2,120 matches
-
de neputința fixării unui sens ultim, ce rămâne mereu inexprimabil. Scrisul e vis („Îmi nălucea că scriu”), e starea cea mai propice îngemănării dintre real și imaterial, iar poetul „transcris de viu pe zidul alb”. La rândul lor, eseurile de semiotică se apleacă asupra unor scrieri din literatura română, engleză și americană, pentru a defini aventura autorului care transpune misterul și unicitatea ființei în imuabilul expresiei literare și, pe de altă parte, modul în care textul literar își depășește în procesul
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
a unor escatologii alternative, poemele sunt o sumă de parabole care avertizează asupra iminentelor apostazii ale delirului istoric. Anticipată de o antologie comentată din versurile poetului (1987), monografia Nichita Stănescu între poesis și poiein (1991) constituie o analiză din perspectivă semiotică. Teza studiului insistă pe „refundarea” poeticului întreprinsă de autorul Elegiilor, proces concretizat, în viziunea susținută de P., printr-un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
în cheia biograficului - „temă majoră”, în jurul căreia gravitează celelalte teme; deși veridică, observația poate fi aplicată în cazul oricărui poet romantic. Alte cronici și studii din aceeași carte relevă însă o incontestabilă evoluție la P., care se deplasează acum dinspre semiotică și psihanaliză către ontologie și hermeneutică. Rezultatul acestei reorientări este și amplul eseu Miorița - o hermeneutică ontologică (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor), care propune o reinterpretare a baladei dintr-o perspectivă estetico-filosofică, în linia Heidegger-Gadamer-Ricoeur- Vattimo. Ideea centrală, potrivit căreia corpusul
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
receptoare produse de acesta. De altfel, în cartea consacrată poeziei medievale tot ce rămăsese anterior implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul coboară în picaj abrupt, fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană, adică disponibilitățile antropologice universale - numite aici „vocații” -, satisfăcute prin creație și prin receptare, indiferent de natura materialului colportat prin comunicare. Inițiativa de a compune sistematica prezentă în Poezia
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
reunite în volumul postum Folclorul. Sens, valoare (1991), care oferă o imagine concludentă a activității etnologului. Stăpânind solide cunoștințe de filosofie și logică, de sociologie și psihologie, înzestrat cu simț estetic, abordând investigația cu tehnici tradiționale ori proprii structuralismului și semioticii, N. se dovedește adeptul demersului analitic interdisciplinar. Îl preocupă definirea conceptului de folclor și a determinărilor sale, relația cu creația cultă, cele două forme de manifestare a spiritualității unui popor fiind văzute ca „modalități logic paralele, istoric succesive și totodată
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
din urmă unul dintre cele mai importante episoade ale dinamicii literaturii române contemporane. Repere bibliografice: Desant ’83, București, 1983; Simion, Scriitori, IV, 466-723; Antologia poeziei generației ’80, îngr. și pref. Alexandru Mușina, Pitești, 1993; Țeposu, Istoria; Emilia Parpală Afana, Poezia semiotică: promoția ’80, Craiova, 1994; Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, îngr. Gheorghe Crăciun, București, 1994; Eugen Lungu, Portret de grup, Chișinău, 1995; Dezbatere. Generația ’80: o „generație pierdută”?, CC, 1996, 2; Marcel Corniș-Pop, The Unfinished Batlles. Romanian Postmodernism Before
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
despre Tudor Arghezi și „tentativa dramatică de constituire a eului poetic”, aspirație prin care poezia acestuia marchează un moment esențial în evoluția spre modernitate a liricii românești. Alte numere găzduiesc dezbateri pe teme de interes „la zi”: postmodernismul (6-9/1997), semiotica italiană (10-12/1997), canonul și canonizarea. Paginile despre postmodernism conțin o discuție teoretică detașată, lipsită de partis-pris-uri ideologice, despre postmodernitate și postmodernism (Marin Mincu), aspectele postmodernismului sau raportul ambiguu cu modernitatea (Alexis Nouss, Gheorghe Crăciun), fără să lipsească aplicațiile ce
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
medievistică romanică, la o serie de publicații universitare și academice românești - „Analele Universității București”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Revista de istorie și teorie literară”ș.a. -, dar și străine - „South-European Journal for Semiotic Studies”, „Revista de la Asociación Española de Semiotica” ș.a. Atât articolele și studiile din reviste, cât și numeroasele capitole cu care a contribuit la lucrările colective ale Catedrei de franceză - Histoire de la littérature française (I-III, 1981), La Littérature française dans l’espace culturel roumain (1984) ș.a. - indică
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
în discuție. Cercetătorul creionează astfel poetica prozei antejunimiste, a cărei trăsătură principală - din perspectiva comunicării - este hiperdeterminarea textuală, altfel spus, comunicativitatea excesivă. Demonstrația are un fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării și semioticii. SCRIERI: În livada de cremene, București, 1981; Comediile lui I. L. Caragiale, București, 1996; Caragiale, firește, București, 1999; Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, 1999; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Rodica
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Revue roumaine des sciences sociales” ș.a. În studiile sale P. propune o abordare din perspectivă comparatistă a literaturii române și a celei din spațiul britanico-american, apelând, nu de puține ori, și la semiotică, semiologie, filosofie sau etică. Volumul The Romanian Novel (1992) este o introducere deosebit de utilă în universul literaturii române de până la al doilea război mondial, adresată cititorilor străini dornici să primească informații esențiale despre o anumită etapă din evoluția scrisului românesc
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
1992) P. face anatomia behaviorismului în literatură, subliniind că „romanul comportamentului [...] este un reflex, o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
de Guvernul Provinciei Ontario. Colaborează intens, între 1986 și 1990, la posturile de radio BBC și Europa Liberă, ca și la revistele românești din exil: „Lupta”, „Dialog”, „Curentul”, „Agora” ș.a. Publică totodată în periodicele științifice „Canadian Review of Comparative Literature”, „Semiotica”, „The Comparative” ș.a. În mai multe enciclopedii cu circulație universală a redactat articole despre Lucian Blaga și G. Călinescu. Este, de asemenea, prezent în lucrări tipărite în țară, cu contribuții despre Mihai Șora (Dialog și libertate, 1996) sau despre Paul
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
București, cu teza Opera literară a lui Ion Barbu. În 1974 obține prin concurs postul de lector la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Torino și la instituția similară din Milano. În aceeași perioadă face o specializare în semiotică literară cu profesorul Silvio Avalle D’Arco. Din 1978 până în 1994 este profesor asociat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Florența. Experiența formatoare a acestor studii este fructificată în volumul Semiotica literară italiană (1982), dar și în
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
aceeași perioadă face o specializare în semiotică literară cu profesorul Silvio Avalle D’Arco. Din 1978 până în 1994 este profesor asociat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Florența. Experiența formatoare a acestor studii este fructificată în volumul Semiotica literară italiană (1982), dar și în Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București), în care propune o nouă metodă de abordare a textului literar. Metoda textualist-semiotică e aprofundată în volumul următor, Eseu despre textul poetic
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
române, editând și comentând pe Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Paul Celan, întocmind o antologie a poeziei de avangardă (în colaborare cu Marco Cugno) și o culegere de descântece populare. Folclorul (cu precădere balada) beneficiază de o explorare semiotică în volumele I canti narrativi romeni. Analisi semiologica (1977), I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena (1978) și Mito-fiaba-canto narrativo. La transformazione dei generi letterari (1986). Redactează articolele referitoare la literatura română în Dizionario degli autori (Milano, Bompiani
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
de diferitele momente ale devenirii poetice. Un pivot important al demonstrațiilor sale îl reprezintă studiile eminesciene - cel din Repere (1977), dar și comentariile succesive la Luceafărul, care mizează pe dimensiunea „neoonirică” a poemului. Un altul e reprezentat de analiza modelelor semiotice ale baladei, conform axiomei enunțate, conform căreia evoluția formelor românești de expresie poetică începe, ca punct de maximă realizare, cu poezia populară. Odată stabilite premisele, criticul survolează literatura română de la Anton Pann la Tristan Tzara și de la Ion Heliade-Rădulescu la
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
textualiste”, suprapuse în mare parte generației optzeciste, dar cuprinzând și autori din afara acestei generații, care scriu o „literatură a experimentului” și exaltă „conștiința de sine a Textului”. Printre textualiști, pentru care scrisul se reduce în mod esențial la o „aventură semiotică”, M. îi numără pe poeții Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Florin Iaru, Cristian Popescu, Aurel Pantea, pe prozatorii Alexandru George, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Gellu Naum (în Zenobia), pe dramaturgul Matei Vișniec sau pe eseistul Petru
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
modellizzazione spaziale nella fiaba romena, Torino, 1978; „Luceafărul” comentat, București, 1978; Pradă realului, București, 1980; Poesia romena d’avanguardia (în colaborare cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Proba de gimnastică, București, 1982; La semiotica letteraria italiana, Milano, 1982; ed. (Semiotica literară italiană), București, 1983; Lucian Blaga comentat, București, 1983; Intermezzo, I-IV, postfață Octavian Soviany, București, Constanța, 1984-2002; Pradă realului, postfață Laurențiu Ulici, București, 1985; Eseu despre textul poetic, București, 1986; In agguato, îngr
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
1978; „Luceafărul” comentat, București, 1978; Pradă realului, București, 1980; Poesia romena d’avanguardia (în colaborare cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Proba de gimnastică, București, 1982; La semiotica letteraria italiana, Milano, 1982; ed. (Semiotica literară italiană), București, 1983; Lucian Blaga comentat, București, 1983; Intermezzo, I-IV, postfață Octavian Soviany, București, Constanța, 1984-2002; Pradă realului, postfață Laurențiu Ulici, București, 1985; Eseu despre textul poetic, București, 1986; In agguato, îngr. Alfredo Giuliani, Milano, 1986; Mito-fiaba-canto narrativo
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
teatrale, recenzii și eseuri în „Steaua”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Cronica”, „Teatrul azi” ș.a. Îngrijește o ediție din dramaturgia lui Adrian Maniu și postfațează volume din teatrul lui Barbu Delavrancea și din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Scrie studii de poetică și semiotică în volume colective: Studii de stilistică, poetică, semiotică (1980), Semiotică și poetică (I, 1984). Farmecul personalității critice vine la M. din iscusința oralității, debitul intens și persuasiv al ideilor, gradul de implicare subiectivă în actul comunicării. Demersul critic este conceput
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Ramuri”, „Transilvania”, „Cronica”, „Teatrul azi” ș.a. Îngrijește o ediție din dramaturgia lui Adrian Maniu și postfațează volume din teatrul lui Barbu Delavrancea și din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Scrie studii de poetică și semiotică în volume colective: Studii de stilistică, poetică, semiotică (1980), Semiotică și poetică (I, 1984). Farmecul personalității critice vine la M. din iscusința oralității, debitul intens și persuasiv al ideilor, gradul de implicare subiectivă în actul comunicării. Demersul critic este conceput ca o ieșire în agora, ca o participare
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Cronica”, „Teatrul azi” ș.a. Îngrijește o ediție din dramaturgia lui Adrian Maniu și postfațează volume din teatrul lui Barbu Delavrancea și din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Scrie studii de poetică și semiotică în volume colective: Studii de stilistică, poetică, semiotică (1980), Semiotică și poetică (I, 1984). Farmecul personalității critice vine la M. din iscusința oralității, debitul intens și persuasiv al ideilor, gradul de implicare subiectivă în actul comunicării. Demersul critic este conceput ca o ieșire în agora, ca o participare la viața
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Structuralismul a avut un impact enorm asupra studiilor lingvistico-literare internaționale, precum și asupra antropologiei culturale - în Statele Unite, în primul rând prin opera lui Clifford Geertz -, evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând un apogeu „neoformalist” în anii ’60, deschizându-se prin semiotică spre o reconsiderare critică - după ce respingerea dogmatică a intrat în impas - a „moștenirii” tradiționale, de la retorică la hermeneutică, de la istorism la fenomenologie. Succesul structuralismului francez în Statele Unite a dus și la „descoperirea” unor autori europeni a căror traducere și popularizare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
formaliștii ruși (Propp, de pildă) fuseseră figurile-cheie ale primului val structuralist, teoreticienii literari (în primul rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-un fel drumul deconstructivismului, postmodernismului în ansamblu. Toate aceste evoluții aveau loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în cădere liberă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
page, Editions RETZ, Paris. Rollo, Duncan J.; Gehle, Quentin L., 1987, Writing Essays. A Process Approach, St. Martin’s Press, New York. Romanescu, Vasile, 1944, Istoria unei cărți. Operă completă, prefață de C. Rasidescu, Tipografia „Cartea Românească”, București. Rovența-Frumușani, Daniela, 1995, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București. Rubin, Rebecca B.; Rubin, Alan M.; Piele, Linda J., 1996, Communication Research: Strategies and Sources, ediția a IV-a, Wadsworth Publishing Company, Belmont, California. Russo, D., 1912, Critica textelor și tehnica edițiilor, extras din Buletinul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]