1,489 matches
-
reluare din oră În oră. Prietenilor mei le plăcea să dea pe postul birmanez, atunci când nu era nimic nou pe celelalte canale internaționale și, cum le urmăriseră de atâtea ori, puteau recita cuvintele Înainte să fie rostite de Harry: „Splendoarea sfâșietoare...“. Când Harry se Întorcea spre cameră și rostea acele cuvinte, prietenii mei izbucneau În râs de fiecare dată. Bufoneriile lor o enervau pe Marlena. De ce râdeau pe seama lui? Datorită emisiunii lui ajunseseră ei la știrile internaționale. În seara asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
locuri, podurile nu se prăbușesc. Așa Încât atunci când americanii se vor Întoarce În siguranță, le oferim cu sinceritate un pachet special de vacanță În Bagan pentru a vizita cele o mie două sute de monumente ale orașului și pentru a simți splendoarea sfâșietoare pe care domnul Harry Bailley a făcut-o faimoasă. Credem că turiștii noștri americani vor fi Încântați de drumurile excelente, de restaurantele de talie mondială, de hotelurile de opt stele cu băi private. Pot profita chiar de diverse bonusuri, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pentru patriotismul și realismul său, pe care generalul Ion Antonescu le-a expus în scrisoarea sa, regele a ordonat arestarea generalului și închiderea lui la Mănăstirea Bistriței din Oltenia: „ Maiestate, Țara se prăbușește! În Basarabia și Bucovina se petrec scene sfâșietoare. Mari și mici unități, abandonate de șefi și surprinse fără ordine, se lasă dezarmate la prima amenințare. Funcționarii, familiile lor și ale ofițerilor au fost lăsate pradă celor mai groaznice urgii. Materiale imense și depozite militare, acumulate acolo și menținute
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de bucurie la plecare, fără-ndoială, de tristețe și amărăciune la întoarcere. O tristețe amară, profundă, copleșitoare, pe care n-am mai resimțit-o, cu acuitatea aceasta, decât mai târziu, atunci când am putut înțelege că sunt separațiuni în viață mai sfâșietoare totuși decât ale copilăriei. Din fericire, la vârsta aceea, un asemenea proces nu putea dura mult; de obicei, o săptămână; uneori ceva mai mult; altădată însă, câteva zile numai. Căci readaptarea la mediu se făcea cu aceeași inexorabilă necesitate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și de durere în care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai la epoca pe care o evoc, în "Amants" mi se pare, Maurice Donnay pune pe doi dintre eroii săi, doi tineri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
erau Însoțite de călăreți aproape lipiți unul de altul. Ar fi fost ucis Înainte de a atinge pământul. Se Întoarse Încet În capătul celălalt al căruței, ascunzându-se sub saci. Mirosul lor de pivniță și de bucătărie i se păru, acum, sfâșietor. Nu se putea gândi la nimic, nici la soarta celor din conacul de la Albești, nici la moartea cumplită a slujitorilor (dar Alexandru, dar mama?), nici la rostul acestei Întâmplări, nici la tatăl său care nu se aflase acolo, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de spătarul Albu ieșiră din formație prin ocoluri lungi, lovind aripile, acum restrânse, ale tătarilor. Începu o luptă Încleștată, aspră, la sabie și jungher. Brusc, deasupra Întregului tumult al galopului și al ciocnirilor de săbii se auzi sunetul apropiat, puternic, sfâșietor, al cornului ridicat În tăriile cerului. O sută de Apărători ai căpitanului Oană Îl Înconjurară pe Ștefan și ridicară scuturile. Alți o sută trecură de voievod și Întoarseră caii, formând ariergarda nucleului de apărare. - Falangă! strigă Oană. Scuturi și lănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dar, treptat, asediatorii câștigaseră teren. Raportul de forțe era halucinant. Cinci sute de Ninja genin și chunin, atacați de o sută de mii de samurai aliați cu trei sute de Ninja de pe muntele Koga. Ciocnirile Între luptătorii Ninja fuseseră pentru Oan-san sfâșietoare. Fusese acolo, alături de Shiro, privind masacrul la care samuraii asistau Încremeniți, fără să Înțeleagă acele tehnici de luptă. Aripile apărării erau conduse de Matsuyama și Katsuo, centrul era condus de Kenzo. Dar presiunea era mult prea mare. Până la orele prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luptă și ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici un chip, era doar cerul, de un albastru intens. Apoi Începu să simtă frigul. Și apoi Începu să simtă durerea. După un timp pe care nu-l putea aprecia defel, Încercă să miște un braț. Nu reuși, dar o durere sfâșietoare Îi trecu prin umăr. Căzu iarăși În neant. Când deschise iar ochii era noapte, dar ceva lega toate aceste imagini și, târziu, Oană Își dădu seama că singura legătură dintre ele e mișcarea. Mergeau fără oprire. O vreme merseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la parter avea loc chiar atunci o discuție aprinsă, care se termină după aproximativ un ceas. Era prima zi În care căpitanul reușise să miște puțin mâna stângă. Doar degetele, dar era un Început. Mișcarea degetelor Îi provoca o durere sfâșietoare În tot brațul, până la umăr. Săgețile atinseseră mușchi și nervi. Dar nervii erau cei mai afectați. Oricât s-ar fi concentrat, corpul lui nu răspundea la comenzile creierului. Oană crezu că e paralizat, ceea ce făcea dificilă chiar și tortura. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada și părând lovitura de iatagan a unui ienicer. O văzu pe Erina apărându-se cu sabia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii. veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare și din balcon sare un om în pânză. Acest esemplu fu imitat și de alții, chiar și de unele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și imprimase urmele sale într-însa. Convoiul funebru nu mai avea capăt. Iarăși și iarăși se iveau figurile funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se deschidea necontenit spre a primi o nouă victimă. Scenele desfășurate în curtea poliției erau sfâșietoare. Un tată care în îmbulzeala fugei [î]și pierduse fiica vine alergând în curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a cărui frunte stă d. Brătianu a inspirat regelui, sub a d-sale responsabilitate, un mesaj care, după cuprins și termeni era o insultă pentru Austro-Ungaria. [9 decembrie 1881] CATASTROFA DIN VIENA ["ÎNTRE ALTE MULTE SCENE... "] Între alte multe scene sfâșietoare din noaptea fatală a incendiului se mai comunică următoarele: Într-o familie unde părintele zace bolnav de doi ani rămâne soția sa spre a-l îngriji, iar celor două fete li s-a permis să meargă la teatru, însoțite de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aserțiunilor oricât de îndrăznețe ale lui Theodor Codreanu o coerență și o veracitate greu de desmințit. Treptat, ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informații oficiale ori oficioase ale vremii și care desenează sfâșietoare contururi ale existenței tragice eminesciene, provocate de o adevărată mafie, ostilă nobilei și îndureratei viziuni a creatorului asupra destinului neamului său în istorie și contemporaneitate. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
când se plămădește, de fapt, viitoarea carte de succes, Complexul Bacovia: "Abia acum îl descopăr cu adevărat pe Bacovia. Posedă o uimitoare putere, tristețea lui are densitatea melancoliei eminesciene fără nimic mimetic. Semnul artei mari: tristețea devine la Bacovia chemare sfâșietoare a vieții, o sete enormă de fericire care îndreaptă spre acel farmec depărtat și așteptat toată viața" (1783). Numere în labirint reprezintă, pentru cititorul contemporan, o lectură din multe puncte de vedere instructivă, chiar fiind, așa cum o descrie autorul ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
William Shakespeare (Hamlet), Goncearov (Oblomov), Montaigne (Eseuri), Confucius, Tagore, Twain, J. London, J. Osborne, Turgheniev, A. Huxley, Rabelais, S. de Beauvoir... La fel de substanțiale, profitabile și rezistente s-au dovedit lecturile din autorii români. Câteva mostre: "tristețea devine la Bacovia chemarea sfâșietoare a vieții" sau "Rebreanu este un modern, prin excelență, nu un simplu tradiționalist". Îl preocupă, la numai 23 de ani "secretul tragic al lui Eminescu" (nota 1770). Undeva afirmă că autorul Momentelor... "îmbină gluma cu seriozitatea, minciuna cu adevărul. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ermetic". Aici Th. Codreanu atacă imaginea încremenită a unui Ion Barbu poet ermetic, din perspectiva unei critici prea comode, tot așa cum, altădată, respingea imaginea (erodată) a unui Bacovia poet simbolist. În altă parte: "Opera lui Sadoveanu este o nesfârșită și sfâșietoare bătaie de clopot. De nuntă și de moarte". Din perspectiva timpului, unele puncte de vedere sunt discutabile, dar asta nu scade cu nimic valoarea unei cărți ce încearcă a sugera devenirea unui eseist de excepție. Spre exemplu, e greu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
flori, pentru a-mi ura viață lungă și fericită, de la instituții și de la prietenii care nu pot veni la petrecere. 16 august 1992. M-am trezit dis-de-dimineață, convinsă să fac față spectacolului împlinirii unei jumătăți de secol pline de dureri sfâșietoare, lupte acerbe, dar și înseninări datorate perplexității iubirii, dar mai ales marii prezențe a naturii, cea mai mare consolare a dureroasei „întâmplări de a fi”. Inger (Johansson) e cu mine, a dormit în camera oaspeților, muncind cu mine și Edith
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Lionel: „A fost o gură de aer proaspăt, ca să pot să îndur infernul care mă așteaptă la Bruxelles!”. Melancolie după plecarea lui și a lui Ralf, care s-a abținut curajos să nu se certe cu tatăl lui. Despărțirile sunt sfâșietoare pentru mine. E bine să ne întâlnim cu cei iubiți, dar apoi vine durerea și chiar teama de a-i pierde pentru totdeauna. Ascult Ceaikovski, Andante cantabile, parcă numai tonurile muzicii, intensitatea lor mă pot consola de „despărțirile” inevitabile. Septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru că el a făcut și imposibilul de a-și traduce operele din rusă în engleză, cărți groase de proză. Și numai cine știe ce înseamnă să te traduci pe tine dintr-o limbă în alta poate să înțeleagă că e un chin sfâșietor să-ți „omori” limba maternă, silind-o să intre într-o alta ca într-o coajă străină, pentru un miez exploziv de un gen ținând strict de limba de origine. E drept că Nabokov a fost ajutat și de „geniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
limitează la o singură persoană, fie ea și o soție, drumul iubirii nu e o bagatelă, ci un drum infinit de încercări până în clipa morții. A iubi este lucrul cel mai teribil al lumii, incluzând toate încercările și umilințele posibile, sfâșietor traversate de intense momente de profundă revelație și consolare. 14 ianuarie - vis intens cu René: mă ținea cu mâna de umeri și iradia din el ceva intens. Viața nu se poate explica prin nimic, în nici un caz nu prin conștiință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au căutat pe fiul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sus, spre curte. Aerul greu, Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala, urcă până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]