773 matches
-
și justificabil între expresie și conținut, arbitrarul reprezentînd absența legăturilor naturale și justificabile. Ferdinand de Saussure a susținut că, în afara onomatopeelor, semnele limbii (cuvintele) nu sînt motivate, dar, mai tîrziu, Emile Benveniste a contestat această opinie, arătînd că raportul dintre semnificant și semnificat nu este arbitrar, ci necesar și, de aceea, doar între semn (ansamblul format din semnificant și semnificat) și referent (obiectul extralingvistic denumit) raportul este arbitrar (așa cum constatase anterior Leonard Bloomfield). Prin urmare, cele două laturi ale semnului în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
susținut că, în afara onomatopeelor, semnele limbii (cuvintele) nu sînt motivate, dar, mai tîrziu, Emile Benveniste a contestat această opinie, arătînd că raportul dintre semnificant și semnificat nu este arbitrar, ci necesar și, de aceea, doar între semn (ansamblul format din semnificant și semnificat) și referent (obiectul extralingvistic denumit) raportul este arbitrar (așa cum constatase anterior Leonard Bloomfield). Prin urmare, cele două laturi ale semnului în concepția lui Saussure, semnificantul (imaginea formei cuvîntului) și semnificatul (conceptul obiectului), sînt motivate de însăși existența semnului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este arbitrar, ci necesar și, de aceea, doar între semn (ansamblul format din semnificant și semnificat) și referent (obiectul extralingvistic denumit) raportul este arbitrar (așa cum constatase anterior Leonard Bloomfield). Prin urmare, cele două laturi ale semnului în concepția lui Saussure, semnificantul (imaginea formei cuvîntului) și semnificatul (conceptul obiectului), sînt motivate de însăși existența semnului, căci fără ele semnul nu ar exista. O tipologie realizată de filozoful american Ch. Peirce, care face distincția între indice, icon și simbol, este fondată pe aceeași
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensul unui enunț descrie enunțarea ca un dialog cristalizat, în care mai multe voci se confundă. Figurile retorice produc sensuri implicite, astfel încît enunțul în care se găsesc devine polifonic. Polifonia nu privește numai sensul, ea poate privi de asemenea semnificantul unităților, regulile sintactice sau chiar referința. Locutorul este persoana responsabilă de propriul său enunț (de ceea ce enunță); este aici o intervenție discursivă care nu coincide, în mod obligatoriu, cu producătorul fizic al enunțării. De exemplu, dacă semnez un formular (redactat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operații de pregătire pentru ceea ce este de spus, un moment de programare enunțiativă. Astfel, ratarea poate fi privită ca avînd două niveluri ce trebuie avute în atenție. Primul este cel al dificultății de a spune prin mecanismele de actualizare a semnificanților (foneme, lexeme, frază și text), iar celălalt dintr-o discordanță dintre reprezentare și anticiparea unei evalurări divergente din partea interlocutorului. La nivel interlocutiv, ratarea poate constitui un mod de reglare, iar manifestările ei țin locul unei vocale terminale, permițînd înlăturarea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau trăsătură semantică ori constituent. Prin orientarea spre delimitarea relațiilor minime de semnificație, analiza semantică a încercat să instituie precizia specifică domeniului fonologiei, izomorfismul planului expresiei cu planul conținutului, afirmat în 1943 de Louis Hjelmslev, sugerînd transferul analitic de la nivelul semnificantului la cel al semnificatului. Identificarea semelor s-a dovedit însă nu numai dificilă, ci și discutabilă din mai multe puncte de vedere, deși metodologic părea posibilă construirea unor ansambluri de sens prin unirea structurilor elementare de semnificație. Condiția de a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
premise au fost totuși parțiale și limitate, deoarece vizau numai anumite compartimente ale lexicului limbilor naturale. După anul 1960, s-a inițiat semantica structurală, după care planul expresiei unei limbi este constituit din mărci diferențiale și că acestor mărci ale semnificantului trebuie să le coresoundă mărci ale semnificatului (interpretabile ca trăsături distinctive ale semnificației). Această nouă abordare a propus mijloace de analiză a unităților lexicale, descompunîndu-le în unități mai mici (numite uneori minimale), care sînt trăsăturile semantice sau semele. S-a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
IO SIMBOL. Cu definiții sensibil diferențiate de la un sistem semiotic la altul, termenul simbol rămîne, în principiu, cu un conținut apropiat celui atribuit de Ferdinand de Saussure: este un semn motivat, deoarece are o anumită legătură naturală între semnificat și semnificant. De aceea, simbolul se opune semnului arbitrar, care este semnul lingvistic, deoarece balanța, de exemplu, poate fi simbol al justiției prin faptul că sugerează echilibrul și imparțialitatea. Cu o altă perspectivă, dar fără a avea implicații opuse, semioticianul american Charles
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sumă a lor, ci un agregat care există și funcționează prin solidaritatea și interdenedența lor. Afirmînd că "limba este un sistem care nu cunoaște decît ordinea proprie", Saussure a creat premisa pentru a enunța arbitrarul semnului lingvistic, deoarece relațiile dintre semnificant și semnificat se pot explica numai prin raportare la organizarea sistemului, valoarea lingvistică a semnului avînd aici singura întemeiere. Concepția despre limbă ca sistem a cunoscut o largă răspîndire, majoritatea teoriilor lingvistice europene din secolul al XX-lea pornind de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că ele constituie unități semantice ce acoperă un singur domeniu conceptual, iar relația care se stabilește între elementele nelingvistice și cele lingvistice reprezintă un aspect important în caracterizarea terminologiilor din diferite științe. Termenul este un semn lingvistic compus dintr-un semnificant (expresie, formă externă) și un semnificat (noțiune, conținut noțional), a cărui funcționare este una specifică, de obicei normată, ceea ce implică faptul că semnificația termenului nu este atribuită numai de locul pe care-l deține într-un sistem conceptual, ci este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistice, extensiunea semantică a termenului se definește în raport cu semnificatul, pentru că, în terminologie se pleacă de la concept pentru a se întreba cum se numește sau cum s-ar putea numi acesta, 3) să fie unități ale cunoașterii cu caracter stabil, 4) semnificantul unui termen să se definească în raport cu ansamblul de semnificații aparținînd aceluiași domeniu (ansamblu semantic care poate fi o disciplină, o știintă, o tehnică, adică întotdeauna dintr-un domeniu specializat). Aceste condiții nu se manifestă omogen în toate științele și acest
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conținutului lor semantic. Dacă textul se circumscrie limbii, se poate admite, după opinia lui H. Plett, că, din punct de vedere semiotic, textul este un supra-semn (macro-semn la E. Coșeriu) lingvistic, bazat pe convenție socială și pe arbitrarietate manifestată prin semnificanți, semnificații și referenți diferiți, o unitate funcțională de tip comunicativ. În viziune poststucturalistă, problematica definirii textului se extinde prin antrenarea unor parametri suplimentari în descrierea funcționării și producerii lui, în sensul că interesează mai ales relațiile acestuia cu cadrele sale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Moise pe muntele Sinai este preistoria poporului evreu, după acest kairos începe istoria lui Israel, Istoria sacră. Se știe că Adam, prin faptul că a dat nume animalelor, a devenit stăpânul acestora. Numele semnifică taina persoanei, este indicație de cod, semnificant, iar a cunoaște numele cuiva înseamnă a avea acces la misterul persoanei. Numele este sacru. Teofania Numelui lui Dumnezeu în "Eu sunt Cel ce sunt" (Ieșirea, 3, 14), deși situată în limitele gnoseologice ale ființei umane, are loc în istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nume, numele poartă lucrurile" -, subliniază insolitul unui proiect ce regândește modul în care literatura poate fi citită/ scrisă. Dincolo de aceste considerații ce pot orienta cititorul în lectură, cu adevărat semnificativ este modul în care textulrămâne autentic și fascinant. Binomul semnificat/semnificant este supus aici unui continuu proces de dezarticulare/ refacere ce constituie resortul ultim al spectacolului literaturii și ficțiunii. Autorul, maestru de joc ironic și omniscient, creează lumi în miniatură pentru amuzamentul savant al unui cititor complice la fel de conștient de tehnicile
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vitezei de către masa particulei. Relația dintre "principiul de nedeterminare", "simetria timpului" și versurile eminesciene rămâne o ipoteză nedemonstrată. O serie de imprecizii provin din lectura lui Saussure prin Derrida. Caracterul arbitrar al semnului vizează, la Saussure, relația între semnificat și semnificant în genere, și nu doar aspectul particular al relației semn grafic cuvânt rostit (care-l interesează în mod special pe Derrida). Cele mai numeroase confuzii se datorează lecturii fragmentare a lui Derrida, cunoscut numai pe baza capitolului tradus în antologia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
psihologice. Demersurile istorice și sociologice ar trebui direcționate către cercetarea modului în care comportamentele vestimentare constituie un sistem organizat, formal și normativ, recunoscut de membrii unei societăți (ibidem). În termenii semioticii lui Ferdinand de Saussure, hainele sunt o combinație între semnificant (forma vestimentației) și semnificatul (sensul, semnificația articolului de vestimentație) extern acestora (epocă, stat, clasă socială). "Fără să remarce această distincție proprie lingivisticii, istoricii tind să scrie istoria semnificatului, și astfel avem două istorii: cea a semnificantului și cea a semnificatului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sunt o combinație între semnificant (forma vestimentației) și semnificatul (sensul, semnificația articolului de vestimentație) extern acestora (epocă, stat, clasă socială). "Fără să remarce această distincție proprie lingivisticii, istoricii tind să scrie istoria semnificatului, și astfel avem două istorii: cea a semnificantului și cea a semnificatului" (R. Barthes, 1957/1993, 743). Relația dintre semnificat si semnificant este caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de reguli și de convenții sociale, de care oameni nu sunt întotdeauna conștienți, achiziționat prin procesele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
semnificat si semnificant este caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de reguli și de convenții sociale, de care oameni nu sunt întotdeauna conștienți, achiziționat prin procesele de enculturație și socializare. Demersul analitic specific semioticii, de diferențiere între semnificant și semnificant, constituie și astăzi un mod de cercetare a vestimentație unor grupuri subculturale de hip-hop-eri (M.A. Morgado, 2007) și punk-eri (M.H.W. Selfhot, 2008). Cel de-al treilea domeniu de studiu la care mă raportez pentru a ilustra
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
semnificant este caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de reguli și de convenții sociale, de care oameni nu sunt întotdeauna conștienți, achiziționat prin procesele de enculturație și socializare. Demersul analitic specific semioticii, de diferențiere între semnificant și semnificant, constituie și astăzi un mod de cercetare a vestimentație unor grupuri subculturale de hip-hop-eri (M.A. Morgado, 2007) și punk-eri (M.H.W. Selfhot, 2008). Cel de-al treilea domeniu de studiu la care mă raportez pentru a ilustra aparițiile editoriale
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
adevărului― fotografic determinată nu atât de tehnologiile analoagă sau digitală, ci de specificitatea lumii capitaliste care prin 160 producția de masă și prin accentul pus pe consum Încurajează cu mult Înainte de digitalizarea tehnicii, primatul aparenței În detrimentul fondului său, adică primatul semnificantului asupra semnificatului. De fapt, intertextualitatea imaginii fotografice nu este o noutate adusă de digitalizare, ci de interconectivitatea lumii moderne transmisă și celei postmoderne. Tehnica digitală are rolul de a extinde considerabil scara circulației imaginii, accesibilă instantaneu și simultan În spații
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
de noi și dincolo de noi. Numele acestor proiecte sunt diverse: copiii, opera, casa, invenția, renumele etc. Toate sunt forme ale efortului de a ne așeza cumva în Istorie, salvându-ne de neant. Istoria un alt nume contemporan al ființei este semnificantul major sub umbrela căruia ne refugiem din calea nimicului. Avem cuvinte ce rezumă excelent și sprijină moduri de-a vedea lumea, stând cumva în același timp la capătul și la temelia weltanschauung-ului căruia îi aparțin. Spre exemplu: sufletul, omul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rânduri mă simt liniștit: prin ele epuizez zilnic subiectul propus, și anume sensul existenței proprii. Ele îmi asigură posibilitatea unei continue adecvări la sine, spărgând distanța oricărei presimțiri. * Sufletul este simbolul căutării, al dorinței noastre de sens. E unul din semnificanții majori pe care l-am conturat la capătul acestor căutări. * Faptul că peste unele idei s-a așternut uitarea nu demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea pe care curgerea timpului o poartă cu sine. Nu este vorba în mod
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dintre Stat și familie (în sens genetic, al relațiilor de rudenie); ambele încearcă să ne cucerească și să ne păstreze fidelitatea. Dacă știința nu-i va găsi "locul și substanța", sufletul va rămâne, alături de Dumnezeu, unul din cei mai puternici semnificanți ai omenirii, cel care dă însuși sensul umanității. * Rațiunea acest copil al sufletului ce vrea să-și ucidă tatăl. * Se pare că setea noastră de mituri cheamă noile mitologii; aceste structuri simbolice sunt constitutive conștiinței noastre. * Unul din gesturile care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Arta este astfel o oglindă selectivă ce bântuie realitatea, evidențiindu-i contururile ideale. * De la corectitudinea politică se va trece la corectitudinea evolutivă; pentru a face acest pas teoria evoluției mai are nevoie de o metateorie, de unul sau mai mulți semnificanți majori, ce își așteaptă venirea. * Mentalitatea metafizică îmi dă ghes să forțez așteptarea unei metanarațiuni cheie, care să centralizeze toată împrăștierea în diferite tipuri de fundamentări adusă de postmodernitate. Faptul că simt nevoia unei metapovestiri s-ar putea să fie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și concretă a acesteia, prin limbaj, se realizează trecerea de la semnalul concret (obiectul, fenomenul) la simbol, ca substitut al unei categorii de obiecte, fenomene. Conform teoriei lui Ferdinand Saussure, (traducere), Paris,, semnul unește un concept „semnificatul” și o imagine acustică, „semnificantul”. Prestigioși cercetători ai psiholingvisticii fac distincția dintre limbă ca instrument folosit și operațiile care se execută în cadrul comunicării unor informații, cu ajutorul limbii respective, referindu-se la mecanismul de apariție, de formare a limbajului. Limba ca atare „este un concept și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]