1,455 matches
-
cele două clanuri, intrigile și negocierile, adică tot ce face farmecul unei vieți tumultoase și pline de acțiune și neprevăzut. Evident, pe tot timpul celor aproximativ cinci mii de episoade difuzate până în prezent, tinerii îndrăgostiți cântă separat, sau în duet, sfâșietoare melodii despre viața lor, despre inima, ochii, sistemul digestiv, cel reproducător și A.D.N.-ul corespunzător. Efectele sunt de un tragism demn de nemurire. Mai ales că, la sfârșitul fiecărui episod, cei doi fug prin vânt, prin ploi, sau prin
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
cele două clanuri, intrigile și negocierile, adică tot ce face farmecul unei vieți tumultoase și pline de acțiune și neprevăzut. Evident, pe tot timpul celor aproximativ cinci mii de episoade difuzate până în prezent, tinerii îndrăgostiți cântă separat, sau în duet, sfâșietoare melodii despre viața lor, despre inima, ochii, sistemul digestiv, cel reproducător și A.D.N.-ul corespunzător. Efectele sunt de un tragism demn de nemurire. Mai ales că, la sfârșitul fiecărui episod, cei doi fug prin vânt, prin ploi, sau prin
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
tapet De gânduri în albastru desuet Ce-ncet, se derulează în priviri. Îmi fac din amintire șevalet Și desenez imagini din trăiri, Le-mbin și cu-a mele născociri, Să-mi fie visul lung și mai estet. Mă-ncearcă apoi sfâșietor regret, De-acel real trăit cândva sublim, O arie cântată în duet, Pe care prea târziu o prețuim. O arie trecută ca un vis Și fără de putință... a da bis. 02-01-2016 Referință Bibliografică: IREPETABILE IUBIRI (SONET XXIII) / Nicolae Stancu : Confluențe
IREPETABILE IUBIRI (SONET XXIII) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349943_a_351272]
-
exacerbarea imaginației lui exaltate. Fantoșa nu are cum să-și dovedească fidelitatea conjugală, doar nu se petrecuse nimic compromitător pentru onoarea ei, ci numai buna credință. Ea nu se poate dezvinovăți prin dovezi pentru că nu făcuse nimic nepotrivit. Pradă unei sfâșietoare gelozii, Glogovan murmură: „Ah, nu s-a întâmplat nimic, cu asta scapi dumneata, dar gândul, gândul” Două zile mai târziu, la întoarcerea acasă, pe același drum, Glogovan se lasă din nou torturat de bănuiala că ceea ce el intuise, temerea care
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
Acasa > Impact > Relatare > CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrima își face drum pe obraji, în inimă și iarăși sunt nopți de gânduri sfâșietoare neterminate. Ochii mi-i opresc pe lună și am impresia că Sfinxul s-a născut din privirea mea. Cumplit! Abia când se anunță zorii prin vreun cocoș mai exact decât ceasul, am mai calculat o noapte nedormită, am mai pus
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
din Corbu cu cele cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiase pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
noastre zilnice înghețau ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut. M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit odată cu valurile
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
am auzit aceeași voce. Însă răspunsul nu mi-a plăcut deloc. Dumnezeu, care e Atoateștiutor și Atotputernic, să nu-mi poată răspunde la cerere decât în felul acesta? Patru. Virgil era cuprins de o depresie adâncă, căzuse pradă unui sentiment sfâșietor. Își aducea, vag, aminte, scene din tinerețe, când exersa noi și noi figuri pe gheață, cu pasiune, cu dăruire, sperând că va deveni cândva campion național... “Magia gheții” era pretutindeni. Își mai amintea cum fusese prima noapte de dragoste în
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Stând și uitându-se tâmp pe fereastră, contemplând o lume care nu mai era și a sa. Nebunia, moartea, sinuciderea. Nu, avea prea multă mândrie pentru a se sinucide. Dar trebuia, totodată, și să primească un răspuns. În fața acestui chin sfâșietor, în fața acestei sorți de damnat, Dumnezeu ce are de zis? Fiindcă Dumnezeu l-a creat pe om. Și el, Virgil, era un simplu om, care se adresează unei instanțe superioare. “Cunosc frământările tale”, a auzit o voce adresându-i-se
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA ULTIMEI NOPTI În asta seară am să-mi urlu în hohot durerea Și voi lăsa lacrimi plumburii și reci să îmi cadă. Peste ființa-mi în agonie voi așterne tăcerea Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun, Când sfârșeala durerii din suflet m-o frânge, Să-l torn făr' de milă, peste suflet să
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
așadar, poarta Raiului poeticesc, unde trăiesc laolaltă, în iarba înaltă până la inimă, cuvintele îmbrățișându-se și mângâindu-se unul pe celălalt, cele blânde și cele arzătoare pe rugul tăcerii, cuvintele patimă și cuvintele domoale, provocatoare, pudice dar și cele patetice, sfâșietoare. Poetul ne avertizează încă de la început că vom străbate „un drum de izvoare ascunse”, în care vom întâlni suflete expirate, prin galaxii „urmând un drum fără întoarcere / de izvoare ascunse” (un drum de izvoare ascunse). În această lume proprie, prietenia
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
am descoperit o altă carte a lui, “Le Crime d`Olga Alberina”, pe care eu o consider magistrală din foarte multe puncte de vedere. Recent am terminat primul volum din jurnalul lui Henri de Montherland, care, iarăși, are un text sfâșietor, care conține o mărturie universal care ne cuprinde pe toți cei care am trăit sub un Stalinism mai mult sau mai puțin atenuat. Cam astea ar fi acum, la o primă analiză a lucrărilor parcurse recent, cărțile pe care le-
“SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUŞIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU” de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365788_a_367117]
-
încremeni de spaimă. Razele soarelui nu-i contura umbra pe pământ, și orice mișcare pe care o făcea ea, nu o putea vedea umbrind țărâna. Trupul ei nu mai făcea umbră pământului și atunci închise mâhnită ochii, înțelegând. Un țipăt sfâșietor veni din camera de unde plecase, iar ea recunoscu vocea lui Adrian. Țipătul acela a fost certitudinea, convingerea, siguranța. Se smulse din locul acela de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi dăduse fiori pe șira spinării
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
reîmpăcare, pe atât de incitat era acum de nepăsarea ei. Dacă până nu demult, el unul, căuta permanent s-o ocolească, să nu-i întâlnească privirea încărcată de rugăminți și iubire, acum nepăsarea acesteia îl durea provocându-i un dor sfâșietor... și Doamne, cât de fermecătoare putea fi ! Se apropiaseră unul de altul de mai bine de trei ani, plini de inocență, descoperind cu încântare, fiecare, gusturile celuilalt, descoperind iubirea. * Atunci când ne păstrăm cât mai mult inocența copilăriei, când peristăm să
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
poate chiar sute de, cărți molipsit de această pasiune. Discernământul avea să vină însă mai târziu. La o vârstă poate prea fragedă citise “Uvedenrode” carte care l-a marcat profund. Urmare acestei lecturi, în biserică vedea doar inchiziția, absurditatea, durerea sfâșietoare a celor condamnați de Inchiziție, disperarea. Abia mai târziu a dobândit, încetul cu încetul un profund respect față de credință. De dragul lui Ștefan, domnitorul din vremuri demult apuse al Moldovei. Gândea că nu degeaba acesta ctitorise atâtea mânăstiri și biserici. Gândea
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
încăpere, unde o sobă încălzește trupurile celor ce s-au adunat pe lângă ea. Pe marginea unui pat, o mamă îndurerată primește câte o mângâiere. Știu că este mamă, pentru că nimeni în lumea aceasta nu primește nenorocirea copilului său cu atâta sfâșietoare durere. Însă, remarcabila doamnă, poartă această povară cu o demnitate,pe care recunosc că nu am mai întâlnit-o. Îndrăznesc să o întreb dacă își menține încrederea în Dumnezeu, după cele ce i-a fost dat să trăiască. Ridică ochii
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
și intrăm în lăcașul care ne primește de fiecare dată când inimile nosatre bat mai tare decât trebuie, indiferent din ce motiv. O lumină difuză ne primește, gata să ne liniștească sufletele biciuite de gerul de afară, dar și de sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o mângâie în mod repetat. Aud parcă, printre suspinele
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
a condus stăpânul pe ulti¬mul drum, urlând prelung, încetișor, din loc în loc, iar când groparii au început să pună pă¬mânt peste sicriu, cu greu l-au putut desprinde de marginea gropii - acum urletul îi era pu¬ter¬nic, sfâșietor... Vlăduț a rămas lângă mormânt după ce Hobza a fost îngropat, abia acasă Hob- zoaica a văzut că n-a urmat-o. Nici eu, pierdut printre oameni și cu gândul la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
toată noaptea. Câinele și-a condus stăpânul pe ultimul drum, urlând prelung, încetișor, din loc în loc, iar când groparii au început să pună pământ peste sicriu, cu greu l-au putut desprinde de marginea gropii, acum urletul îi era puternic, sfâșietor... Vlăduț a rămas lângă mormânt după ce Hobza a fost îngropat, abia acasă Hobzoaica a văzut că n-a urmat-o. Nici eu, pierdut printre oameni și cu gândul la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață, când
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
să ne oprească una dintre ele. Acum problema era pe care s-o opresc dintre cele patru? Am stat mult să mă gân¬desc, uitân- du-mă în târnă la ele cum se zvârco¬leau oarbe și fără ajutor, țipând sfâșietor... Aș fi vrut ca nu eu să fi fost nevoit să aleg, fiindcă eram conștient că pe trei dintre ele le con¬dam-nam la moarte, dar n-am avut încotro. - Hai, bă, odată, tu vrei cățăl, tu alege! - m-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
și nu le văd. Aș putea picta fericirea lacrimile mamei, am luat negrul din noaptea emoțiilor repetate și a lămpii cu gaz ce-mi lumina camera. Insist în căutarea amintirilor. Din perioada copilăriei văd lacrimile mamei și-i aud plânsul sfâșietor, posedat de neputință și dor. Singurătatea e o mare tristețe. Țipătul, în fața icoanei, reprezintă neputința de a merge mai departe. Mama avea un dispreț față de moartea tatălui meu. Am fost săracă dintr-o poruncă a sorții. Amplificată această sărăcie mă
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
atitudini am avut? Compasiune, milă, regret, neputință , vinovăție chiar, tristeți, poate un tablou de trăiri dureroase în tăceri de o zi, două, trei și acceptarea cu resemnare, altfel cum? altceva ce? tot așa și acum, hai, liniștește-te, sigur e sfâșietor dorul și gândul că nu ne mai vedem, fii rezonabilă, totuși, mai devreme sau mai târziu tot acolo ajungem, pământul nu se oprește din drumul său, ca întreg, Marele Întreg, din care faci parte în fond... Realizezi o trezire a
DANCING QUEEN! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365665_a_366994]
-
cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate. Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
lumea - ca spe o mare și nesperată bucurie. Oare îi va oferi lumea, - această lume față de care se duce cu sufletul și brațele deschise - , mângâierea mult așteptată??? Să ne spună poetul! Doar el o știe... o simte... Uneori, - amar, dureros, sfâșietor... Și din nou încep căutările... Căutarea drumului interior duce adesea la o suferință profundă, nevăzută, neștiută de cei din jur. Și pe cine ar interesa un “Don Quijote”, luptându-se în van cu morile de vânt? Zile și nopți la rând
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
Acasa > Strofe > Amintire > FELINĂ Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 175 din 24 iunie 2011 Toate Articolele Autorului FELINĂ Alunecă în pas ușor și toată-i încordată, privește prada lung și fix și sare... ce ciudată! Un strigăt lung, sfâșietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată, iute și vicleană, cu ochi avizi, sclipind de amor. Urmează aceeași nemișcare, o așteptare de moment, fixându-și prada, iarăși
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]