18,720 matches
-
și dragoste, inclusiv față de câte-o oiță ceva mai căpiată, li l-a adus. Numai că, din vultur, acum e metamorfozat într-o cinteză(2, iar la televizor, și din profil, când vorbește despre compensarea medicamentelor, și plafoane de cumpărare, seamănă cu pasărea colibri pe când aceasta își petrecea week-end-urile în Insula Galapagos, pe umărul lui Darwin. ZIUA 23. Îl iubesc pe președintele PUR, Dan Voiculescu, fiindcă este un politician respectabil și consecvent(3: își îngrijește cu mare osârdie diagnosticul stabilit în
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
Tudorel Urian Începuturile modernizării culturii române, inclusiv prin dobîndirea conștiinței de sine a scriitorilor și desprinderea decisivă a literaturii din sfera mai largă a culturii, seamănă, metaforic vorbind, cu drumul aventuros, plin de primejdii și neprevăzut al cuceritorilor vestului sălbatic. Poate pentru că cele două evenimente au fost sincrone în plan istoric, iar dificultățile de înfruntat, chiar dacă de natură complet diferită, puteau, la rigoare, să suporte comparația
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
gîndea la Obiect, la prietenia mea strînsă cu Obiectul. Își aminti ziua cînd fata aceea murise în timpul piesei și cum dăduse buzna în culise și mă găsise îmbrățișînd Obiectul, consolînd-o, mîngîindu-i părul, și expresia sălbatică de pe chipul meu, care nu semăna deloc a tristețe... De la acest ultim gînd Tessie reveni. Milton, pe de altă parte, nu-și pierdea vremea reevaluînd dovezile. Pe hîrtia de la hotel Callie declarase: Nu sînt fată". Dar Callie era doar un copil. Ce știa ea? Copiii spun
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
de tot felul ale unor intelectuali europeni. În fine (dar nu la urmă...) Franța cu picturi și cu hanuri, cu bistrot-uri și cafenele, tot atîtea agreabile popasuri. Drumul se termină la Chartres, cu tîrzie smerenie, "tivind" un tablou final care seamănă bine cu sfîrșitul cărții lui Perec, Un om care doarme: "așteptînd, în Place de la Concorde, ca ploaia să se oprească..." Picăturile mărunte și reci, burînd ritmic peste catedrală, trezesc, parcă, în finalul unor memorii despre fiecare amănunt în parte și
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
toate vor deveni un morman de cenușe (...) După ce vom dezinfecta locul cu rășină și-l vom izbăvi de Cel rău cu rugăciunile unui sobor de preoți, îl vom lăsa apoi pustiu, ca să rămână pildă a robiei intelectuale..." Nu-i așa că seamănă mult radicalii de altădată cu cei de acum? Și unii și alții vor să năruiască instituțiile neconvenabile, să deșertifice și să dezinfecteze, cu deosebirea minimă că pentru ultima operație unii foloseau rășina iar alții vor să recurgă la sare. În jurul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
alții, 1838). Și Evgheni Oneghin, "un dandy londonez la strai" din Petersburg-ul anilor 1820, scandaliza publicul din sala de spectacol scrutînd doamnele "cu lorneta". Ochelarii deveniseră parte din portretul robot al unui dandy. "Poetul liric" Rică Venturiano "după port nu semăna a fi negustor". El purta "giubenul în cap", "basmaua scoasă șla gîtț", bastonul în mînă, țigara în gură și "sticlele-n ochi", cu care "se zgîia" ostentativ la cucoanele venite la "comčdiile nemțești". La duelul Rosetti vs. Mavrocordat a fost
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
al dragostei pe gunoaie, despre miasmele cărnii care țin loc de suflet. O ispășire tîrzie și violentă, "pentru sufletele copiilor ce-am fost amîndoi, eu și Ada", pentru viețile maculate definitiv de metastazele unei tumori ciudate, semn de moarte, dar semănînd așa bine cu viața, atît de roșie și de sănătoasă... Un traumerai, un vis piano, zguduit des de convulsii dar lăsînd, la trezire, o neverosimilă stare de bine. Nu-ți revii, din micile cărți interbelice ale unui "ascuns", din spița
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
muzicologice ori de succinte crochiuri eseistice, cele mai multe aparținînd ultimului deceniu, cărora Dan Dediu le oferă, grație convocării în paginile cărții sale, șansa de a accede și de a se rostui în literatura noastră de specialitate. în definitiv, Radicalizare și guerrilla seamănă cu o sticlă plină de S.O.S.-uri, aruncată în plin ocean al nedumeririlor și neputințelor noastre. O sticlă pe care o prinde cine poate. Dar și cine o prinde are, suntem convinși, privilegiul de a urma o cură
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
efectul e realist, nu se inserează ca o halucinație a personajului, ci are continuitate cu viața cotidiană. Tot în spirit cristic, Rubliov își găsește redempțiunea în forma unui copil, ctitor de clopote. S-a remarcat deja că mizanscena lui Tarkovski seamănă cu aceea din "A șaptea pecete" a lui Bergman, camera zăbovind asupra unor "tableaux" medievale sobre. De altfel, majoritatea filmelor regizorului se folosesc de picturi ale unor artiști celebri: Copilăria lui Ivan (Dürer), Solaris (Bruegel), Nostalgia (Piero della Francesca) etc.
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
a-și lua măsuri de precauție "maioresciene". Fiecare afirmație pe care o face este susținută cu asupra de măsură de citate ample (care se întind uneori pe mai multe pagini din carte), astfel încît întregul volum aproape că ajunge să semene cu o crestomație. Ce poate să mai însemne însă maiorescianismul în condițiile în care toate elementele despre care credeam că îl definesc se dovedesc a fi relative. Dincolo de un anumit stil polemic (foarte gustat și astăzi în disputele de idei
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
aceasta nu este literatură" pare a spune ăn permanență autorul, trăgănd savant din pipă, printre răndurile unei cărți ăn care faptele sănt jalnice (nici măcar umilințele și situațiile penibile pe care le suportă personajul nu sănt ămplinite), iar "construcția" și stilul seamănă ăn multe privințe cu cele ale obsedantelor compuneri din primii ani de școală. Singur, clipitul complice din ochi al autorului transformă acest text deloc literar ăn literatură. Tinerețile lui Daniel Abagiu este versiunea ănceputului de mileniu III a Amintirilor din
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
dea rost întregului și să te răsplătească pentru tot efortul. Filmul nu are nimic cu Atlantida, decât la un nivel asociativ și simbolic. E o poveste din Conneticut, de prin anii "60 ai secolului abia trecut, un loc care nu seamănă prin nimic cu cel mitic. Personajele principale sănt ins misterios, de o discreție prea mare pentru a nu ascunde un secret și doi copii de 11 ani. Un băiat bun, Bobby, cu o mamă rea (sau doar prostuță și ca
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
planuri lungi, cu prim-planuri pe fețele oamenilor, ca un mozaic de secvențe care curg fără 'continuitate'" (p. 83) Apariția fiecărui personaj nou în roman produce o digresiune, o schimbare de plan, o ruptură în linearitatea acțiunii. Construcția sa narativă seamănă pînă la un punct cu cea a lui Antonio Lobos Antunes din Manualul inchizitorilor. Pe de altă parte, experiența de jurnalist îi oferă autorului posibilitatea de a problematiza subiectele cu adevărat importante ale zilei, marile teme de dezbatere din societatea
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
care nici o nevoie mai presus de cele individuale, care nu poate avea o tradiție, și, prin urmare, în nici o împrejurare unitate de gîndire și de simțire, este departe de a fi ceea ce se înțelege prin cuvintele “societate așezată”. Lumea aceasta seamănă cu un vast bîlci în care totul e improvizat, totul trecător, nimic înființat de-a binelea, nimic durabil. În bîlciuri se ridică barace șubrede, pentru timp foarte mărginit, nu monumente durabile, cari să mai rămînă și să folosească și altora
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Marin continuă să fie o figură inumană, vreau să zic ne-umană: un fel de Data din cunoscutul serial cu aventuri extragalactice. Încercarea ei sinceră de a zîmbi eșuează totdeauna în rictus, dorința de a-și dovedi mobilitatea în dans seamănă suspect cu un muget arhaic al fertilității, după cum curtoazia de gazdă ipocrită și aplecarea profesională și impudică spre suferința comercializată a celuilalt sînt prilejuri cinice de autoflatare și pretexte egoiste de a marca diferența. Și pentru că recenta ediție a Surprizelor
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
adăugată și o Tema (Largo assai) con variazioni. De altfel, titlul cărții, după cum ne indică însuși autorul, îl parafrazează pe cel al unei lucrări compuse de Giovanni Gabrieli, Canzoni et sonate da sonar. Ca referință textuală imediată, Sonata da recitar seamănă foarte mult cu Zadarnică e arta fugii a lui Dumitru Tepeneag, micul roman construit, la rându-i, după principiul muzical al unei fugi. Dan Zavulovich folosește, prin urmare, întregul arsenal al scriiturii fragmentariste: acronologia, reluarea unui motiv/refren, reformularea ș.cl.
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
o prefață a unui respectat critic. Nu-mi mai aduc aminte cum a dispărut. Citesc cartea. Minunată, emoționantă, extraordinară. Mă uit mereu la pagina cu autorul și mă bucur că eu sunt alesul. Nu mă interesează dacă e cineva care seamănă cu mine sau mi-a studiat îndelung stilul, nu contează cine a scris-o, eu am scris-o. Sînt de acord să plătesc oricît pe ea.“ Orice operă literară își conține lectura ideală. Cartea Lilianei Corobca trișează inteligent cu această
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
Cristian Măgura Nu este întotdeauna ușor să înțelegi un străin, pe unul care nu-ți seamănă, decât dacă îl desprinzi de lumea sa. În mod obișnuit domolim diferențele dintre noi folosind un soi de arbitraritate metodologică: dimensionăm universul celuilalt prin derogări succesive de la habitudinile noastre de gândire, de limbaj ș.a. Când ai ajuns în cele din
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
respect, iar din profil aducea puțin cu frații Gregorian Bivolaru. Cum adică, nu erau doi!? Noi, din transmisiile tv, așa am înțeles... Sau, poate din cauza sugativării (scuzați expresia) unei jumătăți de litru de pălincă bihoreană am văzut noi dublu și semănând cu Mugur Ciuvică și Cozmin Gușă îmbrățișându-se afectuos ?... E posibil chiar să fi existat un Grigorian la vamă, cu perucă și obligat de autorități, pentru flagrant, să fugă din țară și un alt Gregorian - poate siamez, poate sosie, poate
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
regele tenisului, regele demolărilor bisericești, regele ingineriilor financiare, regele comisioanelor, regele creditelor neperformante, regele tabloidelor, regina modei, precum și un contingent de prinți, prințese și prințișori” (p. 63). Privirea acidă a prozatorului nu ratează nimic și nu iartă pe nimeni. Relatarea seamănă cu un reportaj jurnalistic. Ficțiunea se topește în masa ușor recognoscibilă a realității (oricine a urmărit la televizor derularea acelei vizite își va aminti ușor momentele descrise de Radu Paraschivescu), impresia de autenticitate este maximă, iar proza se naște din
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
limita oniricului și a hipnozei, unde contururile se tulbură, iar faptele ies din zona confortabilă a raționalului. Este lesne de înțeles că în țesătura narativă a fiecăruia dintre cele trei micromane intră de asemenea mai multe elemente - unele disparate. Totul seamănă cu un imens puzzle, ușor de construit, al cărui desen este recognoscibil din piesele componente, dar care, o dată încheiat este întors cu fața în jos. Situație în care desenul său devine mult mai greu de ghicit pentru cineva care nu
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
chiar o competiție și o afirmare egoistă. Mi-e teamă de martiri dar și de victime. Pentru a învinge îți trebuie curaj... dar mai este nevoie de încă ceva: o încredere superioară nevoii de a înfrînge adversarul. Altfel începi să semeni cu agresorul...». În cazul informatorului I. M. am găsit necesar să am «o încredere superioară», chiar dacă știu că nu a fost un prieten fidel, așa cum l-am considerat timp de 34 de ani... - Care erau relațiile dintre scriitor(i) și
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Ne întrebăm însă de ce o fi tăcut Naomi (aoleo, de n-ar interpreta faptul că-i zic pe numele mic drept hărțuire textuală!) atîta amar de vreme. Ca mai toate acuzațiile de acest fel din epoca politicii corecte și aceasta seamănă cu o ejaculație întîrziată. * Tot un caz de veleitarism denunță dna Corina Sandu în nr. 10 al Luceafărului: Cele opt zile de un oarecare Lorian Carșochie. “Prozele” veleitarului, care va debuta curînd și în... Italia, sînt prefațate de poetul Cezar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
se bucurau de statutul de senatori de drept; în felul acesta glasul bisericii putea fi auzit în Parlament, fără ca pentru aceasta reprezentanții ei să fie nevoiți să se înregimenteze în vreun partid politic). Demersul lui Marius Tudor și Adrian Gavrilescu seamănă, la nivelul politologiei, cu ceea ce făceau structuraliștii în critica literară. Ei desfac, unul cîte unul, elementele constitutive ale vieții politice românești. Apoi, din particularitățile componentelor, deduc specificitatea ansamblului și principalele sensuri de evoluție. Nu întotdeauna interpretările date de ei sînt
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]