680 matches
-
doilea congres ținut la 2 septembrie 1990 a proclamat crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene (RSSMN), iar deputații l-au ales la 3 septembrie 1990 pe Smirnov ca președinte al Sovietului Suprem Provizoriu al republicii separatiste.. Imediat după proclamarea independenței, separatiștii au început să ia cu asalt sectoarele de poliție și instituțiile guvernamentale în Transnistria , fapte care au culminat într-o luptă îndelungată între poliția și forțele armate moldovenești și separatiștii în apropierea orașului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 . La data
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
Sovietului Suprem Provizoriu al republicii separatiste.. Imediat după proclamarea independenței, separatiștii au început să ia cu asalt sectoarele de poliție și instituțiile guvernamentale în Transnistria , fapte care au culminat într-o luptă îndelungată între poliția și forțele armate moldovenești și separatiștii în apropierea orașului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 . La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatiști, sprijiniți de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru "Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”. La
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
asalt sectoarele de poliție și instituțiile guvernamentale în Transnistria , fapte care au culminat într-o luptă îndelungată între poliția și forțele armate moldovenești și separatiștii în apropierea orașului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 . La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatiști, sprijiniți de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru "Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”. La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfășurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
RMN), Smirnov a depus eforturi pentru recunoașterea republicii separatiste. Deși nu a câștigat lupta cu Republica Moldova, Smirnov a avut succes în cooperarea cu unitățile Armatei a 14-a staționate pe teritoriul Transnistriei. Beneficiind de pasivitatea inexplicabilă a autorităților statului Moldova, separatiștii și-au constituit o impresionantă forță armată, formată din : Toate aceste unități au fost înzestrate cu armament cumpărat, capturat sau furat de la Armata a 14-a rusă sau de la unitățile OMON din Transnistria. Liderii Armatei a 14-a, ca de
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
capturat sau furat de la Armata a 14-a rusă sau de la unitățile OMON din Transnistria. Liderii Armatei a 14-a, ca de exemplu, generalul Alexandr Lebed, au oferit suport moral, armament și muniții, mijloace de transport și mijloace de luptă separatiștilor din RMN. Chiar și unii soldați ai Armatei Roșii s-au intrat în Armata Transnistriei. Conflictul a degenerat ajungându-se la sfârșitul anului 1991 și începutul anului 1992 la violente lupte între trupele paramilitare din Transnistria și forțele de poliție
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
Mărăcuță, succesorul său ca președinte al Sovietului Suprem al RSSMN și cu Grigori Blagodarnîi. El a câștigat cu 65.4% din voturi, față de Mărăcuță care a obținut 31% și Blagodarnîi 1.5% . La sfârșitul anului 1991, s-au intensificat presiunile separatiștilor pentru a-i forța ofițerii de poliție pro-chișinăuieni să plece din Transnistria . La data de 3 decembrie 1991, Armata a 14-a sovietică a ocupat orașele Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol și Rîbnița, din Transnistria . Ca urmare a presiunilor crescânde între
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
URSS „să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc transnistrean cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”. În acea perioadă, la Dubăsari exista o dualitate a puterii - consiliul orășenesc susținea separarea, pe când consiliul raional susținea autoritățile centrale. Separatiștii își organizaseră formațiuni paramilitare de gardiști, cazaci (veniți din Rusia) și miliție, iar autoritățile legitime erau reprezentate de poliție. În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut loc primele ciocniri pe podul de la Dubăsari, atunci murind și primii polițiști și
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
primii polițiști și localnici din Dubăsari. Astfel, începând cu 1 noiembrie (1990), pe drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în Dubăsari, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
criză a generat întreruperi ale aprovizionării cu curent electric în părți ale Moldovei. Școlile au fost în cele din urmă redeschise dar au primit statutul de „instituții educaționale non-guvernamentale”. Chiar și după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist sprijin militar, politic și economic, permițându-i să supraviețuiască și conferindu-i un anumit grad de autonomie vis-à-vis de Moldova. Generalul Lebed, comandantul Grupului Operațional Rus (ROG, fost Armată a 14-a) începând cu iunie 1992, s-a purtat deseori
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
a deschis șase noi posturi vamale la granița ucraineano-transnistreană. Posturile, în care sunt angajate echipe moldovene și ucrainene, sunt menite să reducă contrabanda dintre republica separatistă și vecinii săi. Republica Moldova, ca și alte state sau organizații non-guvernamentale, susține că guvernul separatist de la Tiraspol este autoritar și nu respectă drepturile omului și a acuzat regimul separatist de arestări nejustificate și tortură. Alegerile legislative din 2005 nu au fost recunoscute de comunitatea internațională. Potrivit lui Claus Neukirch, șeful serviciului de presă al Organizației pentru
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
echipe moldovene și ucrainene, sunt menite să reducă contrabanda dintre republica separatistă și vecinii săi. Republica Moldova, ca și alte state sau organizații non-guvernamentale, susține că guvernul separatist de la Tiraspol este autoritar și nu respectă drepturile omului și a acuzat regimul separatist de arestări nejustificate și tortură. Alegerile legislative din 2005 nu au fost recunoscute de comunitatea internațională. Potrivit lui Claus Neukirch, șeful serviciului de presă al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, ""nu se poate vorbi de alegeri libere și corecte
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
Cecen" În decursul Primului Război Cecen (1994-1996) trupele ruse au cucerit Cecenia, provocând zeci de mii de morți populației civile și distrugeri materiale imense, pentru ca din iunie 1995 războiul să se transforme în unul de gherilă. În august 1996 rebelii separatiști anti-ruși au reușit recucerirea capitalei Groznîi și anihilarea unui număr mare de trupe ruse prinse în lupte. În mod oficial, primul război cecen s-a încheiat prin semnarea acordurilor de la Hasaviurt la 31 august 1996. Ele stabileau că statutul Ceceniei
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
la 31 august 1996. Ele stabileau că statutul Ceceniei urma să fie decis până la sfârșitul anului 2001, dar acordau Republicii Cecene Ichkeria independență de-facto până în acel moment. La 12 mai 1997, la Moscova, președintele rus Boris Elțîn și președintele cecen separatist din acea vreme Aslan Mashadov au semnat un "Tratat de Pace între Federația Rusă și Republica Cecenă Ichkeria", care după spusele lui Elțîn avea ""însemnătate istorică, menit să încheie 400 de ani de război"". Guvernul separatist, decimat în decursul primul
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
Elțîn și președintele cecen separatist din acea vreme Aslan Mashadov au semnat un "Tratat de Pace între Federația Rusă și Republica Cecenă Ichkeria", care după spusele lui Elțîn avea ""însemnătate istorică, menit să încheie 400 de ani de război"". Guvernul separatist, decimat în decursul primul război de cele mai influente si capabile autoritați, inclusiv primul său președinte Djohar Dudaev, nu a reușit să țină sub control situația de securitate. Un șir de bande armate operau din Cecenia răpiri, răscumpărări, trafic ilegal
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
Cecenia" După asasinarea prin rachetă ghidată a președintelui Djohar Dudaev in aprilie 1996 în apropiere de satul Gekhi-Chu, în timp ce vorbea la telefon cu un deputat apropiat personal al lui Elțîn în parlamentul Rusiei, Duma de Stat, rolul de lider al separatiștilor a fost ocupat de vice-președintele Zelimhan Iandarbiev. În februarie 1997, Iandarbiev a pierdut alegerile în fața lui Aslan Mashadov, fostul șef al statului major separatist cecen în timpul primului război. Iandarbiev a fost ulterior omorât în februarie 2004 în Doha (Qatar) de
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
deputat apropiat personal al lui Elțîn în parlamentul Rusiei, Duma de Stat, rolul de lider al separatiștilor a fost ocupat de vice-președintele Zelimhan Iandarbiev. În februarie 1997, Iandarbiev a pierdut alegerile în fața lui Aslan Mashadov, fostul șef al statului major separatist cecen în timpul primului război. Iandarbiev a fost ulterior omorât în februarie 2004 în Doha (Qatar) de agenți ai securității ruse. În martie 2005, Mashadov a murit ucis de o grenadă în bucărul său din satul Tolstoy-Yurt, asaltat de trupele ruse
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
omorât în februarie 2004 în Doha (Qatar) de agenți ai securității ruse. În martie 2005, Mashadov a murit ucis de o grenadă în bucărul său din satul Tolstoy-Yurt, asaltat de trupele ruse, funcția fiind preluată de Abdul-Halim Sadulaiev, fost șef separatist al curții supreme de justiție. În iunie 2006, Sadulaiev a fost omorât de o grenadă rusă într-o casă din orașul Argun și a fost înlocuit de Doku Umarov, fost vice-președinte separatist, iar anterior comandant al Frontului de Sud-Vest. El
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
funcția fiind preluată de Abdul-Halim Sadulaiev, fost șef separatist al curții supreme de justiție. În iunie 2006, Sadulaiev a fost omorât de o grenadă rusă într-o casă din orașul Argun și a fost înlocuit de Doku Umarov, fost vice-președinte separatist, iar anterior comandant al Frontului de Sud-Vest. El îndeplinește funcția de președinte și în prezent. Autoritatea separatistă este organizată în jurul "Consiliului de Stat al Apărării", condus de președintele în exercițiu, care activează în Cecenia. El coordonează și dirijează planurile activităților
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
de Consiliu, dar fără a-l informa despre detaliile operațiunilor curente înainte ca acestea să fie îndeplinite. Decretele președintelui si deciziile Consiliului de Stat al Apărării (întrunit aproximativ o dată pe an) au fost în ultimii ani unica sursă "legală" a separatiștilor. Deși participarea activă în formațiuni pro-ruse este considerată trădare și persoanele mai active sunt marcate pentru eliminare, un decret al președintelui Mashadov aprobă colaborarea fățișă sau de formă din partea civililor ceceni în structuri ale administrației pro-ruse, atunci când neparticiparea ar conduce
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
persoanele mai active sunt marcate pentru eliminare, un decret al președintelui Mashadov aprobă colaborarea fățișă sau de formă din partea civililor ceceni în structuri ale administrației pro-ruse, atunci când neparticiparea ar conduce la insecuritate pentru familia persoanei în cauză. Pe plan extern, separatiștii sunt condiși de ministrul lor de externe Ahmed Zakaiev, care trăiește în prezent la Londra și beneficiază de azil politic în Marea Britanie din 2003, dupa ce tentativa Federației Ruse de a-l avea extrădat fusese respinsă din cauză că Convenția Europeană a
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
Marea Britanie din 2003, dupa ce tentativa Federației Ruse de a-l avea extrădat fusese respinsă din cauză că Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu permite extrădarea în cazuri când condamnarea la moarte este posibilă sau tortura este probabilă. Zakaiev este un lider separatist moderat, ministru al culturii înainte de 1994 și întâmplător fostul comandant direct al actualului președinte Doku Umarov în 1994-1996 și 1999-2000. Asasinările lui Mashadov și Sadulaiev au fost rezultatul unor verificări de rutină a persoanelor considerate suspecte de a fi simpatizanți
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
moderat, ministru al culturii înainte de 1994 și întâmplător fostul comandant direct al actualului președinte Doku Umarov în 1994-1996 și 1999-2000. Asasinările lui Mashadov și Sadulaiev au fost rezultatul unor verificări de rutină a persoanelor considerate suspecte de a fi simpatizanți separatiști, fără a cunoaște că la locuințele acestora se aflau persoane de rang înalt în conducerea separatistă. Asasinarea lui Iandarbiev a fost planificată, însă asasinii n-au reușit să-și mențină identitatea ascunsă, fiind arestați și provocând un grav incident diplomatic
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
și se opun folosirii tobelor și/sau instrumentelor cu amplificare (chitară electrică/bas electric) în serviciile lor, deoarece le asociază cu muzica rock. Există opinii diferite, în cadrul bisericilor baptiste, despre originea baptiștilor. Această perspectivă sugerează că baptiștii au fost inițial separatiști, parte a reacției puritane față de corupția prezentă în Biserica Angliei în secolul XVII. În 1609, John Smyth a convins un grup de separatiști din Olanda să înceapă o biserică a baptiștilor generaliști cu o teologie arminiană. În 1610, Henry Jacob a
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
rock. Există opinii diferite, în cadrul bisericilor baptiste, despre originea baptiștilor. Această perspectivă sugerează că baptiștii au fost inițial separatiști, parte a reacției puritane față de corupția prezentă în Biserica Angliei în secolul XVII. În 1609, John Smyth a convins un grup de separatiști din Olanda să înceapă o biserică a baptiștilor generaliști cu o teologie arminiană. În 1610, Henry Jacob a convins în Anglia un grup de puritani cu o teologie calvinistă să formeze o biserică congregațională, grupare ce va primii în cele
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
istorice faste ori nefaste: bustul cronicarului Miron Costin, Columna Independenței, monumentele intru comemorarea victimelor deportărilor în Siberia, a celor căzuți în al doilea Război Mondial, în timpul invaziei sovietice din Afganistan, sau a celor ce au luptat pentru integritatea Republicii Moldova împotriva separatiștilor transnistrieni. Un gest de consemnare de către urmași a prefacerilor și atitudinii prezente față de locul natal îl constituie consfințirea lui prin vechile tradiții medievale urbanistice - Stema, Drapelul și Imnul orașului Florești adoptate prin Hotărârea Consiliului orășenesc din 11 octombrie 2001. Conform
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]