911 matches
-
insecticidelor, În prelucrarea petrolului și În fabricarea aluminiului. Se prezintă sub formă de adenocarcinom, cu localizare În capul pancreasului. Ca simptome specifice apar: anorexie progresivă, grețuri, vărsături, meteorism abdominal, constipație În alternanță cu diaree, dureri epigastrice. Când boala invadează celulele secretoare de insulină de la baza pancreasului apare diabetul zaharat. Evoluția este foarte rapidă, ducând la icter obstructiv, cu dureri foarte intense, ascită, prurit tegumentar, tromboflebită, paliditate, slăbire generală rapidă, anemie extremă, metastaze și deznodământ letal, de la 6 luni până la 3 ani
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
adaugă „efectul de masă” reclamat de expansiunea țesutului adipos, a cărui funcționare necesită prezența insulinei (țesutul adipos este al doilea mare țesut insulinodependent). Este posibil ca celulele adipoase să rămână sensibile la insulină chiar și după apariția diabetului zaharat. Produșii secretori adipocitari (leptina, rezistina, TNFα), care corelează cu insulinorezistența periferică, ar putea acționa la nivelul mușchiului, accentuând deficitul de transport și de utilizare a glucozei în mușchi. Aceiași produși secretori adipocitari ar putea iniba direct insulinosecreția în celula β, așa cum sugerează
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
rămână sensibile la insulină chiar și după apariția diabetului zaharat. Produșii secretori adipocitari (leptina, rezistina, TNFα), care corelează cu insulinorezistența periferică, ar putea acționa la nivelul mușchiului, accentuând deficitul de transport și de utilizare a glucozei în mușchi. Aceiași produși secretori adipocitari ar putea iniba direct insulinosecreția în celula β, așa cum sugerează numeroase studii (menționate în capitolele respective). Acest din urmă proces, ar necesita un timp de acțiune mai îndelungat decât cel necesar inducerii insulinorezistenței în celulele musculare. Din datele epidemiologice
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
este reprezentată în până la 60% de către proinsulină (în mod normal aceasta reprezintă <15%). Acest hiperinsulinism pare a fi secundar insulinorezistenței din țesutul muscular. Urmează apoi un declin progresiv și constant al capacității insulinosecretorii, care decurge din suprasolicitarea permanentă a aparatului secretor β-celular. Absența perioadei de repaus (instalată în mod fiziologic după 2-3 ore postprandial, când glicemia ar trebui să revină la normal) împiedică refacerea structurilor implicate în insulinosecreție, conducând la activarea unor mecanisme moleculare apoptotice β-celulare. 3.5. Studii de prevenție
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
1912, Paulescu menționa că apariția diabetului zaharat este semnalată numai atunci când 90% din țesutul pancreatic este distrus. Într-adevăr, datele recente arată ca în momentul apariției diabetului de tip 1 (primar insulinodependent), cea mai mare parte a celulelor ? pancreatice, secretoare de insulină, sunt distruse. Caracteristic pentru această formă de boală este distrucția aproape completă a celulelor ??pancreatice, cu menținerea celulelor ? (secretoare de glucagon) și ? (secretoare de somatostatin), deci o distrugere selectivă a unui singur tip de celulă insulară
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
ca în momentul apariției diabetului de tip 1 (primar insulinodependent), cea mai mare parte a celulelor ? pancreatice, secretoare de insulină, sunt distruse. Caracteristic pentru această formă de boală este distrucția aproape completă a celulelor ??pancreatice, cu menținerea celulelor ? (secretoare de glucagon) și ? (secretoare de somatostatin), deci o distrugere selectivă a unui singur tip de celulă insulară. Există tendința de a include în tipul 1 de DZ numai formele în care apare distrucția autoimună a celulelor ?. Totuși, indiferent
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
de tip 1 (primar insulinodependent), cea mai mare parte a celulelor ? pancreatice, secretoare de insulină, sunt distruse. Caracteristic pentru această formă de boală este distrucția aproape completă a celulelor ??pancreatice, cu menținerea celulelor ? (secretoare de glucagon) și ? (secretoare de somatostatin), deci o distrugere selectivă a unui singur tip de celulă insulară. Există tendința de a include în tipul 1 de DZ numai formele în care apare distrucția autoimună a celulelor ?. Totuși, indiferent de cauza distrucției ?-celulare, forma
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ? pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință, împotriva lor se va declanșa un proces de distrugere autoimună care va duce la scăderea progresivă a numărului de celule ? pancreatice secretoare de insulină. Identificarea factorilor de mediu asociați cu T1DM s-a dovedit a fi dificilă deoarece cel mai adesea între acțiunea factorului de mediu presupus „declanșator” și momentul diagnosticului (apariția hiperglicemiei) se interpune o perioadă lungă de timp [79]. Mai
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
fi determinați relativ ușor prin tehnici RIA, ca de altfel și GADA. Există și alte proteine aparținând familiei Tirozin-Fosfatazelor care reacționează cu autoanticorpi din serul pacienților cu T1DM. Este vorba pe de o parte de o proteină din membrana granulelor secretorii insulinice izolată din celule de insulinom de la șobolan și care a primit numele de Phogrin [64]. Molecula Phogrin are omologie structurală înaltă cu IA-2 (40% identitate și 57.1% similaritate în ceea ce privește secvența aminoacidică). Mai recent a fost izolată o nouă
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
apare la rude de gradul 1 ale pacienților T1DM dar care nu evoluează spre DZ clinic manifest. În cazul instalării DZ clinic manifest, după 10-15 ani de evoluție, aspectul histologic pancreatic al pacienților se modifică în mod substanțial: celulele ? secretoare lipsesc aproape complet, ceea ce corespunde cu secreția endogenă insulinică minimă (apreciată prin determinarea peptidului C, co-secretat echimolar cu insulina). Dimpotrivă, celulele ? (secretoare de glucagon), celulele D (secretoare de somatostatin) și celulele C (secretoare de polipeptid pancreatic) sunt prezente. Totuși
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
după 10-15 ani de evoluție, aspectul histologic pancreatic al pacienților se modifică în mod substanțial: celulele ? secretoare lipsesc aproape complet, ceea ce corespunde cu secreția endogenă insulinică minimă (apreciată prin determinarea peptidului C, co-secretat echimolar cu insulina). Dimpotrivă, celulele ? (secretoare de glucagon), celulele D (secretoare de somatostatin) și celulele C (secretoare de polipeptid pancreatic) sunt prezente. Totuși, arhitectura insulelor este profund modificată, datorită proceselor de fibroză care se extind și la țesutul acinar, dispariției celulelor ? (care reprezintă în mod
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
aspectul histologic pancreatic al pacienților se modifică în mod substanțial: celulele ? secretoare lipsesc aproape complet, ceea ce corespunde cu secreția endogenă insulinică minimă (apreciată prin determinarea peptidului C, co-secretat echimolar cu insulina). Dimpotrivă, celulele ? (secretoare de glucagon), celulele D (secretoare de somatostatin) și celulele C (secretoare de polipeptid pancreatic) sunt prezente. Totuși, arhitectura insulelor este profund modificată, datorită proceselor de fibroză care se extind și la țesutul acinar, dispariției celulelor ? (care reprezintă în mod normal, 70% din toate celulele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
modifică în mod substanțial: celulele ? secretoare lipsesc aproape complet, ceea ce corespunde cu secreția endogenă insulinică minimă (apreciată prin determinarea peptidului C, co-secretat echimolar cu insulina). Dimpotrivă, celulele ? (secretoare de glucagon), celulele D (secretoare de somatostatin) și celulele C (secretoare de polipeptid pancreatic) sunt prezente. Totuși, arhitectura insulelor este profund modificată, datorită proceselor de fibroză care se extind și la țesutul acinar, dispariției celulelor ? (care reprezintă în mod normal, 70% din toate celulele insulare) și depunerilor de amiloid care
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
i.v a unui bolus de glucoză. Modificarea cu cea mai mare putere predictivă din cursul acestui test nu este atât una cantitativă cât mai ales una calitativă. Este vorba, după cum am mai arătat, de amputarea până la dispariție a vârfului secretor precoce din cursul răspunsului insulinic („first phase insulin response”). În prezent, parametrul folosit în predicția T1DM este reprezentat de suma nivelurilor insulinemice de la 1 minut și 3 minute după administrarea bolusului de glucoză, acest test fiind unanim acceptat și standardizat
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
cum ar fi reproductibilitatea redusă a testului [72] și variabilitatea cu vârsta, răspunsul insulino-secretor fiind foarte redus sub vârsta de 8 ani [12], atingând un vârf la pubertate și scăzând progresiv după aceasta [72]. Cu toate aceste limitări, scăderea vârfului secretor precoce sub percentila 1 este foarte puternic predictivă pentru progresia rapidă spre DZ clinic manifest a subiecților aflați la risc, iar o valoare situată între percentilele 1 și 10 este asociată cu un risc moderat [9]. Actual, studiile mari de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
de exemplu, cu plasmidul DNA al glutamic acid decarboxilazei în vederea prevenirii autoimunității anti-β-celulare), injectarea de celule T manipulate genetic etc., au o oarecare bază experimentală la animale, dar sunt departe de aplicarea la om. Producerea etopică de celule β pancreatice secretoare de insulină include riscul producerii și eliberării necontrolate de insulină, cu posibile hipoglicemii. Concluzionând, și această direcție de cercetare indică oarecare premise favorabile, dar care se găsesc, ca utilizare curentă, dincolo de orizontul predictibil al generației noastre (22).
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
de o densă rețea capilară. Masa endocrină totală reprezintă ~ 2% din pancreas și cântărește ~ 1,5 g. Experimental, dintr-un pancreas de 68 g au fost izolate 1395 mg de țesut insular. Insulele realizează cea mai compactă colecție de celule secretorii diferite, care, toate, sunt implicate în reglarea metabolismului energetic. Spațiul dintre celule este mic, iar celulele alăturate sunt deseori legate prin diferite tipuri de joncțiuni intercelulare. Insulele adulte cuprind peste 90% din toate celulele endocrine. Restul de 10% țesut endocrin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
o rețea subțire de fibre reticulare ce conține numeroase capilare sanguine în care celulele endoteliale sunt fenestrate. Celulele A și B au fost descrise în 1907 de Lane (21), pe baza colorației histochimice diferite și a mărimii diferite a granulelor secretorii. Prezența insulinei numai în celule B a fost precizată numai în 1959 de Lacy (20). Celulele D au fost descrise de Bloom în 1931, iar celulele PP de către Kimmel în 1971 (15, 35). Deși celulele insulare se aseamănă mult între
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
Celulele D au fost descrise de Bloom în 1931, iar celulele PP de către Kimmel în 1971 (15, 35). Deși celulele insulare se aseamănă mult între ele, diferențierea cea mai simplă între celulele A și B poate fi făcută analizând granulele secretorii, al căror diametru este în jur de 250 nm. Granulele insulinice apar sub forma unor cristale dense, înconjurate de un halou mai translucid. Celula A (?) prezintă zona granulară în care este prezent glucagonul ocupând aproape întregul spațiu, cu miezul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
sunt heterogene în ceea ce privește pragul glicemic de stimulare, conținutul lor în diferite enzime (glucokinază, de exemplu) și poziția în insulă. O celulă B poate veni în contact cu 2-3 capilare diferite. Polaritatea celulei B este identificată prin bogăția mare în granule secretorii în apropierea polului vascular (apical) al celulei. Diferitele regiuni ale pancreasului conțin o proporție diferită de celule insulare. Partea posterioară a capului pancreasului (provenind din mugurele embrionar ventral) conține numeroase celule PP și puține celule A. Dimpotrivă, partea anterioară a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
a embrionului. 2.2. Dezvoltarea pancreasului Studii numeroase și detaliate au pus în evidență un mecanism complex de dezvoltare a unui organ unic în felul său, în care se dezvoltă, pe scheletul ductal, fie celule acinare (pancreasul exocrin), fie celule secretoare a mai multor hormoni (pancreasul endocrin). Câțiva zeci de factori implicați în diferențierea insulelor au fost deja identificați. Unele forme de diabet sunt legate de dezvoltarea anormală a pancreasului endocrin printr-un defect al unora sau al altora dintre factorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
de vase și nervi, dispuse din periferie către interiorul insulei, al căror diametru variază mult, între 40 μm (insule mici) și 400 μm (insule mari). Dintre celulele ce alcătuiesc o insulă Langerhans, mai mult de 2/3 sunt celulele β secretoare de insulină. Dezvoltarea pancreasului poate apărea în cultură dacă țesutul mezenchinal este inclus cu explantul de pancreas de șobolan, ori dacă se folosește țesut fetal mai vârstnic (ziua 17 ori după). 2.3. Reglarea dezvoltării pancreasului Homeoboxul pancreato-duodenal 1 (PDX-1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
în endoteliu, fenestrări de 95 nm, închise de o diafragmă și aranjate în aspect de „teancuri de farfurii”. Această organizare asigură trecerea nestânjenită transvasculară a moleculelor mici, oprind în schimb unele molecule proteice mari. Prin epiteliul fenestrat este eliberat produsul secretor β-celular direct în torentul circulator. Fenestrarea este mică sau absentă în capilarele acinare (13); (d) Unele structuri histologice au sugerat o „polaritate a celulelor β”, cu o regiune apicală bogată în granule secretorii, aflată în contact cu un vas capilar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
mari. Prin epiteliul fenestrat este eliberat produsul secretor β-celular direct în torentul circulator. Fenestrarea este mică sau absentă în capilarele acinare (13); (d) Unele structuri histologice au sugerat o „polaritate a celulelor β”, cu o regiune apicală bogată în granule secretorii, aflată în contact cu un vas capilar (2, 3); (e) Fluxul sanguin în insulă pare a fi organizat în sensul irigării inițiale a celulelor β și ulterior și a celulelor mai periferice (A, D și PP) (Fig. 1) Relativitatea acestor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
Inervația celulară se referă la fibrele nervoase amielinice simpatice și parasimpatice, aflate în raport strâns cu celulele insulei. Ele reprezintă substratul anatomic al reglării nervoase a secreției hormonale pancreatice. Terminațiile nervoase amielinice se găsesc la nivelul membranelor plasmatice ale celulelor secretorii. Fibrele SNV au efect direct asupra secreției de hormoni pancreatici, astfel: Parasimpaticul, prin stimularea terminațiilor colinergice, determină creșterea secreției de insulină și glucagon; Simpaticul, prin stimularea terminațiilor adrenergice, inhibă secreția insulinei și crește secreția glucagonului. Inervația vasculară este asigurată de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]