3,720 matches
-
din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze, cu o mișcare lentă, de mare emoție, apoi, după ce soarbe puțin, desprinde un deget de pe pahar și-i pipăie un loc, în colțul buzei, unde este un semn... Mi-a sfîșiat buza nu pentru că am vrut s-o sărut, ci pentru că nu-mi scosesem căciula... Și totuși... marile plăceri au rămas cele din nopțile cînd veneam tîrziu, mergeam în camera în care ea dormea, o luam în brațe și-o așezam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strînge el din umeri. Cu soțul meu, căruia i s-a plîns c-ai acostat-o în magazin. Dar nu știa cum te cheamă. Cînd o să afle, spune Maria, apăsînd cuvintele "nea Toader" al tău s-ar putea să te sfîșie mai mult decît dacă ar afla că m-ai atins. Hai, zi-mi cine-i tipa. Nu știu. Cum arată? Nu-mi amintesc. De ce mă superi? Vreau, pur și simplu, să știu cum arată o femeie pe gustul soțului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care luneca veriga s-a terminat, el s-a smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am trezit cu o namilă cît un vițel în piept. M-a sfîșiat cu ghearele de la umărul stîng pînă la genunchiul drept, zgîrietura atingîndu-mă și pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am stat un timp în spital, infectat. M-ar fi sfîșiat cîinele de tot dacă n-aș fi știut de pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu o namilă cît un vițel în piept. M-a sfîșiat cu ghearele de la umărul stîng pînă la genunchiul drept, zgîrietura atingîndu-mă și pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am stat un timp în spital, infectat. M-ar fi sfîșiat cîinele de tot dacă n-aș fi știut de pe cînd eram în sat să-i bag mîna în gură și să-i strîng între degete maxilarul de jos, că a fugit scheunînd cît e hăul. Am avut timp să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea, are stofă. Salut! Pe mîine. A, se întoarce el din ușă vii cu fata la noi, dar fii atent, te rog!, numai dacă n-o rănești pe Doinița, n-aș vrea... Nici eu, nea Toadere! izbucnește în rîs Mihai. M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefon. Alo, tovarășul procuror-șef Cîmpeanu? întreabă cînd aude mormăitul unui bărbat trezit din somn. Ați lucrat acum douăzeci de ani la uzina mecanică, la...?... Lua-te-ar Dracu'! țipă Cîmpeanu -, sau mai bine te lua atunci, cînd te-a sfîșiat cîinele, că sănătos n-ai rămas, văd. Lasă, dragă, dormi spune mai încet -, e Săteanu... Ce vrei, Toadere, că și zilele trecute m-am întrebat ce-i fi vrut atunci noaptea de ne-ai instruit să spunem, dacă sîntem întrebați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de fapt, este copilul lui nenea Toader? Nu! Soțul meu nu poate avea copii. El n-o știe, dar eu..., mă rog, nu-i cazul să-ți spun cum am aflat. Știu și de cînd a rămas așa: a fost sfîșiat de un cîine și i s-a infectat burta, mijlocul... O soție bună i-ar fi spus, l-ar fi îndemnat să se trateze. De ce? Să umple orașul cu copii? Și-așa am impresia c-a mai fost fraierit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care ar putea avea loc o bătălie cumplită, însă Carol? Ei bine... nu-i așa că e frumoasă? A avut inițiativa prudentă și, aș zice eu, estetică, de a-și lega o eșarfă de mătase peste lenjerie. Așa că acum o putea sfâșia pentru a-și lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scaunele, ba chiar supraînălțate, și sub noua stăpânire. Să întemeieze dinastii. Depinde doar de America dacă le va accepta slugărnicia lacomă sau va da, în sfârșit, cu ei de pământ. Pâinea lui Dumnezeutc "Pâinea lui Dumnezeu" Când eram mai tânăr, sfâșiam cu sete și prăzile ușoare. Preotul era și el tânăr, sincer și auster - din păcate și cu duhul. Încerca să-mi predice iubirea de Domnul rostind cu convingere, aproape cântat, fraze de-a gata din inventarul bisericesc. Îl contraziceam metodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Mai degrabă printre animale el poate să capete un astfel de sens: așa cum menționează Konrad Lorenz, etologia lupilor conține o mișcare de expunere voluntară a gâtului în luptă, care e interpretată ca un semn de cedare: lupul învingător nu-și sfâșie adversarul, îi ia prada, dar îl lasă să trăiască. (Câți oameni sunt capabili de echivalentul acestui gest?Ă Omul care întoarce obrazul celălalt fie este masochist, fie are o anumită tactică în gând. Învățătura aceasta a lui Iisus nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un pic ascunși acolo, ne e bine, suntem în siguranță, pentru că am ceva să vă spun cu vocea mea de om mare: minunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-au tremurat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui erau cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate pe care mama le-a amestecat Într-un melanj indescifrabil care, cîteva clipe mai tîrziu, avea să-mi amortizeze căderea În existență ? Mijesc ochii, să văd mai bine. E foarte Întuneric În locul În care a Împins mormanul și unde acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Alergător cu o Torță. Și vai, ce cărți am descoperit În timpul acelor prime zile Îmbătătoare ! Chiar și azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice În țara minunilor. Tați și fii. Fructele mîniei. Și tu vei fi țărînă. O tragedie americană. Peter Pan. Roșu și negru. Amantul doamnei Chatterley. Inițial, devoram totul la modul grosolan, orgiastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
visului ce se deapănă fără Întrerupere, cu o logică străină viselor obișnuite. Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pacientului - nu poți rămîne Întreg la minte mereu. În felul acesta dobîndești, În schimb, Încrederea pacientului, și nu numai asta... Doctorul vorbea pe un ton liniștit și afabil, ca și cum ar fi conferențiat despre o temă abstractă, dar degetele-i lungi sfîșiau În bucățele unul din ziare. — Doctore Forester, spuse Digby, dar cazul meu e cu totul diferit! Eu mi-am pierdut memoria din pricina exploziei unei bombe... Nu a fost la mijloc nici o tulburare a minții. Crezi Într-adevăr asta? Îți Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scoasă la iveală de accident. Sprijinindu-mă de geamul din spate al taxiului, m-am surprins că tresar de surescitare la vederea fluxurilor de trafic din intersecțiile de pe Western Avenue. Lăncile scăpărătoare ale luminii după-amiezei, refractate în ornamentele cromate, îmi sfâșiau pielea. Jazzul agresiv al grilajelor de radiator, mișcarea mașinilor îndreptându-se spre Aeroportul Londra de-a lungul benzilor opuse de circulație luminate de soare, obiectele stradale și indicatoarele de traseu - toate acestea păreau amenințătoare și suprarealiste, la fel de captivante ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un rictus de ostilitate și frustrare. I-am așezat mâna pe triunghiul negru al pubisului, pe care umezeala îl transforma, în întuneric, în argintiu. Ea și-a tras brațele de lângă mine și a cercetat interiorul mașinii, pe cale parcă să-și sfâșie sânii expuși în capcana aceea de cuțite din sticlă și metal. Rezervoarele pustii ne înconjurau sub bătaia soarelui ca o invizibilă lume marină. Helen își ridică geamul, închizând afară huruitul unui avion în decolare. - N-o să mai venim aici - trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de populație. Iată, spre exemplu câteva întrebări care ne chinuie pe toți cei responsabili, care ținem condeiul în mână: de ce nu reușim noi, românii, să ne comportăm unitar, ca o comunitate pentru care lucrurile majore sunt ale tuturor? De ce ne sfâșiem? De ce România, în lumea politică are numai oameni mediocri sau oameni puși pe căpătuială? Toți par a nu avea nici un fel de vocație de martiri, adică nu par a fi dispuși să piară pentru o cauză națională, pentru o idee
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am văzut dincolo de ușa sălii celei mari pe domnul Kauderer în picioare, făcând un gest larg, orizontal, în fața lui și spunând: - Așa i-am văzut în fața mea, pe Kauni și Pitto, douăzeci și doi și douăzeci și patru de ani, cu pieptul sfâșiat de cartușe folosite la vânătoarea de lupi. Dar când a fost asta? - a spus bunicul meu. - Noi nu am știut nimic. — Înainte de a pleca am asistat la parastasul de opt zile. — Noi credeam că lucrurile se aranjaseră de o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tipărite; alde; tipărite; tot așa până la sfârșit. Filele au fost tipărite pe o singură parte; apoi, au fost împăturite și legate, de parcă ar fi fost complete. Iată că romanul acesta, atât de bogat în senzații, ți se prezintă dintr-o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de a reda deplinătatea vitală ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pretenția de a impune o viziune asupra lumii, ci doar de a mă face să asist la creșterea lui ca de plantă, într-o învălmășeală de ramuri și frunze... Cu asta ești imediat de acord: lăsând la o parte paginile sfâșiate de analize intelectuale, visezi să regăsești o condiție a lecturii naturale, inocente, primitive... E nevoie să regăsim firul pierdut, spui tu. Hai să mergem la editură. Iar ea: — Nu e nevoie să ne prezentăm amândoi. Du-te tu și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un supliciu ceea ce este condiția ei naturală, lectura? Ce plan ascuns face ca drumurile acestor personaje să se încrucișeze în mod continuu: ea, Marana, secta misterioasă care fură manuscrisele? Pe cât poți înțelege din aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați, discipoli ai Arhanghelului Luminii, și o sectă de nihiliști, discipoli ai Arhontelui Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă gândesc imediat că nu numai telefonul acela necunoscut sună, ci la multe sute și mii de kilometri se află telefonul din casa mea, care cu siguranță chiar în clipa aceea sună îndelung în camerele pustii, și din nou sunt sfâșiat între nevoia și imposibilitatea de a răspunde. În fiecare dimineață, înainte de ora de curs, fac jogging timp de un ceas, adică îmi pun treningul și alerg, căci simt nevoia să mă mișc: doctorii mi-au recomandat mișcare ca să combat obezitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]