local îmi pune în scenă piesa..." Gîndurile lui Mihai, timide, fac ocol în jurul aceleiași întrebări, căreia nu vrea să-i dea răspuns: merită să fie de acord cu transferul la Cooperări internaționale? De vreo oră, secretara serviciului Dezvoltare i-a telefonat: Vă informez că vi se întocmește decizie de transfer la Cooperări internaționale; m-a pus tovarășa Matei să vă anunț. Veți primi o sută de lei în plus la salariu, sporul de centrală. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o fac în Ora solstițiului. Mihai își retrage capul băgat printre perdelele de pluș din fundul sălii și-și îndreaptă pașii înapoi spre ieșire, ca un hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă comunice în legătură cu deseară... Mihai mulțumește în șoaptă și cotește în stînga, urcînd spre secretariatul literar. Bine c-ai venit! se bucură secretarul literar văzîndu-l. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
părinților că stă la Sălcii; vă dați seama, se așteptau să le dăm telefon acasă... Femeia se oferă să mai insiste la centrala telefonică a uzinei, să roage pe o centralistă, dar răspunsul e același: foarte multe comenzi, circuite defecte... Secretara serviciului Dezvoltare îi telefonează lui Vlad și-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ocupi de cercetare. Vei lucra, începînd de astăzi, la Sinteză, în grupa tovarășului Virgil Muraru. Ai vreo întrebare? Cui predau... ? arată Vlad spre hîrtii. Dinu Zaharia, un stagiar venit anul ăsta. Vlad mulțumește, murmură un "sărut mîinile!" și iese. Întreabă secretara unde-l poate găsi pe Muraru și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Da, familia Săteanu. A, doriți să-mi comunicați numărul. Deci, familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine. Mulțumesc! Uite surîde Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putea repeta toată istoria? Nu, timpurile sînt altele, eu nu pot să pic atît de tare ca Bujoreanu. Dar de unde să știe Maria de Coca? Nu cumva îmi interceptează convorbirile? Uneori, în ultima vreme, aud foarte slab, ca atunci cînd secretara e pe fir... La naiba! Am prize telefonice peste tot... Trebuie să răscolesc toată casa! Și totuși, cum să-i fi spus Maria, cînd nu-l poate suferi?! Oare?! Mihai nu-i urît, nu-i prost, ceva experiență are... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de peltea, căreia, cu un ceas mai devreme, i-a dat un bobîrnac și Theodor Săteanu. *** În anticamera directorului comercial este o canapea extensibilă, pe care, adeseori, se odihnesc inginerii ce fac de noapte ca ofițeri de serviciu. Alături de biroul secretarei, pe o măsuță, stau două telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și de furie că acasă la soacră-sa nu răspunde nimeni, își prinde capul între palme și, închizînd ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un creion între dinți. Spuneți-mi, vi s-a propus un transfer la Cooperări? Da, de ce? Sînteți cumva tovarășa secretară? Îmi pare rău! N-am mai avut timp să dau răspunsul, că ieri am fost liber și am plecat acasă, ast' noapte am lucrat... Dar... parcă am spus că accept să trec la Cooperări; ce bine că m-ați sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
protejatul sufletesc al dumneavoastră, doamnă... Drept răspuns, cînd crede că discuția s-a încins mai tare, Mihai aude sunetul sec al telefonului închis, în urma căruia apare tonul. Rămîne clipe în șir cu privirea în gol, apoi, înfuriindu-se, dă telefon secretarei de la Dezvoltare și o roagă să-i întocmească notă de transfer intern, la cerere, pentru Cooperări, zicînd că o semnează mai tîrziu, cînd trece spre poartă, sau luni la prima oră, după care, amintindu-și de cursa rapidă, sună autogara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ajunge făcînd scene din astea. Alții au ajuns directori numai bătînd cu pumnul în masă, nici măcar trecînd prin vreo bancă de școală serioasă i-o întoarce Vlad furios. Pe cine căutați, vă rog? întreabă el aspru. Sînt inginera Brîndușa Roman, secretara Comitetului P.C.R. al uzinei răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-s colega dumitale de cafea și taclale, clar? În scaunul lui, din care doar s-a săltat puțin cînd a intrat femeia, Mihai pare că s-a făcut mai mic, prins între focurile celor doi. Vlad, pus la punct de secretară, tace, roșu tot, cu privirea în pămînt, rămas în picioare, pe toată lungimea lui de atlet olimpian, dar pierdut ca un elev scos la colț. Șefu', se aude glasul lui Cornea de pe la intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu privirea în pămînt, rămas în picioare, pe toată lungimea lui de atlet olimpian, dar pierdut ca un elev scos la colț. Șefu', se aude glasul lui Cornea de pe la intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul mecanic văzînd-o pe secretară, gata să facă un pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai voiam să-ți spun că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul. Da-da, și de dumneata e vorba. Montajul a fost raportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de care vorbiți, n-o fi lăudat pe nedrept, că pe unde trec, fac loc de "bună ziua!" cu scoaterea pălăriei; chiar dacă unii se fac că nu observă, ori pun realizările mele pe seama colectivului, că așa-i modern. Da-da! face secretara un gest furios. M-am convins cu rezervorul... Aș putea răspunde că țiganului degeaba îi dai toată săptămîna dacă nu-i dai sîmbăta. Dar să știți că nu noi am raportat montajul gata. Am măcar atîta conștiință, vă asigur, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și piept. Pompierii care m-au eliberat mai târziu din cabina zdrobită a mașinii au crezut că sângerez atît de tare de la o rană masivă pe cord deschis. Abia dacă eram rănit. Mergând spre casă după ce-o lăsasem pe secretara mea Renata, scăpată dintr-o tulburentă relație cu mine, și încă mai purtam centura de siguranță pe care o legasem intenționat, ca s-o scutesc de stânjeneala unei îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
menită să etaleze silueta slabă a fetei, era deschisă și interesată. Mintea lui Catherine era străbătută de-o interesantă trăsătură lesbiană. Deseori, în timp ce făceam dragoste, îmi cerea s-o vizualizez întreținând relații sexuale cu o altă femeie - de obicei, cu secretara ei, Karen, o fată posomorâtă cu ruj de buze argintiu, care, cât ținea petrecerea de Crăciun de la birou, se uita nemișcată la soția mea ca un prepelicar în rut. Catherine mă întreba deseori cum s-ar putea lăsa sedusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină exact așa cum o atinsese Karen pe Catherine. Erotismul posac al acesteia, distanța elegantă pe care-o așezase între vârfurile degetelor și sfârcurile soției mele, erau recapitulate în distanța dintre mine și mașină. Continuul interes erotic al lui Catherine față de secretara ei părea a fi un interes atât pentru ideea de-a face dragoste cu ea, cât și pentru plăcerile fizice ale actului sexual în sine. Chiar și așa, aceste preocupări începuseră să ne afecteze toate relațiile, deopotrivă cele dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mele mesianice îi deveniră curând evidente lui Paul Waring, partenerul meu. El și Catherine aranjară să-mi limiteze la o oră pe zi vizitele la birourile de la studio. Obosit și mereu pus pe harță, am purtat o ceartă absurdă cu secretara lui Waring. Însă toate astea păreau triviale și ireale. Mult mai importantă era livrarea noii mele mașini de la distribuitorii locali. Catherine privea cu o profundă suspiciune faptul că alesesem aceeași mărcă și același model ca ale mașinii cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
distribuitorii locali. Catherine privea cu o profundă suspiciune faptul că alesesem aceeași mărcă și același model ca ale mașinii cu care mă accidentasem. Optasem de asemenea chiar și pentru aceeași marcă de oglinzi laterale și apărătoare de noroi. Ea și secretara ei mă priveau cu ochi critici din curtea birourilor de trafic comercial aerian. Karen stătea în spatele soției mele, cotul ei îndoit aproape atingându-i omoplatul, ca o cucoană tânără și ambițioasă care-și ține protector sub supraveghere cea mai recentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
conducere neglijentă. După anchetă, m-am lăsat condus de Catherine la aeroport. Vreme de o jumătate de oră am șezut la geamul biroului ei, uitându-mă jos la sutele de mașini din parcare. Capotele lor formau un lac de metal. Secretara lui Catherine, în picioare în spatele ei, aștepta să plec. Când îi dădu lui Catherine ochelarii, am văzut că era dotată cu un ruj alb, concesie ironică, probabil, făcută acelei zile a morții. Catherine mă însoți în holul de la intrare. - James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
color din reviste; în toate, piesa principală era, cu ușoare modificări de stil, automobilul - imagini fascinante cu tinere cupluri în relații sexuale de grup în jurul unei decapotabile americane parcate într-o pajiște liniștită; un afacerist de vârstă mijlocie gol, cu secretara pe bancheta din spate a Mercedesului său; homosexuali dezbrăcându-se reciproc la un picnic pe marginea drumului; adolescenți într-o orgie sexuală motorizată pe un auto-transportator cu două etaje, surprinși când înăuntru, când afară din mașinile legate în chingi; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară, fascinată de geografia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Shuoke. Nu poți vorbi cu o femeie fără să te gândești la sex. Din momentul în care îi zici „Bună ziua“ începi să te întrebi dacă te-ai culca cu ea, dacă s-ar culca ea cu tine. Îi ceri unei secretare bilanțul lui Panasonic Corp. Dar timbrul vocii tale spune: „Îți stă bine rochia asta. Ne futem diseară? Nu? Luna viitoare, la serbarea firmei?“. Chiar dacă femeia are 40 de ani și trei copii. „Trei copii?“, te întrebi în gând. „Cumva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din cauza durerilor de burtă). Biroul era plin de fulgi și pene. Alin apăsă pe un buton verde. Un bec tot verde se aprinse la telefonul de pe birou. - Vino un pic, zise Alin. O ușă se deschise și își făcu apariția secretara, o tipă cam la 35 de ani, blondă (vopsită), bulane ca lumea. Intră în birou bălăngănindu-și șoldurile. - Fierbe și tu găina asta, zise Alin, întinzându-i animalul mort și gol, și poate dai puțin cu aspiratorul vezi ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aș avea chef să v-o sug, dacă vreți, ooooh, am limba moale... - Mersi mult, dar nu-i nevoie. Femeia își linse degetul mijlociu. - Poate vreți să îmi vedeți țâțele, am sfârcurile tari... - Nu, lasă, fierbe mai întâi găina aia. Secretara ieși plângând. Alin reciti cele 46 de strofe pe carea le scrisese noaptea trecută pe veceu. Începu să râdă de unul singur. - Mucul tău ca un mugur lăptos... asta-i bună... Și în exact acel moment, universul se blocă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]