611 matches
-
de lucru. Înțelegem să conducem o politică externă activă pentru a înlătura definitiv cercul vicios al izolării, pe de o parte, și al temerii în fața străinătății, pe de altă parte. Considerăm că în relațiile noastre cu instituțiile occidentale nu atitudinea servila este cea potrivită, ci capacitatea noastră de a percepe corect propriul nostru interes național, de a-l prezenta cu argumente moderne partenerilor, de a ne actualiza compatibilitatea instituțională cu aceștia, de a negocia profesionist și a respecta termenii negociați. Vom
HOTĂRÂRE nr. 57 din 21 decembrie 1999 pentru acordarea încrederii Guvernului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126341_a_127670]
-
la asistența Europei într-o manieră solemnă și publică atunci când era momentul"202. În telegramele din 6 și 8 februarie, White informează despre atacurile opoziției, în Parlament și în presă, la adresa guvernului și a premierului Brătianu, caracterizat drept "mult prea servil față de Austria"203. Bineînțeles - nu uita să precizeze diplomatul britanic - "toate aceste acțiuni sunt aprobate și încurajate în mod tacit de Legația Rusiei și de partizanii rusofili"204. Întrebarea care s-ar pune imediat ar fi următoarea: acțiuni numai aprobate
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
a o muta apoi grăbit pe trotuarul de vizavi, mult mai puțin frecventat. Îi este vizibil frică de mulțime, de forța sa tăcută, care poate izbucni oricând : „Oameni buni, faceți puțin loc, vă rog, să nu vă mai incomodez”, spune servil. Jandarmul responsabil de acel segment de rând este în mod evident deranjat de gestul său, nu spune nimic, dar nici nu face ceva pentru a-i facilita delicata manevră auto. și tot ca un semn al lungimii neobișnuite a rândului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe Stalin, dimpotrivă, pentru a îi demonstra cât de devotat îi este, manifestându-și stalinismul avant la lettre. Dar "genialul conducător al oamenilor muncii din toată lumea" (Dej: 1952, 398) nu avea nevoie de emuli, ci de executanți. Cu cât mai servili și mai obedienți, cu atât mai bine; entuziasmul revoluționar și devotamentul ideologic puteau însemna o indezirabilă autonomie cognitivă și organizatorică. Stalin, când nu manifesta un amuzament sarcastic față de acest tip de comportament, îl considera circumspect, ceea ce putea antrena majore deservicii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îl caracterizează drept "Fire orgolioasă și brutală", care "manifesta nemulțumire față de rolul, relativ modest, ce i se atribuia după război" (Gaston Marin: 2003, 163, 109). Interesant este rolul pe care îl joacă Miron Constantinescu în toată această afacere. Obedient și servil, nemaiștiind cum să procedeze pentru a reintra în grațiile lui Gheorghiu-Dej, fostul membru al Biroului Politic va face un amplu rechizitoriu inculpaților, cu nimic mai prejos de cel al lui Ceaușescu, acuzatorul principal. În nenumărate rânduri, în perioada 1945-1958", afirma
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regimului Gheorghiu-Dej Nimic nu anticipa în 1960, la al treilea Congres al PMR, glacializarea bruscă a relațiilor româno-sovietice care va surveni peste numai doi ani. Cu această ocazie, Gheorghiu Dej se exprima emfatic la adresa celui mai important stat socialist, insistând servil asupra meritelor internaționale ale Moscovei, pe care o considera "un model de politică leninistă prin consecvența cu care promovează principiile coexistenței, prin caracterul ei științific bazat pe analiza aprofundată a tuturor factorilor situației internaționale, prin fermitatea și principialitatea cu care
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
principiul eroic al "mărețelor realizări" obsesiv repetate de către regim. Corelativ, politicul și ideologicul fiind inseparabile, se poate constata deci că fundamentele reale ale economiei romantic leniniste sunt de natură ideologică. Eludarea logicii profitului a fost plătită prin crearea unei mentalități servile și aservite. Nimeni nemaifiind interesat de eficiență, ci de a se plasa într-o poziție cât mai bună, cât mai corespunzătoare imperativelor centrului, falsificarea datelor devenind astfel un obicei curent, apariția și extinderea carențelor economiilor comuniste devine din ce în ce mai inteligibilă. Comitetul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fostă colonie germană, cine îi mai dădea ei premiul cel mare? De ce au aplaudat românașii noștri școliți, când li s-a dat un pumn în figura lor de anticomuniști și dizidenți? Din umilință și servilism, amintindu-mi de aceeași atitudine servilă a bucureștenilor care, pe 6 decembrie 1916, la intrarea trupelor germane în Bucureștiul cucerit de feldmareșalul Makensen, aplaudau pe cuceritori, stârnind disprețul invadatorilor. Tot o nemțoaică, mai mare, de care trebuie să te temi, un fel de Bertha cea Grasă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
într-un procent de 10 la suta populație evreeasca din populația națională totală. În fața acestei situațiuni, fiecare român, cu dragoste de țară și neam, trebuie să se pătrundă de adevărul că problema evreeasca trebuie rezolvată, nu prin măsuri de împrumut servil, ci în marginile realităților românești. Fără îndoială că se poate proceda la adoptarea servila a normelor de drept din țările stăpânite de un puternic spirit de înfăptuire a unei comunități naționale pure. Dar realitățile românești, definesc porunci românești. Aceste porunci
DECRET-LEGE nr. 2.650 din 8 august 1940 privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/143625_a_144954]
-
acestei situațiuni, fiecare român, cu dragoste de țară și neam, trebuie să se pătrundă de adevărul că problema evreeasca trebuie rezolvată, nu prin măsuri de împrumut servil, ci în marginile realităților românești. Fără îndoială că se poate proceda la adoptarea servila a normelor de drept din țările stăpânite de un puternic spirit de înfăptuire a unei comunități naționale pure. Dar realitățile românești, definesc porunci românești. Aceste porunci pot fi mai incisive și ireductibile în unele materii. Jocul întâmplător la noi, al
DECRET-LEGE nr. 2.650 din 8 august 1940 privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/143625_a_144954]
-
le-a returnat. A plecat apoi în SUA unde și-a scris memoriile și ținea conferințe cu teme picante. În 1858 și-a publicat cartea Conferințele Lolei Montez. Pe femei le îndemna: Arătați-vă țepii de arici, renunțați la atitudinea servilă, dezvoltați-vă mintea și învățați tehnici erotice. La patruzeci de ani se simțea bătrână, a renunțat la viața publică, a luat calea Bisericii, a murit din cauza unui atac cerebral în New York și a fost înmormântată cu numele adevărat, Eliza Gilbert
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cît urcăm mai mult în trecut. Spuneam că grupurile juridice pot fi definite prin drepturile și obligațiile membrilor lor. Dar știm că, demult, iobagul era legat de glie, iar pentru un țăran liber, singurul mod de a scăpa de condiția servilă era să se facă admis într-o comunitate urbană. Condiția juridică a unui om depindea așadar de mediul unde locuia, la țară sau într-un burg. Regimul la care erau supuse diferitele părți ale pămîntului nu era același și, pe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
primeau o poruncă și separarea celor două părți ale spațiului erau suficiente pentru a perpetua, în mintea stăpînilor și a sclavilor, imaginea drepturilor nelimitate ale primilor asupra celor din urmă. Departe de ochii stăpînului, sclavul putea să-și uite condiția servilă. Cînd intra într-una dintre încăperile în care locuia stăpînul, își relua conștiința de sclav. Ca și cum, pășind peste prag, ar fi fost transportat într-o parte a spațiului unde (se conserva material) se conserva amintirea raportului de dependență față de stăpîn
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cărora le lipsesc informațiile și lecturile erudite care au hrănit versurile profetice, frisonante și mustind de sens și care au făcut ca poezia lui Cezar Ivănescu să fie o încercare inițiatică, și nu o gargară salonardă, atentă la mode și servilă găștilor literare. Am simțit nevoia să-l evoc aici, frugal, în contextul curățirii sufletești pe care o necesită pregătirea întâmpinării Învierii Mântuitorului, nu ca pe o formă de spovedanie, ci, mai curând, ca pe invitație la cuminecătură. Cuvintele sale în fața
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că este o capodoperă. Explicația o dă autorul Într-un eseu („Echlibrul Între antiteze”) când abordează relația „tradiționalism și modernism”. Acestea devin „sub raport estetic formule inutile și oțioase”, dacă nu se realizează un raport dialectic: „ori o epocă imită servil... formele trecutului și atunci... devine manieră, ... ori vechea poetică se adaptează... și avem de a face numai În aparență de o artă veche, În realitate, fiind vorba de o cugetare poetică modernă.” Privit din perspectivă „mimetică”, adică pornind de la operă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dominată de trăsături morale negative. Pornind de la aceste considerente, Garabet Ibrăileanu afirma că autorul face concurență „stării civile”. Personajele confirmă situația: Zaharia Trahanache, tipul Încornoratului, Nae Cațavencu, tipul parvenitului si al demagogului, Farfuridi și Brânzovenescu, tipul prostului, Ghiță Pristanda, tipul servilului incult, iar Agamemnon Dandanache acumulează trăsăturile negative ale tuturor celorlalte personaje: el este mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul sunt sugerate peste tot.. Dar personajele lui Caragiale au corespondențe În viața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat, funcționarul, Catindatul; confidentul, coana Efimița, raisonneurul Nae Ipingescu, Brânzovenescu; funcționarul servil și lingușitor, polițaiul Ghita Pristanda. Comicul de nume. Modalitatea creării chipului unui personaj prin semnificația numelui mai fusese folosită de Vasile Alecsandri, el Își numea personajele În funcție de trăsătura dominantă: Pungescu, Clevetici, Răzvrătescu. Caragiale e mai rafinat În alegerea numelor, sugerând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aceste afirmații. Mai curând el joacă magistral un rol care impune o adaptare . (vezi scena cu memorarea scrisorii ș. a.); Ștefan Tipătescu, june-prim, tip, abil, amorez; (și aici sunt mai multe de discutat, Caragiale e și un mare strateg); Ghiță Pristanda - servil, umil față de șefi, fără personalitate (pristanda = joc popular, asemanator cu brâul, ce se dansează după reguli prestabilite, Într-o parte și alta, conform strigăturilor și comenzilor unui conducător de joc); Nae Cațavencu - ipocrit, demagog (cațaveică = haina cu doua fețe) si
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
însăși, într-un anume sens, acelora care, la rândul lor, îi sunt supuși; legând soarta sa de soarta lor, urmărește împreună cu ei un scop comun 78. Existând două tipuri de autoritate, există și două tipuri de supunere din partea copilului: supunere servilă și supunere liberă. În primul caz, [...] a se supune înseamnă a suferi 79, deoarece se ignoră ceea ce copilul trebuie să fie, contând doar voința "oarbă" a educatorului. Iar voința sa este oarbă pentru că, exercitând o autoritate care aservește, ignoră modelul
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
ar trebui să recunoască) autoritatea educatorului. O problemă fără ieșire pare a fi și aceea a elevilor care nu sunt dispuși să accepte autoritatea care aservește, deși din text se desprinde ideea că cele două cupluri (autoritate care aservește supunere servilă -, respectiv autoritate eliberatoare supunere liberă), își corespund în mod fatal. Or, lucrurile nu stau deloc așa. Chiar și profesorii sunt lipsiți de criterii capabile să le indice tipul de autoritate pe care îl exercită; pe de o parte, ei nu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
sancțiuni severe au fost aplicate tuturor eforturilor de a confrunta puterea arbitrară a statului. Însă este șocant să vezi că relațiile de subordonare și comandă au reapărut cu atâta rapiditate într-un context pseudo-pluralist. Nu în toate țările oamenii sunt servili sau deznădăjduiți, iar organizațiile civice servesc doar drept fațadă pentru personaje egoiste dispuse să-și sacrifice autonomia în schimbul recompenselor care le sunt oferite de către actori privați sau politici puternici. Știu că societatea civilă este surprinzător de vibrantă în Bulgaria, țară
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
apărut și alte publicații: Le Cri du Peuple a lui Doriot, Les Nouveaux Temps a lui Jean Luchaire sau La France Socialiste; unele hebdomadare ca Je suis partout sau Au Pilori s-au pus în serviciul ocupantului cu un zel servil. Jurnalele regionale reprezintă, cu rare excepții, publicații mai puțin angajate în politica de colaborare, deși n-au putut fi pe deplin susținătoare ale Mareșalului atît timp cît erau supuse tutelei naziste. III. Presa clandestină Alături de presa oficială, care reflecta din ce în ce mai
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
aici... Iată acum cum însuși Mihai Sturdza judeca lucrurile într-o convorbire cu consulul francez: ... O invaziune rusească există de fapt în Principate. Domnul, atât acel al Moldovei, cât și acel al Țării Românești, nu mai este decât o unealtă servilă a influenței rusești. Nu are nici o putere; nu poate face nici bine, nici rău; i-ar mai fi, poate, permis să facă rău în speranța de a-l face urât compatrioților lui. În disprețul Regulamentelor Organice, care păstrează pentru domn
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
sala Rio, Arthur Văitoianu a apreciat că măreția demonstrației din fața statuii lui I.C. Brătianu suplinise discursurile care ar fi putut fi prezentate. Președintele partidului a folosit prilejul, pentru a condamna servilismul și ineficiența cabinetului tătărescian. A opus imaginii primului ministru servil și lingușitor, amintirea unui alt prim ministru, Lascăr Catargiu, care a știut să se împotrivească unor cereri nejustificate ale lui Carol I, prin celebrele cuvinte "Măria Ta, aiasta nu se poate!"190. Atacul cel mai îndrăzneț a fost adresat însă
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
nouă lege a învățământului secundar și superior prevedea darea afară a tuturor profesorilor care nu se raliaseră regimului comunist și copia noua organizare a învățământului după modelul sovietic; toate fostele institute de cercetare au fost închise și înlocuite cu organisme servile, sub patronajul noii Academii. Începând cu 1949, au fost aplicate în România tezele lui Jdanov, zbirul cultural al lui Stalin, și urmează o tentativă de rusificare a culturii și chiar a scrisului românesc, prin diverse instituții româno sovietice. În 1953
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]