6,619 matches
-
favorite, de maniera de arbitraj, de atitudinea galeriei adverse. Nu este condiționată nici măcar de rezultatul întrecerii. Toți știm să jubilăm la victorii. Dar adevăratul învingător este cel care, dacă a pierdut, uită să caute vinovați sau vinovății și se duce senin, vesel, spre cel victorios, îi strânge mâna și îi spune sincer, fără ironie sau ipocrizie : “Felicitări ! Astăzi ai fost mai bun ca mine” ! Învingător este cu adevărat și cel care, deși a câștigat, nu uită să-și pună o mână
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
destinul meu, spre care în această noapte,voi pleca! Nu cunosc pe nimeni și nici locul acela, totul e nou! Mă încredințez lui Dumnezeu cu speranță și multă încredere,în suflet! Nu-mi explic de ce-mi simt inima așa senină și ușoară cum de mult nu am mai simțit! Mă simt de parcă vechea Ingrid a suferit o metamorfoză, devenind o personă nouă, mai puternică și încrezătoare în viitor! Abia acum,înțeleg sensul adevărat al unei profeții, ce mi-a fost
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
lucram într-o piață. În ziua cu pricina,la un ceas, când nu prea trecea lume prin piață,eu mă lăsasem furată de gânduri, cum mi se întâmpla des,în acea perioadă. Foarte probabil, gândurile mele, nu erau din cele senine și asta se citea pe chipul meu, deoarece s-a oprit lângă mine o țigancă și mi le-a tulburat cam brutal, zicându-mi: - Hei frumoaso! Hai să-ți ghicesc! Tu ai o durere mare în suflet, o rană ce
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Piazza Saloto. Deși era noapte, piața era bine luminată. Treceam pe lângă magnolii cu frunze mari și lucioase de un verde întunecat, accentuat de umbrele serii, m-am oprit puțin să privesc în jur.Ieșise lumea la plimbare, fiind o seară senină și vremea destul de caldă. În comparație cu gerul de pe la noi, aici clima era mult mai caldă în acest anotimp. Am continuat să merg spre mare intuindu-i prezența după vuietul valurilor și a mirosului inconfundabil de alge și sare. Am ajuns repede
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Articolele Autorului Fără un sfert e ora șapte și un potop de fețe șifonate-n nuanțe palid cenușii se înghesuie-n autobuze să ajungă la serviciu-n timpul potrivit gem planetarele se-aud discrete clinchete de sufertașe imensitatea se deschide senină peste toți e fără câteva minute - ora zece pe poarta bisericii iese mașina în care preotul confortabil așezat își socotește meticulos mărunțișul din sutana neagră scos - în hârtii de cinci zeci lucitoare ca ochiul - pe gardul înalt din fier forjat
ORA NISIPULUI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383679_a_385008]
-
calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile-mi senine zâmbesc, Când, de clipe magice trăite, Cu nostalgie, își amintesc, Chiar de știu că au fost amăgite... Printre doruri vii se regăsesc, Colindând prin vremuri prăfuite, Cu-ale lor aripi ce-n larg plutesc, ... Citește mai mult Lângă fântâna sufletului
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
calde,Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde,Curgând din celeste policandre!Miresme le cuprind în palme,Izvorând din flori alese de mai,Prin liniști se revarsă calme,Pătrunzând pe raze rupte din rai...Gândurile-mi senine zâmbesc,Când, de clipe magice trăite,Cu nostalgie, își amintesc,Chiar de știu că au fost amăgite...Printre doruri vii se regăsesc,Colindând prin vremuri prăfuite,Cu-ale lor aripi ce-n larg plutesc,... IV. PLUTIND PRINTRE SIMȚIRI, de Cristina
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... Citește
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele.Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... VII
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
precum un larg abis,Se-ncheie al existenței joc de șah,Scris într-al eternității almanah...~ Cristina P. Korys ~... XXI. IARNĂ SIBERIANĂ, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. Pe albastrul infinit al cerului senin S-a lăsat tulburător culoarea gri, În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin, Iar nori închiși încep a-l acoperi... E cumplit de rece, ger și viscol nesfârșit Ce lovește-n plin pe la colțuri ziduri. Totul în jur pare
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece, Care așează în suflete și simțiri gheață, Cu privirea-n sus, înspre luna care trece, În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață! Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări, Peste toate își înalță sublim tronul menit, Stele și felinare călăuzesc plecări, Ori sosiri de nicăieri, în graba spre infinit... Langă maluri de-apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece,Care așează în suflete și simțiri gheață,Cu privirea-n sus, înspre luna care trece,În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață!Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări,Peste toate își înalță sublim tronul menit,Stele și felinare călăuzesc plecări,Ori sosiri de nicăieri, în graba spre infinit...Langă maluri de-apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
săraci au numai vise, Pentru care din greu muncesc. Pe stradă, cerșetori cu carul, Ca și la noi, nimica nou, Doar că aicea sunt închiși În ei înșiși, ca-ntr-un cavou. Rar surprinzi zâmbete pe față Sau oameni luminoși, senini... Discuții „elevate“ numai Despre concedii sau mașini ... Civilizație, n-am ce zice, Ei au cât pentru zece țări, Dar oamenii din jurul nostru Sunt toți ca niște “arătări”. Vecina mea, de-aceeași vârstă, Tânără, harnică, cuminte, Mi-a adresat calm, cu
DOR DE ŢARĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383708_a_385037]
-
flori multicolore, soarele care lumina întinderile pajiștilor, agrișele din grădină, tufele de căpșune. Dar, la fel de mult, îi plăcea să urce mai sus de casă, de unde se vedeau alte case de pe munte. De acolo, privea întinderea aceea tihnită de pajiști, cerul senin de deasupra, fluturii care zburau cu miile pe deasupra câmpului necosit. Începeau să răsară în mintea ei cele mai romantice gânduri, doruri îndepărtate. Casa, bunicii, oile, văcuța, erau lucruri reale, atât de dragi. Avea însă un dor de ceva nedefinit, de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
înfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi, pan la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n aer S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrima, ușor, Torcând al rândurilor caier. Tot căutând o zi senina, Simt cum respiri în pieptul meu Și-întrezăresc un curcubeu Cu arcuirea-i de lumină. Aștept să-mi scrii de parca viața Demult s-ar fi oprit în loc Și timpul tot a ars în foc Împrăștiindu-se că ceață Din care
AȘTEPT SĂ-MI SCRII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383774_a_385103]
-
ști tu șerpuitorule, Fluviul meu, drag În câte nopți cu lună mă întorc la tine Te văd aievea - deși sunt departe- în prag Dar ochii-mi văd același cer, Sublime! Același cer, care surâde deasupra ta, înstelat În nopțile calde, senine, de august, când pleiadele Fermecătore ploi de stele cad pe: ape, pământ arat Privesc, iar taina lor în piept îmi crește arderile. Văzând cum strălucesc mai tare, după care ele mor M-apucă atunci un dor ca de primăveri în
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-ai risipit privirea-n portativ Cu ochii tăi adânci de fica ploii Și-arând în gânduri timpul relativ Ai încolțit semințele nevoii . Și-ai prăvălit de sus cerul senin S-adapi speranțele să prindă viață Punând o picătură de venin Aprofundezi senzația de dulceață. Cu trandafirii înfloriți pe buze Dai foc la vise noaptea să mi-o ardă Și-apoi zâmbind șăgalnic îți ceri scuze Lăsându-mi ochii-n
SINGURA VINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383786_a_385115]
-
Acasa > Stihuri > Semne > DOAMNĂ-TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Doamnă-Toamnă ia cu tine, tristețea din sufletul meu! Dar lasă-mi gânduri senine, să-ți nemuresc destinul tău! Din soartă să-mi iei povară ce se ascunde-n anii grei! Dă-mi iubirea de fecioară, în versuri să îi ard scântei! În gând să le pun căpătâi, pentru nopți de insomnie. În suflet
DOAMNĂ-TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383792_a_385121]
-
unire indestructibilă. Subliniez că termenul de modificat nu trebuie înțeles, ca acțiune săvârșită, asemeni substituitului ci, supinal, ca o acțiune de săvârșit. Exemplul:”Ochii ei albaștri mă priveau șăgalnic “, ochii ei albaștri, substituit, îl înlocuim cu “ochii ei ca cerul senin “ devine substituent, în cadrul căruia cuvântul cerul devine modificat, se îmbogățește cu nuanțe suplimentare.În acest caz am văzut substituirea și modificarea ca două procese complementare, unul desfășurându-se în serie sinonimică. Ochii ei ca cerul senin fiind sinonim cu ochii
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
ochii ei ca cerul senin “ devine substituent, în cadrul căruia cuvântul cerul devine modificat, se îmbogățește cu nuanțe suplimentare.În acest caz am văzut substituirea și modificarea ca două procese complementare, unul desfășurându-se în serie sinonimică. Ochii ei ca cerul senin fiind sinonim cu ochii ei albaștri, iar cerul din context fiind omonim al cerului din vorbirea obișnuită. Încrucișarea de efecte dinlăuntrul sintacmei poetice apare astfel mai evidentă, fără să fie trecut pe linia a doua caracterul decisiv pe care îl
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
două ore întârziere, din cauza unor defecțiuni tehnice. Mi-am pus toată încrederea în cei care au reparat aparatul de zbor și, cu voia lui D-zeu, am ajuns cu bine la Valencia. Primul lucru care m-a încântat, în noaptea senina și caldă, a fost aerul, perfect respirabil, cu iz de mare. Atunci mi-am zis că-i înțeleg pe românii care au ales să rămână aici, măcar pentru a scăpa de capriciile toamnei ploioase și ale iernii geroase. Până la hotel
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
două ore întârziere, din cauza unor defecțiuni tehnice. Mi-am pus toată încrederea în cei care au reparat aparatul de zbor și, cu voia lui D-zeu, am ajuns cu bine la Valencia.Primul lucru care m-a încântat, în noaptea senina și caldă, a fost aerul, perfect respirabil, cu iz de mare. Atunci mi-am zis că-i înțeleg pe românii care au ales să rămână aici, măcar pentru a scăpa de capriciile toamnei ploioase și ale iernii geroase. Până la hotel
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
de iasomie! Ce noapte plină de romanță, ce trăiri Avut-am noi, cu șoapte în cosiță ! De sus ploua cu raze a căror licăriri Plângeau duios pe galbena-ți rochiță. Eram visul scânteietor scăldat de lună (Martorul tainic al nopților senine!) Priveam în ochii tăi și inima-mi nebună Sărea din cercu-i de foc și de lumine! Gurița-ți dulce ca glasul primăverii Năștea cuvinte țesute în iubire, Iar păru-ți moale ca cel al Cosânzenii Curgea mănos pe-a spatelui
CÂT TE ADOR... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380202_a_381531]
-
18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: ”Dar eu? Eu, ca informator, ce loc ocup în această scenografie gigantescă, impudică și grotească. Mă tem că, fără să înțelegem împreună aceste lucruri până la capăt, voi ieși din această scenă păcătos și senin. Ba poate chiar și încântat de felul astuțios în care m-am descurcat în viață. Doar știm prea bine că orice conștiință are, perfect încapsulate în ea, mecanisme impecabile de băgare sub preș a porcăriilor pe care le facem. Când
INFORMATORUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380236_a_381565]
-
de vânt Prin păduri se risipesc... Mult mi-e dor de-al tău sărut, Să-mi șoptești:„Cât te iubesc!” Iar în zori când mă trezesc Vântul e cuprins de dor... Dragul meu, îmi amintesc, Soare cald, strălucitor, Raza ochilor senină Îmi da vraja altei vieți... Că mă-ntreb: „Cine-i de vină, Pentru ce nu te arăți? Să-ncălzești un suflet care N-a uitat zile de vis, Nici măcar o-mbrățișare, În „Cartea vieții” le-am scris. Le păstrez ca
CÂND IUBIREA NU MURISE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380248_a_381577]