1,092 matches
-
vodci la activ și mă simt mult mai optimistă. Vreau să spun că are dreptate Lissy. Cel puțin n-or să mă uite, nu ? Măcar or să-și amintească de mine. Pornesc cu pași mari spre terminal, strângându-mi bine servieta și aproape că mă simt din nou ca o femeie de afaceri sigură pe sine. Câteva persoane care trec pe lângă mine Îmi zâmbesc și eu le răspund cu un zâmbet larg, cuprinsă de un val plăcut de caldă prietenie. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întâi. Ridică iar vocea la volumul normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc foarte mult. — Pentru puțin. Îmi zâmbește iar și se Îndepărtează, iar eu Îmi Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacâmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Noi rămânem toate trei holbându-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mână are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sunt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mâna cu tipul rând pe rând, apoi Îl conduc Înăuntru, unde Îi așteaptă Cyril. — Bine ați venit la Panther Corporation, UK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași și rămân cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași și rămân cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
E de nesuportat. Iar asta ar putea fi unica mea șansă de a afla adevărul. Dar cum ? Nu pot să intru pur și simplu peste ei. Sau pot ? Și brusc, Îmi vine un gând. Și dacă n-aș fi văzut servieta ? Să zicem că aș fi intrat În casă perfect nevinovată, ca de obicei și m-aș fi dus drept În camera ei și aș fi deschis ușa? Cine ce-ar avea să-mi reproșeze ? Ar fi o simplă greșeală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am spus. Eram sigură c-o să râzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca sfecla. Ba nu-i adevărat ! se rățoiește. — Am zis eu că despre tine e vorba ? răspund nevinovată și-mi aprind computerul, cu un gest Înflorit din mână. Gata de ședință, Artemis ? spune Paul, ieșind de la el din birou cu servieta și cu o revistă În mână. Și, apropo, Nick, adaugă pe un ton rău prevestitor, Înainte de a pleca, ești te rog drăguț să-mi spui de ce naiba ai pus un cupon pentru batonul de ciocolată Panther În - se uită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și îl lovesc în joacă peste piept. Numai ai grijă ca afacerea asta a ta misterioasă să merite toate astea. Mă aștept să râdă, sau cel puțin să zâmbească - dar el se mulțumește să dea vag din cap, își ia servieta și se îndreaptă spre ușă. Doamne, uneori chiar ia afacerile foarte în serios. Și totuși, nu mă deranjează prea tare să‑mi petrec dimineața asta singură, pentru că dintotdeauna am vrut să văd cum e viața într‑o mânăstire. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se încruntă gânditoare. Compania noastră îți plătește biletul de avion, nu? — Nu! Mi l‑am plătit singură! — Mă întrebam doar. Alicia ridică mâinile, a scuză. Păi atunci, vă urez drum bun. Își adună niște dosare și le bagă repede în servietă, apoi o închide cu zgomot. Atunci, pa! — Ne mai vedem, zic, și o urmăresc cu privirea cum se îndreaptă spre lift. Rămân lângă biroul lui Mel încă câteva secunde, încercând să‑mi amintesc ce am lăsat aici. Dar indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tace preț de câteva momente. Da, știu, zice puțin mai calm. Da. OK, așa o să fac. Ne vedem mâine, Michael. Mersi. Închide mobilul, îl pune deoparte și mă privește de parcă ar fi uitat cine sunt. — Bună! zice și își lasă servieta pe un scaun. — Bună! zic radioasă, îndepărtându‑mă de ușa sifonierului. Străine. — Știu, spune Luke, frecându‑se pe față obosit. Îmi pare rău. Totul e... un fel coșmar, să fiu sincer. Cu toate astea, am auzit de testul tău video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke. Asta‑i meseria lor. Asta‑i... Se oprește brusc în momentul în care sună telefonul. După o pauză, îl ridică. — Bună, Michael. A. L‑ai văzut. Da, știu. Moment nepotrivit. Bine. Vin acum. Lasă receptorul jos și își ia servieta, fără să se uite la mine. Mi‑e frig și tremur. Ce‑am făcut? Am stricat tot. Îmi vin în minte expresii din articol, și îmi revine senzația de rău fizic. Becky cea lefteră... ipocrita Becky... Și au dreptate. Cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mi‑e frig și tremur. Ce‑am făcut? Am stricat tot. Îmi vin în minte expresii din articol, și îmi revine senzația de rău fizic. Becky cea lefteră... ipocrita Becky... Și au dreptate. Cu toții. Când ridic privirea, Luke își închide servieta cu zgomot. — Trebuie să plec, spune. Ne vedem mai târziu. Când ajunge lângă ușă șovăie o clipă și se întoarce spre mine, confuz. Un singur lucru nu înțeleg. Dacă n‑ai fost la Guggenheim, atunci de unde‑ai luat cartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un scris oribil, greșeli de logică, de ortografie, dar tu nu schimbi nimic, el trebuia să Îți dea textele lună!! Raport de filaj, da.tc "DOSAR SAVANTUL" La orele 10.30, obiectivu a ieșit de la hotel, având asupra sa o servietă mare, de culoare bej, jos Îl aștepta autoturismul de serviciu nr. B 31255, În holul hotelului iera șoferu la care obiectivu ia dat mâna. Ia legat, așa l-a scris, respectă grafia lui, Nuți! Să vadă și tovarășul colonel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din aeroport și să plec, știind că oricum o să Îl aștept În continuare, așa cum Îl așteptam de când mă știu. Poate Îl așteptasem atât pentru că pe el nu-l văzusem cum se Întoarce În fiecare zi, târându-și picioarele, târându-și servieta, târându-se, de la Servici, nervos, istovit, neras, mototolit, autointoxicat de propriile lui dorințe, neputințe, invidii, resentimente prelungite. Poate Îl așteptam pentru că pe el nu-l văzusem, nu-l auzisem șușotind, cap În cap cu mama, seară de seară, calculându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
haina plină de buzunare și fermoare, Într-un halou de Hugo Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine, cine Îl ține, cine Îl mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aproape mai frumos decât al Basarabiei noastre: Transilvania (așa-i zice mama, domnișoara Tuza Îi spune altfel și urât: Ardial: nu-i deloc bine ca o provincie să ardă, chiar dacă-i a ta). Totul e nou la domnișoara: hainele, geamantanele, servieta; felul cum merge: băiețos, bărbătos, hâțânat pe-n sus și-n jos; felul cum vorbește, tărăgănat și cam otova; și cum se miră - când se miră, zice: «Ioooi!», ca la noi, Jâdanii; când se vaietă, zice: «Tulaaai!» - și noi râdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pâlpâiau tot atâtea lumânărele. În lateral, Julia mai adăugase și o vază micuță și joasă, în care se înghesuiau o duzină de trandafiri roșii. — Bună, iubitule! a ciripit ea când a auzit cheia în ușă și bufnitura familiară produsă de servieta abandonată de James pe podeaua de lemn din hol. Cina e aproape gata. —Bună. Când a intrat în încăpere, bărbatul i-a zâmbit, dar ochii îi erau goi și obosiți. James s-a dus la Julia și-a sărutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
banc: cum spune o blondă „blond“ pe litere? — Nu’ș. — B - L - O - o, Doamne, nu mai știu! Tom izbucni În hohote de râs. Asta-mi place la el: e foarte ușor de mulțumit. * * * Bărbatul În costum cenușiu și cu servietă era la fel de ușor de observat printre obișnuiții săli precum ar fi un dependent de heroină la un congres al amatorilor de speed. Tocmai intrase pe ușile duble și se oprise În loc, privind grupul care exersa cu acea lipsă de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Derek; știa că era o instructoare bună, așa că Lindei nu i-ar fi convenit s-o concedieze și, chiar dacă ar fi făcut-o, Lesley ar fi putut fără nici o greutate să-și găsească altă slujbă. Omul În costum lasă jos servieta, o deschise și scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi convenit s-o concedieze și, chiar dacă ar fi făcut-o, Lesley ar fi putut fără nici o greutate să-și găsească altă slujbă. Omul În costum lasă jos servieta, o deschise și scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
meritele; stilul ei era prea vesel ca să fie pe gustul meu, dar Își făcea treaba al dracului de bine. Câteva persoane se Îngrămădiră În jurul ei la finalul orei, pentru a-i mulțumi și a-i cere sfatul. Tipul Își luă servieta, Îndesă dosarul sub braț și se ridică În picioare, așteptând să-i vorbească. Abia atunci am Început să Întrezăresc adevărul, deși nu știam din ce cauză: În fond, dacă era aici ca să evalueze sala, atunci era foarte posibil să dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
câteva luni, de dureri violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
uit? Dintr-o sută de motive diferite, tovarășii noștri plecaseră cu toții, eu Însumi Îmi luasem rămas-bun, printre cei din urmă. Când eram gata să trec de grilajul exterior al proprietății, mi-am dat seama că-mi lăsasem, lângă fotoliu, o servietă În care luasem obiceiul de a pune câteva documente importante. Am făcut, așadar, cale Întoarsă, dar În nici un caz cu intenția de a o revedea pe prințesă; eram convins că, după ce-și luase rămas-bun de la oaspeții ei, se retrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]