1,848 matches
-
numele propriu din perspectiva funcționării lui în actul discursiv, a integrării lui funcționale "ca unitate de rang inferior, în construcția textuală de tip poetic", impunând o optică diferită de cea "sistemică, statică", din studiile consacrate, fie ele de antroponomastică, toponomastică, semantică lingvistică, etno-, antropo-, sociolingvistică sau logică 154. Concepția este a unui nume propriu cu valoare de "element focalizant", de ""spațiu" al fuziunii funcțiilor semiotice, de acumulare și concentrare a sensului, cu consecințe în amplificarea exponențială a literarității discursului"155. Rolului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deoarece în opera literară numele dobândește o nouă semnificație, se transformă din realonim în simbonim, și traduce opoziția neliterar /vs/ literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dobândește o nouă semnificație, se transformă din realonim în simbonim, și traduce opoziția neliterar /vs/ literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin remarcarea valorii mitologice, istorice sau
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
neliterar /vs/ literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin remarcarea valorii mitologice, istorice sau culturale a unor nume livrești, precum și investigațiile referitoare la numele personajelor din basme
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
impune personajul (Victoria Moldovan, Relația nume-personaj în opera sadoveniană), variante izomorfe, onomatopeice, trunchieri și combinații fanteziste ale numelui în literatura pentru copii (E. Lucaci, Considerații cu privire la numele proprii în literatura pentru copii). Înțelegând relația dintre sensul literar al numelui și semantica textului ca una de dependență bilaterală în sensul că primul "se dezvăluie prin text", iar cea de a doua "se întregește prin nume"158, Mariana Istrate dezvoltă teoria contextului din convingerea că numele propriu se configurează în text, adăugând caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
hemingwayano-huxleyan" "Logosul, întruparea lui Dumnezeu și mântuirea" și să respingă tocmai "marile descoperiri (ori marile iluzii) ale occidentului: spiritul universal (Hegel! Noica!), semiologia, zenul (asiatismul! Eliade însuși!), televiziunea, limba universală (Cioran! care nu concepe culturi exprimate în limbi periferice), Istoria, semantica și sociologia (tot structuralismul!)"255. Opunându-se îndoielii sistematice a apostaților tovarăși ai doctorului Martin, scepticismului lor, Dumitru amintește de fervoarea religioasă a primilor creștini ("Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin... Dar degeaba încercați să mă speriați dumneavoastră cum
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dacă am înțeles ceva din cele o sută de volume de teologie pe care le-am citit acolo, în pușcărie, am înțeles asta: că Dumnezeu nu intervine în lume"262. Există, deci, pe de o parte, raționaliștii sceptici, specialiști în semantică, sociologie și zen care "reconstituie accesul lui Dumitru spre Spiritul Universal, trecerea de la Natură la Cultură prin intermediul limbii engleze (limba universală), limbă a cărei cunoaștere nu i-a dat totuși posibilitatea de a exprima misterele în care trăiește" și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu sunt obscure și nici evazive, totuși ele nu ajută la stabilirea identității referentului. Numele care funcționează (nu numai) ca abrevieri ale aceluiași grup de descrieri definite sunt Blanduzia și, respectiv, Iancu Gorovei în lumea propusă de Gologan. În termenii semanticii modale 371, numele este o etichetă lingvistică atașată individului, indiferent de proprietățile pe care le manifestă; în orice lume posibilă, numele propriu se referă la aceeași ființă. Așadar, numele nu are nicio importanță (Gologan) sau are "foarte mare importanță. E
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
au plecat: Iozi, Lixandru, Darie, Iancu Gore, Dominic Matei). Actrița care joacă rolul Euridicei nu are un nume personal, nici în relatarea naratorului, nici în cea a lui Pandele. În lipsa numelui personal, supranumele îndeplinește condițiile de designator rigid (în termenii semanticii modale) care îndeplinește setul de proprietăți: soția doctorului Laurian, actriță, mama lui Laurian. Utilizarea exclusivă a supranumelui relevă identificarea totală cu mitul. Destinul celor doi repetă răsturnat mitul lui Orfeu: dacă Euridice n-a murit niciodată pentru Orfeu, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu dobândește statut de semn poetic și structurează textul narativ (Mariana Istrate), este adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta - fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei (M. Ignat). Contextul este termen-cheie și în studiile de semantică interpretativă care pledează pentru cratilism, mimologie, încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Timișoara, 1998. Ocinic, Mirela, "Lumi posibile, experiențe insolite", în Euphorion, nr. 5-6/ mai- iunie/2007. Olinescu, Marcel, Mitologie românească, Editura 100+1 GRAMAR, București, 2004. Oltean, Ștefan, Lumile posibile în structurile limbajului, Editura Echinox, Cluj, 2003. Oltean, Ștefan, Introducere în semantica referențială, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006. Otto, Rudolf, Sacrul. Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1996. Pamfile, Tudor, Mitologie românească, Editura Allfa, București, 1997. Pamfile, Tudor, Sărbătorile de vară la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 47. 28 Mariana Istrate, op. cit., p. 58. 29 Mircea Muthu, "Înțelegerea personajului literar", în Excelsior, anul I, nr. 2, Cluj-Napoca, 1992, p. 15. 30 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 1 "Semantica formală, devenită, la Richard Montague, semantică a modelelor teoretice sau semantică a lumilor posibile, se revendică de la tradiția analitică în logica și filosofia continentală și, mai cu seamă, cea anglo-americană" (Ștefan Oltean, Lumile posibile în structurile limbajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
47. 28 Mariana Istrate, op. cit., p. 58. 29 Mircea Muthu, "Înțelegerea personajului literar", în Excelsior, anul I, nr. 2, Cluj-Napoca, 1992, p. 15. 30 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 1 "Semantica formală, devenită, la Richard Montague, semantică a modelelor teoretice sau semantică a lumilor posibile, se revendică de la tradiția analitică în logica și filosofia continentală și, mai cu seamă, cea anglo-americană" (Ștefan Oltean, Lumile posibile în structurile limbajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003, p. 7). 2 Despre lectura
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1995, p. 169; Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, pp. 61, 161, 232. 3 Thomas A. Sebeok, Semnele: o introducere în semiotică, Editura Humanitas, București, 2002, p. 83. 4 Ștefan Oltean, Introducere în semantica referențială, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006, pp. 103, 208, 211. 5 Ibidem, p. 102. 6 Toma Pavel, Lumi ficționale, Editura Minerva, București, 1992, pp. 24, 54. 7 Ecaterina Mihăilă, "Despre geneza și funcția numelor proprii", în Limba română, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mai bună înțelegere a fenomenelor religioase arhaice iraniene. Într-un travaliu eminamente filologic, Wikander face apel la informațiile furnizate de Leo Frobenius privind comunitățile secrete și de tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru vădit mult mai organizat din punct de vedere teoretic, Widengren vede în complementaritatea celor două tipuri de studii, antice (Iranul antic în cazul său), respectiv etnografice, un câștig pentru cele dintâi (în cazul cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
aplicate aparținînd, firește, în principal istoriei și lingvisticii. Etimologia este un demers lingvistic riguros, care urmărește identificarea cuvîntului (sau a cuvintelor) din care a provenit actualul toponim și modificările pe care le-a suferit, potrivit regulilor de evoluție formală și semantică ale limbilor implicate. Geneza sau, după alți specialiști, etiologia (termenul este împrumutat din alte științe, în primul rînd din medicină) numelui de loc urmărește identificarea cauzelor și împrejurărilor în care s a produs onimizarea topică, adică apariția, dezvoltarea, diversifica rea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a unor îmbinări ilogice din perspectiva limbii comune (Valea lu Scaun, Cioaca lu Gărgălie, Vîlceaua cu Ioana, Vîlceaua cu Pătru). Condensarea lexico-semantică onimizantă rezultă din intersectarea conversiunii și a combinării cu particularizatorii lexicogramaticali. Exemple de toponime apărute prin condensarea lexico semantică onimizantă: Larga, Scurta, Adînca, Strîmba, Roșia, Săratu, Borborosu, Vechea, Mănosu, Leordoasa, Romîneasca. Structura în care funcționează aceste toponime este simplă, monomembră, dar în subsidiar este presupusă ori chiar a funcționat o perioadă ca formație compusă din care făcea parte și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
generalizînd, întîi neoficial, apoi popular, numele pentru întreg teritoriul politico-administrativ locuit de romîni. A favorizat această generalizare și sensul înglobator (supraordonarea seman tică) al etnonimului romîn față de apelativele muntean, moldovean, ardelean, bănățean, dobrogean, oltean (la care pre dominantă era nuanța semantică de „apartenență la o anumită regiune locuită de romîni“). Așadar, unitatea limbii (care era desemnată printr-un glotonim unic, limba romînă) a precedat și ea unitatea politică, a cărei idee a menținut-o mereu vie în conștiința romînilor. Puternica înrădăcinare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mărăcinele, Mărăcineni, Valea Mărăcinișului, Spini, Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși, Scaiul, Scăiasa, Scăioși, Scăiuș, Scăianca, Scăieni, Scăiești ș.a., presărate în toate regiunile teritoriului romînesc. E drept că răspîndite sunt și toponimele din aceeași familie semantică formate (sau traduse?) în maghiară (Bogaciu = Bogács < magh. bogács, „spin“; Cuchi nișul ș.a. < magh. kökényes, „măceș“), slavă (Glogova, Glovavaț, Glovoveț etc. < sl. glog, „păducel“, Cîmpina < kopina „rug de mure“), sîrbă (Dracea < srb. drača, „mărăciniș“), ucraineană (Bodoc < ucr. bodak, „scai“). E
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putând transmite, potența sau valorifica elementele de sacralitate, fără a condiționa însă existența acestora. Alături de arhetip și de mit, simbolul, care desemna inițial un obiect tăiat în două părți cu semnificații aparte 113, se afirmă ca un concept cu o semantică amplă, acest termen dezvăluind interpretări proprii diferitelor domenii ale culturii, de la filosofie, antropologie, hermeneutică, artele văzului, literatură și religie, la domeniile tehnico-științifice. În contextul de față însă, încercând să evităm căderea în reducționism, pe care o practică majoritatea teoriilor moderne
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
demobilizeze psihiatrii. CLECKLEY consideră că la mijloc e o patologie pe care încearcă să o circumscrie prin comparație cu tulburările pronunției și înțelegerii limbajului, cu afazia. Referințele sale sunt la opera lui HEAD, la o formă superioară de afazie, cea semantică. Ar fi vorba de o incapacitate constituțională, structurală bazată organic-cerebral, de a înțelege unele semnificații, cum ar fi cele de responsabilitate, vinovăție, rușine, alături de semnificația prieteniei, dragostei, grijii față de aproape. Psihopatul circumscris de CLECKLEY a rămas un tip de referință
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
restrictiv sau permisiv, iar relațiile intrerpersonale pot fi caracterizate mai degrabă de adversitate sau de parteneriat simbolic. Un factor influent al profilului cultural este constituit de limbajele activate, formate din coduri de comunicare implicite sau explicite. Limbajele, așadar, conțin o semantică ascunsă și simboluri articulate într-o gramatică și structurate după "legi" de transmitere a informațiilor mascate, nerostite sau deschise, transparente. Apoi, merită evocate regulile care guvernează relațiile interpersonale, întemeiate pe deschidere sau, dimpotrivă, pe închidere interpersonală. O dimensiune privilegiată care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fost sorbiți de însuși Măritul Ștefan? Și cum să nu-și lege scrierile lor de un nume de așezare devenită simbol de rezistență românească împotriva tuturor vânturilor rele, un fel de Meca al tuturor cinstitorilor de Cotnari? Nume cu o semantică ce invocă nu doa r arome de fân proaspăt cosit, ci nemurirea într un spațiu germinati v al dacilor liberi, al răzeșilor, al voievozilor, al stră bunilor străbunilor din veacuri oropsite, dar și de înălțare, de cinstire a vieții cu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mare sau mai mică în limbile istorice. În schimb, pentru tipologia integralista, tipul lingvistic este un nivel al structurării semantice și materiale a fiecărei limbi, si anume: "nivelul tipurilor și categoriilor de funcții și procedee, al principiilor unitare în structurarea semantica și materială a unei limbi". Tipul "corespunde principiilor de structurare a unei limbi și reprezintă coerentă și omogenitatea ei funcțională, subiacente varietății și diversității funcțiilor și procedeelor specifice de la nivelul sistemului"136. Consecințele acestei înțelegeri configurează, după părerea Emmei Tămâianu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]