138,178 matches
-
uită la inima mea, asta face mereu, se uită la inima mea cu razele uraniului *** La fiecare mișcare a nimicitorului, lumea nu devine mai încăpătoare, dar apare un 0 (zero) urît și larg, nimeni nu și-l asumă, nimeni nu semnează pe el, el e pîntecul ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie și se va vedea astfel, printre scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
și mă vedeam mereu, într-o vitrină spartă, desperecheat. Îți scriu toate astea ca să știi în ce stare de spirit eram când m-am așezat la masa de șah, pe un scaun alb, al unei bătălii încheiate, pe care o semna Yoko Ono. Atât... 2. Pătratele tablei de șah erau albe, oștile, adormite pe linia de pornire, erau albe, scaunul meu și al tău erau albe! Mai lipsea doar paharul de lapte din care aș fi vrut la un moment dat
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
peste tot, marmură neagră pe jos, lumînări roșii, bețișoare aromate cu miros de levănțică și de tămîie, muzică în surdină, de Johann Sebastian Bach... tot tacîmul. Și fără chelneri, barmani, animatoare sau alte accesorii inutile. Cobori 33 de trepte, intri, semnezi într-un catastif și primești o pelerină neagră, un papion violet și-o pereche de colți de vampir. Iți iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
totuna doare.) dimineața de-ntâi se trezește-n cămașa de noapte a lui 31 decembrie și când dă să și-o scoată, primește-n schimb o pijama de spital (ce se vede acolo unde îmbrăcămintea se cască nu bucură ochiul). „ - semnați aici (bifă) că ați renunțat la internare" - V iov. „și dumneavoastră, că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - și am scăpat de
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
număr au aprins pe acoperișul lui iar la ieșire cineva le suflă cu putere și a fost seară și a fost dimineață nu te opri sub cuvânt că totul în universuri e mângâiere la poalele ei m-a pus să semnez și am semnat prin urmare mângâie-mă n-aș putea spune când a început totul care a fost momentul în care deodată brațe n-ai mai avut cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
pe acoperișul lui iar la ieșire cineva le suflă cu putere și a fost seară și a fost dimineață nu te opri sub cuvânt că totul în universuri e mângâiere la poalele ei m-a pus să semnez și am semnat prin urmare mângâie-mă n-aș putea spune când a început totul care a fost momentul în care deodată brațe n-ai mai avut cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
simplă regulă de protecție a muncii, din grijă pentru acele copile obligate de părinți să renunțe la joacă pentru un viitor coltuc de pâine. Zâmbetul Am descoperit, cu plăcută surprindere, un bizar "bric-ŕ-brac al nostalgiei" într-una din ultimele cărți semnate de Umberto Eco. O carte plină de imagini: benzi desenate, afișe, timbre, coperte de partituri muzicale, scene de film, colaje, dar și texte din publicațiile vremii. Vremea copilăriei sale, "memoria de hârtie" a vieții lui. În copilăria lui Pierde-}ară
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
exigenți, foarte umani, preocupați de problemele fiecăruia dintre noi. Al treilea dintre ei a ținut morțiș să mă propună, ca scriitor, la distincția de chevalier des arts et des lettres. La sfârșitul lunii noiembrie 1999, doamna ministră a Culturii a semnat numirea mea, și a multor altor francezi, în respectivul ordin. Cu un ușor decalaj, ministrul Apărării mi-a notificat onoarea de care avusesem parte, dând de înțeles că și el contribuise determinant la acordarea distincției. Pe 25 ianuarie 2000, domnul
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
copil și-n copil era Iisus. Măștile lui Dumnezeu încerc să scriu un poem și renunț: sunt posac infertil găunos Recitesc atunci altul vechi scris în vremuri de ciumă și caligraf inocent consimt să-l transcriu leit și să-l semnez cu prospețimea de azi: tot în aceeași limfă socială mă scald și tot în același eu impur ard pe rug Altele sunt doar măștile lui Dumnezeu ispitele detaliile deșertăciunii mai rafinate mai perverse mai îndrăgostite de mine.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
Geo Vasile AȘa cum aflăm din studiul lui George Vulturescu ce ține loc de postfață, poetul Adam Puslojio a fost prezent în România înainte de 1990 prin traduceri semnate de Nichita Stănescu și Ioan Flora. Iată însă că, din 1995, același poet, născut la Kobișnița pe Valea Timocului, autor a peste 20 de cărți în limba sârbă, scrie și publică direct în românește, prilej pentru eseistul Răzvan Voncu, ce
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
geamul dinspre Schitu Măgureanu, de obicei tăcând, de fapt, întotdeauna tăcând. Era mai tot timpul frig, masa era de culoare închisă și, cum nimeni nu ștergea praful, nici măcar femeia de serviciu care se uita suspicioasă la noi, puteai să te semnezi cu degetul. Dacă ar fi putut fi conservată, ar exista acum o masă mare de lemn cu multe semnături de nouăzeciști, în originalul de acum 20 de ani. La începutul ședinței de cenaclu, cei care fumau își faceau din foi
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
n-ar fi existat nici Christine Angot, nici Camille Laurens, nici alte condeiere de mare talent. Și ar fi fost păcat... Și am uitat-o pe Justine Lévy, despre care chiar azi am citit un articol în Journal du Dimanche semnat de cunoscuta jurnalistă literară Laure Delorme sau așa ceva. Ce mai tura-vura, literatura franceză e pe mâini bune. Nu te supăra dacă din când în când nu mă pot abține... Ironii nevinovate. Sper că nu e grav. Oricum, ai perfectă dreptate
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
față de celălalt, de ceilalți. A te simți om, om puternic, atentând la calitatea de oameni a altora; din proximitate, din anturaj, din aceeași familie, din același birou sau partid sau bloc de locuințe... Se înțelege că mă întorc la cartea semnată de Marie-France Hirigoyen: Le Harcelement moral, o carte destul de neobișnuită, în austeritatea, ca să nu spun în ariditatea ei - nu lipsită totuși de un fior participativ. " În viață, există întâlniri stimulante ce ne incită să scoatem la iveală ce-i mai
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
de realizat cu o echipă omogenă de critici la fel de prestigioși pe plan național, cum era aceea de la Dicționarul scriitorilor români. Este greu de imaginat că se vor impune ca interpretări originale articolele despre romanele lui Camil Petrescu și Mihail Sadoveanu, semnate de Călin Teutișan și L. D. Roșca, aflați la început de drum, demni, totuși, de toată încrederea. Sunt dificil de înfrânt anumite scepticisme (nu ale mele). Aceasta nu înseamnă însă, câtuși de puțin, că Dicționarul analitic de opere literare românești
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
prezentului ticăloșit, nu este nouă în literatura română de la Eminescu încoace, dar tratarea ei în romanele lui Dan Stanca este extrem de dură, fapt ce i-a adus autorului numeroase reproșuri, inclusiv acuza de blasfemie. Este evident faptul că problematica romanelor semnate de Dan Stanca este una de mare actualitate, menită să stîrnească reacții pro sau contra. Cum se explică atunci tăcerea care învăluie scrisul prozatorului? Pentru că deși numele autorului este adesea citat cînd vine vorba despre proza ultimilor ani, puțini se
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
statui, avem exemplele propriei noastre istorii. Venirea comuniștilor la putere a început lupta împotriva vechiului regim distrugînd sau doar dizlocînd cîteva capodopere ale stauarului nostru public. Printre ele s-au aflat și statuia lui Carol I și a lui Brătianu, semnate de Ivan Mestrovic. Noile reprezentări statuare, în care comunismul și-a proiectat propriile sale mituri, au fost, la rîndul lor, sancționate drastic în l989-l990. Nici de acestă dată pedeapsa nu era de natură estetică, deși ele ar fi meritat-o
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
neobișnuite, Marin Sorescu nu a ratat nici un prilej de a-și mărturisi admirația pentru artele plastice și pentru artiști deopotrivă. Ba chiar solidaritatea lui cu acest domeniu a fost atît de puternică încît, atunci cînd i s-a cerut să semneze hotărîrea pentru demolarea Coloanei... lui Brâncuși de la Târgu Jiu, pentru ca istoricul de artă amator Radu Varia să-și ducă pînă la capăt fantasma de restaurator, el a preferat să-și dea demisia sau, mai exact, să fie demis, din funcția
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
sau, mai exact, să fie demis, din funcția de ministru al Culturii, decît să condamne la distrugere unul dintre puținele repere artistice cu valoare universală din spațiul nostru cultural. Cel care l-a înlocuit atunci pe Marin Sorescu și a semnat acea decizie odioasă nu a fost nici poet și nici altceva la fel de îndepărtat de problemele artelor plastice și, implicit, ale monumentelor, ci chiar un om de specialitate, pictor de felul lui, fost președinte al UAP, fost director al Muzeului Național
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
iulie 1926. Note 1. Face parte dintre „textele infern” privitoare la Eminescu. Nu a fost reluat de nici unul dintre biografii cunoscuți ai poetului (G. Călinescu, George Munteanu, D. Murărașu, Petru Vintilă etc.; vom pune față În fața toate textele). Apare ne semnat În ziar (material făcut În redacție). Dumitru Cosmănescu face două afirmații concordante cu celelalte surse (fără a le cunoaște, probabil): că poetul avea o cameră a lui, specială (vezi jurnalul lui Maiorescu, procesul verbal Încă de la internarea din 1883) și
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
grațiile lui Caragiale În aceste momente și va fi de partea celor care-l dezavuează pe dramaturg ca director. Tot la Începutul lui februarie se anunță și internarea lui Eminescu În spitalul de alienați iar la 12 februarie Regele va semna, În fine, decretul pentru pensia de 25o de lei a poetului (votată cu un an Înainte În Camera Deputaților, apoi, În toamna lui 1888, votată și În Senat) pentru ridicarea căreia trebuie să se instituie o curatela, vezi mai jos
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
pe nesimțite pe cititor, în ciuda aparentei detașări reflexive ori tocmai datorită acestei eficiente strategii narative, în spațiul vertiginos al amintirilor din copilărie (pe care am avut ocazia nu de mult să o cunoaștem prin intermediul frumoasei versiuni a romanului ,,Întoarcerea caravelelor” semnată de Micaela Ghițescu) posedă aceeași irezistibilă forță de convingere, indiferent de dimensiunea scrierilor, fie ele miniaturi poetice, cum este evocarea de față, fie opere de amplu suflu epic, cum este romanul amintit, pe care le-o conferă stilul inconfundabil al
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
așa, nu mișcați probabil că i-a așezat de câteva ori în cadru, a verificat luminozitatea, a potrivit în partea cealaltă a aparatului un clișeu răsturnat, și-a făcut apariția de după pânza neagră - Nu mișcați și nici măcar nu și-a semnat opera. Și-a strâns apoi trepiedul, a pus lentilele în cutie, a plecat. Se zărește un crâmpei de cer, inutil, depărtat, dincolo de arbuști ori arbori, ori flori. Poate că e cerul. Ori poate marea. Ori la fel de bine ar putea fi
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
alții de un Manet, transgresiunea metaleptică este apropiată de citat prin celebrul tablou Portretul lui Emile Zola, în care apare pînza Olympia a aceluiași Manet, transformînd metalepsa în omagiu adus apărătorului ei; nu lipsesc aici alte nume și pînze celebre semnate de un Velasquez, de un Greuze sau de un Van Eyck, care asociază metalepsa cu punerea în abis și efectul de specularitate; un loc deosebit îi revine „ekphrasis-ului” ca descriere metaleptică a unui tablou real sau imaginar asumată de un
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
statutul civil al evreilor din România.” Iată, după treizeci de ani, Occidentul nu era convins că România își ținuse promisiunile. Ionel Brătianu a părăsit Convenția de la Paris, guvernul a demisionat și abia succesorul său, un guvern de coaliție națională, a semnat tratatul minorităților, și asta, după aproape un an de tergiversări. Ca să revin de unde am plecat: chiar dacă dubla alegere a lui Cuza s-a dovedit cu noroc pentru noi, românii, grăbind procesul Unirii Principatelor, nesocotirea, ca regulă generală, a tratatelor internaționale
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
asta, după aproape un an de tergiversări. Ca să revin de unde am plecat: chiar dacă dubla alegere a lui Cuza s-a dovedit cu noroc pentru noi, românii, grăbind procesul Unirii Principatelor, nesocotirea, ca regulă generală, a tratatelor internaționale pe care le semnăm, nu ne face cinste. Astfel de lucruri se cuvin amintite, fie și riscînd să tulburăm un pic spiritul sărbătorilor, pentru că ignorarea lor sistematică duce la repetarea unor greșeli istorice.
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]