1,062 matches
-
Se realizează astfel în hermeneutică o dublă înțelegere: o înțelegere a textului și o înțelegere de sine. Pentru hermeneutică, textul trimite dincolo de el însuși: a) prin ceea ce nu spune, dar aduce la iveală; b) prin ceea ce ascunde prin vorbire (Gadamer). Semiologia structuralistă pune în evidență prima calitatea de obiect a textului. Modelul unui discurs-obiect este discursul artistic. Discursul științific are o transparență suficientă sieși, pentru a-l transforma într-un mediu de comunicare, într-un geam sau vitrină care ne lasă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este că dincolo de acest text-vitraliu există ceva de căutat, ceva ce ne este anunțat în desenul și culorile vitraliului, ca și în lumina ce le susține. Din punctul de vedere al hermeneuticii, discursul trimite dincolo de el însuși, din cel al semiologiei textul e ca un vitraliu care te împiedică să vezi lumea de dincolo de el. Triada conceptelor hermeneuticii: explicitare, interpretare, comprehensiune (înțelegere) funcționează în mod tradițional prin prezumția că orice hermeneut ajunge să înțeleagă doar după ce în prealabil a explicitat și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
conștiința și simbolul. Etapa filosofică, cea contemporană, este cea de-a treia etapă din evoluția teoriei interpretării. Pentru cea de-a treia tematizare, limba este preeminentă, fie că ea este realitatea, pura ordine a semnelor, ordinea prin excelență, cum crede semiologia, fie că este mediul comprehensiunii ce precedă orice fel de interpretare, cum consideră hermeneutica. Dacă pentru primele două etape se poate vorbi de o teorie a adevărului "corespondență", respectiv de una a adevărului "coerență", în cadrul hermeneuticii filosofice se afirmă, în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai universală, cu cât semnificația lui acoperă sau subsumează alte adevăruri (semnificații). Hermeneutica existențială (filosofică) așează înțelegerea înainte de interpretare. înțelegerea este relația noastră cu Ființa, înțelegerea implică Ființa, și abia de aici urmează interpretarea. Contrafigura în această etapă o face semiologia (semiotica). 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii Contextul general al hermeneuticii filologico-retorice este contextul primei tematizări din istoria filosofiei occidentale. Semnul este lucru printre lucruri, are atât demnitate, cât și densitate ontologică. în acest context, problema care se pune este aceea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
general al hermeneuticii filologico-retorice este contextul primei tematizări din istoria filosofiei occidentale. Semnul este lucru printre lucruri, are atât demnitate, cât și densitate ontologică. în acest context, problema care se pune este aceea a caracterului natural sau convențional al limbii. Semiologia și hermeneutica nu sunt încă nici clar definite, nici separate și nu au universalitatea logicii. Interpretarea crede în existența unui sens al textului la care se poate ajunge lămurind diferitele neclarități și ambiguități și urmărind sensurile figurate. Sarcina ei este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cugetarea, nu vorbele. De aceea, "a cerceta și a cerne materialul verbal" al textului pentru "a scoate cugetarea limpede" este sarcina hermeneutului creștin. Aici avem de a face cu subevaluarea limbii în beneficiul gândirii, caracteristică diferențiatoare principială a hermeneuticii față de semiologie. De la sensul dublu al lui Philon din Alexandria, literal și spiritual, hermeneutica biblică trece, prin celălalt alexandrin, Origene, la teoria celor trei sensuri, literal, psihic și spiritual, iar apoi la teoria celor patru sensuri, a lui Ioan Casian: 1. literal
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în 1829 prezintă două discursuri despre hermeneutică unde apare prima schiță a unei formulări riguros filosofice a problemei comprehensiunii. Restul rămâne la el, ca și la alți contemporani ai săi, nepublicat și adesea numai schițat. La fel ca în cazul semiologiei, și hermeneutica își recuperează trecutul reconstruindu-l. 98 l discursului". Tot ceea ce trebuie presupus în hermeneutică este limbajul. Limba poate fi apoi considerată din două perspective: fie ca totalitate a uzajului unei comunități, ca sintaxă transindividuală, fie ca mijloc de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a semnificării sau a limbii când tema nu era formulată până în ultimele sale concluzii. Dar ne întoarcem totodată și într-o altă variantă a formulării acestei tematizări. Pentru că diferența dintre structuralismul francez și filosofia heideggeriană a Ființei este diferența dintre semiologie (sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
formulată până în ultimele sale concluzii. Dar ne întoarcem totodată și într-o altă variantă a formulării acestei tematizări. Pentru că diferența dintre structuralismul francez și filosofia heideggeriană a Ființei este diferența dintre semiologie (sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este diferența dintre semiologie (sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva procesului de înțelegere. Efectul acestei distanțe poate fi bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva procesului de înțelegere. Efectul acestei distanțe poate fi bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa stranie a tăcerii. O semiologie a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva procesului de înțelegere. Efectul acestei distanțe poate fi bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa stranie a tăcerii. O semiologie a tăcerii este o imposibilitate în termeni. Despre semnul care nu este, nu poți decât să taci. în schimb, o hermeneutică a tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa stranie a tăcerii. O semiologie a tăcerii este o imposibilitate în termeni. Despre semnul care nu este, nu poți decât să taci. în schimb, o hermeneutică a tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute de sistemul semnificant, de structură. Același obiect, hermeneutica îl definește ca simbol și caută în el asemănările care evidențiază arhetipul. La limită, semiologia poate apărea ca o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute de sistemul semnificant, de structură. Același obiect, hermeneutica îl definește ca simbol și caută în el asemănările care evidențiază arhetipul. La limită, semiologia poate apărea ca o hermeneutică negativă, care se mulțumește să reducă simbolul la semn. Celelalte hermeneutici negative reduc simbolul la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile de producție, în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
simbolul la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile de producție, în voința de putere sau în pulsiunile erotice ale inconștientului. Așa se face că, în pofida a ceea ce le desparte, semiologia structuralistă și hermeneutica heideggeriană se află de aceeași parte a baricadei teoretice, de partea tematizării limbii. Pentru ambele, limba este o realitate autonomă, chiar o realitate primordială, numai că fiecare o privește de pe un alt versant. Pentru ambele, semnificativul este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ambele, limba este o realitate autonomă, chiar o realitate primordială, numai că fiecare o privește de pe un alt versant. Pentru ambele, semnificativul este cea mai înaltă formă a raționalului. în toată amploarea ei, hermeneutica apare practic, la fel ca și semiologia, numai pe fundalul tematizării comunicării. Desigur, interesul pentru semne și pentru interpretarea lor este foarte vechi. Dar Antichitatea 11 clasică și mai ales patristica n-au produs decât reguli de interpretare disparate. După Renaștere și mai ales o dată cu Reforma se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
drept o disciplină auxiliară în căutarea unor reguli riguroase, chiar științifice ale interpretării. Inițiatorii hermeneuticii moderne, Schleiermacher și Dilthey, la fel ca Peirce și Saussure, au publicat prea puțin. Este aici încă o paralelă între destinul modern al hermeneuticii și semiologiei: și teoriile hermeneutice sunt numai schițate și publicate după manuscrise postume. Hermeneutica pe care o avem acum în vedere este însă o hermeneutică nouă, o hermeneutică filosofică. După ea, sensul textului și comprehensiunea implică Ființa. Soluția acestei filosofii hermeneutice la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fi. Dasein-ul își asigură pe calea hermeneuticii propria explicitare a propriei ființe. Dar totodată el se implică hermeneutic în mișcarea comprehensiunii. 121 Schimbarea pe care Heidegger o aduce în planul hermeneuticii, comparabilă cu arbitrarietatea semnului a lui Saussure în planul semiologiei, este refuzul concepției epistemice asupra înțelegerii. Heidegger răstoarnă situația considerând, invers, cunoașterea drept secundară și ea izvorând dintr-o comprehensiune mai elementară care este departe de a fi strict cognitivă. Este ceea ce se numește pre-înțelegere sau pre-comprehensiune (Vorverstăndnis), adică structura
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer se formează în trena filosofiei heideggeriene și în dialog și opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea neinstrumentală a limbii, ea este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]