581 matches
-
analiza limbajului politic eminescian ca ansamblu semnificant, care poartă marca contextului istoric care îl generează, expresie a concepțiilor și atitudinilor politice ale gazetarului. Abordarea semiotică a vizat elaborarea unui discurs descriptiv, care să dea seamă de mecanismele și strategiile de semnificare utilizate de jurnalist în susținerea concepțiilor politice, de relațiile instituite între diversele mijloace de exprimare și de potențialul semnificativ al parametrilor situației de comunicare pe care o ilustrează publicistica eminesciană. Caracterul pluridisciplinar al abordării semiotice a favorizat utilizarea unor instrumente
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
impactul fiecărei variabile asupra întregului ansamblu semnificativ. Valorificarea virtuților unui astfel de instrument de analiză în cercetarea semiozei publicisticii eminesciene a facilitat, la nivel metodologic, demersul de re-contextualizare a articolelor, de raportare a limbajului jurnalistic la toți parametrii procesului de semnificare: jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificativ. Valorificarea virtuților unui astfel de instrument de analiză în cercetarea semiozei publicisticii eminesciene a facilitat, la nivel metodologic, demersul de re-contextualizare a articolelor, de raportare a limbajului jurnalistic la toți parametrii procesului de semnificare: jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu și impactul relațiilor sintagmatice și paradigmatice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a limbajului jurnalistic la toți parametrii procesului de semnificare: jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu și impactul relațiilor sintagmatice și paradigmatice din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor scrisului jurnalistic. Fiecare dintre cele șase coordonate intră în relație, simultan și succesiv, cu ceilalți cinci parametri ai situației de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sens, studiul de caz a vizat descrierea paradigmatică a rolurilor asumate de jurnalistul Eminescu în spațiul publicistic (analist politic, polemist, artist, istoric, dascăl și specialist) și prezentarea efectelor pe care le generează acestea asupra celorlalte cinci coordonate ale procesului de semnificare. Analiza a evidențiat, și de această dată, că fiecare ipostază în parte modelează selecția mijloacelor de exprimare, imprimă textelor direcții tematice particulare, manifestă finalități specifice, generând efecte distincte la nivelul receptării. În vreme ce ipostaza analistului politic imprimă textelor o componentă reflexivă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perspective univoce, mistificatoare. Apelul constant la litera textelor oferă condițiile de obiectivare a interpretării jurnalisticii eminesciene, ferind-o de judecăți de valoare ad libitum care exced marginile articolelor. În aceste condiții, abordarea semiotică a limbajului politic eminescian, ca sistem de semnificare/ resemnificare a evenimentelor politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar și ca reflecție a atitudinilor și opțiunilor politice ale jurnalistului, a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin raportare la discursul jurnalistic al epocii. Demersul semiotic a permis eludarea interpretărilor ideologice, pentru că, dincolo de afinitățile politice ale lui Eminescu, am fost interesați de modalitățile de semnificare ale limbajului eminescian, de structura și funcționalitatea semiozei publicistice și de nuanțele pe care le imprimă semnificatului unul sau altul dintre parametrii situației de comunicare. Aplicarea modelului hexadic de analiză precum și procesarea corpusului cu instrumente aparținând informaticii au operat deschideri
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
punct de vedere lingvistic, cât și pedagogic. Componenta pedagogică stă la baza teoriei învățării limbajului și a copmunicării; componenta lingvistică reprezintă cunoașterea abstractă a unei limbi, prin achiziții despre formele limbii, despre evoluția acestora, corelând semnificatul cu semnificantul în procesul semnificării, al producerii de sens. Competența de comunicare impune individului aplicarea competenței lingvistice proprii în actul comunicării personale și interactive. Competența lingvistică asigură suportul pentru comunicarea personală, deci nu constituie scop în sine al educației comunicării, ci instrumentul acesteia. În cadrul procesului
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
constând în aceea că sunt purtătoarele unei anumite funcții a sunetului - sunt legate de o anumită semnificație. În acest sens, sunetul este interpretat nu ca un sunet luat separat ci ca fonem, ca unitate fonologică indivizibilă, care prin funcția de semnificare păstrează însușirile fundamentale ale laturii sonore a limbajului. „Îndată ce sunetul încetează să fie semnificativ, rupându-se de latura sonoră a limbajului - spune Vîgotski - el își pierde însușirile proprii limbajului uman” (207; p.12). În vorbirea rhinolalicului prin imposibilitatea efectuării formei
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
este necesar să se realizeze o identificare a separabilității. Și în acest caz, universalele aparțin și nu aparțin corporalității, de aceea Abelard ajunge la următorul răspuns: "Astfel, termenii universali sunt numiți corporali în ceea ce privește natura lucrurilor și incorporali în ceea ce privește modul de semnificare, căci deși realitățile pe care le denumesc sunt cu totul separate, ei nu le denumesc deloc într-un mod separat și determinat"91. Cea de-a treia întrebare este în mod implicit legată de prima și se ridică problema dacă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în felul în care se nasc asociații semantice între nume și referent; în felul acesta, clasificările numelui au în vedere aspectul fizic, clasa socială, naționalitatea, sau identifică prin porecle și supranume. Caracterul motivat al onomasemului literar se observă la nivelul semnificării, fiind ales în virtutea împlinirii funcției indicative, aceea de nume al personajului, ca actant literar (natura motivațiilor numelui poate fi stilistică, socială, etimologică, psihologică, istorică sau culturală). În actul de construire a universului ficțional, "onomasemele acționează ca nuclee formative, catalizând forța
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tipurile de nume), "nume bogat literar/ nume nou, fără greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică pornește de la următoarele premise și are în vedere analizele făcute romanelor românești: rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem onomastic al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încrede în spiritul dumitale de observație și în memoria dumitale? Îmi poți jura că-ți aduci aminte de tot ce s-a întâmplat astă-seară?" îl întreabă la un moment dat protagonistul pe Alessandrini. Sublinierea semnelor grafice aduce un plus de semnificare. Funcția despre care este vorba mai sus, de anamneză, de restabilire a evenimentelor scurse într-o anumită ordine ascunsă revine și aici, cu scopul de a recunoaște miracolul, hierofania. Când Alexandru Emanuel face apel la scena purtătoare de nenoroc - femeia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități diferite de interpretare și valorificare. Lumea ficțională eliadescă devine inteligibilă prin prisma conținuturilor mitofore ale numelor personajelor care o pun în act. În felul acesta, devine evident felul în care țesuturile limbajului generează lumea prozei lui Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
totuși, avem o astfel de angajare, este vorba de un iraționalism de un tip mai aparte, "altul și altceva decât iraționalismul în paradigmă tradițională", unul care, în mod paradoxal, "trece mai curând în regim de mijloc pentru lărgirea câmpului de semnificare al raționalismului decât în cel de scop, adică, în acest caz, de instituire a unui alt antiraționalism", ca "mijloc pentru a explora posibilitatea unui raționalism mai cuprinzător"119, specific începutului de secol XX120. Este vorba de un raționalism de o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în ipostaza sa de corp poetic și, deopotrivă, ființa imaginii poetice, prinsă în țesătura vizibilă a discursului. Această ființă este destructurată de intuiția eidetică a înțelegerii albe, destituită din manifestarea sa explicită, expozițională, privată de atributele întemeierii și de imperativele semnificării. Ea e străpunsă până în punctul obscur în care semnificabilul e abia posibilul, autorevelarea posibilului însuși, donație a inaparentului în trupul poetal al unei infra-imagini, în miezul ireductibil al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al unui imagem. Stare genuină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
instalează în vizibil, ca lucrare ce spune și dă de văzut, arată imaginea imprezentabilă a unei prefaceri. Semnificabilul se in-formează, iar forma sa coincide cu imaginea pe care o arată. Punerea-în-imagine nu e altceva decât ridicarea inaparentului la vizibilitate, circumscrierea semnificării în sfera dicibilului. Imaginea apare într-o formă, la fel cum chipul unui om capătă conturul expresiv al unei înfățișări sau o natură moartă dobândește viață în rama unui tablou. Dacă trupul poetal al semnificabilului apare în forma unei imagini
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-se; fără să fie prezentă, nu e nici absentă întru totul. Deschiderea e chiar această distanță a posibilului între prezență și absență, loc al semnificabilului ce se dezvăluie în propria învăluire de sine. Numai astfel strălucirea sa este lucrătoare, căci semnificarea nu e doar arătătoare a originarului, ci și creatoare a ceea ce prin el devine posibil. El nu poate fi scos din ascunderea pe care o deschide, dar luminează facerea însăși, creșterea prefigurată, face "să-nalțe tăcutele seve-n lumină 5
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în primordial, în pre-ființial, în "ape,/ din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa 17". "Mugurul de lumină" nu e atât o imagine, cât mai curând profilul unei epure a imaginii. Felul în care ceva începe, apare și se dă semnificării vorbește de la sine despre faptul că "orice-nceput se vrea fecund", procesând din "obârșiile-izvoare18". Ceea ce izvorăște nesecat "între floare și poamă" face posibil peisajul transparent al unei necurmate faceri 19. Creația înseamnă ascensiune, relief ce se înalță în adânc ridicând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tehnică de vitraliu, întrucât ceea ce pare ocultat, pus în absență ontologică, transpare nu prin sine, ci prin filtrul luminii care îl pune în evidență. Nu e non-manifestatul absolut, nevăzutul inaccesibil; ceea ce începe să semnifice se arată - ca începutul însuși al semnificării - doar în posibilitatea întrupării sale luminoase, a iradierii sale diafane. Diafanitate care deschide imaginii "un câmp de interactivitate (o "interfață", s-ar spune în zilele noastre) care posedă, în afara calităților de strălucire a diafanului (captare a luminii, transluciditate sau claritas
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de o parte, indistincția, absența, nemanifestarea; pe de altă parte însă, tocmai destituirea aceasta face posibilă ivirea unui nou posibil, cu atât mai viu cu cât el vine nu din trecut, ci de departe. Dimensiunea departelui reprezintă o potențare a semnificării, căci ceea ce se aude este deocamdată un imprezentabil, semnul ambiguu al inaparentului, așa cum întâlnim și în alte poeme ale lui Vinea: "Niciun zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu), "până departe, până-n poveste, - oglindă-ne" (Una)19. Tema e novalisiană
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
surprinde. Poemul Înserare 25 conturează un mic tablou al privirii surprinse în jocul dispariției și al apariției. Ceea ce se vede e spectacolul lumii care se cufundă treptat în invizibil, ștergerea semnelor până la ceea ce pare a fi diminuarea oricărei posibilități de semnificare: " Deschide ochii. Seara în geam se depărtează/ Și casele și pomii s-au dezrădăcinat:/ Plutesc spre nesfârșitul seninului curat". Deschiderea ochilor corespunde, paradoxal, cu îngustarea câmpului vizibilității, căci în vedere nu apare decât ceea ce dispare, orizontul departelui în care peisajul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de propria-i imposibilitate"8. Ceea ce Blanchot numește "punct de plecare" către originea și incertitudinea operei este punctul profund obscur către care tinde privirea orfică, "apropierea de acel punct unde nimic nu începe", unde opera este netematizabilă ca orizont al semnificării, un inevident transcendent oricărei teme, înaintea oricărei interpretări. Un punct ideal al adâncimii, "un spațiu unde nimic nu are încă propriu-zis un sens, către care totuși ceea ce are sens se întoarce ca înspre originea sa"9. Și atunci intuiția impresivă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
voi întâlni în ultima/ răsfrângere-n sine a golului/ acolo unde solzii timpului/ se dizolvă-n fântâni". Dacă întâlnirea este cu adevărat o între-vedere, aceasta în dublul său sens: pe de o parte, reciproca oglindire - coprezență reflectată - a ceea ce prevestește semnificarea într-un semn de prezență și preînțelegerea saturată intuitiv; pe de altă parte, situarea intuiției într-un înainte de vedere îi dezvăluie locul privilegiat al revelatului, între inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale. Loc deschis și totuși gol, al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființare. Ceea ce se vede prin interstițiile realului dă de văzut, se lasă văzut așa cum semnifică înainte de a fi: drept o situație poetică sau - mai degrabă - o stare poetală la limita fragilă ce desparte însăși putința ca ceva să semnifice și semnificarea ca atare. Astfel încât, în al doilea rând, ceea ce luminează prin această breșă deschisă în miezul realului este o imagine-replică, "o replică la real"13. Imaginea poetică, poemul, opera de artă în ansamblul său sunt replici ale realului (reîntâlnim problema imaginii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]