614 matches
-
să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit cu încetul de doi jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pună o întrebare Dumnezeului său. Pe cei spulberați într-o fracțiune de secundă în gara Atocha nu i-a judecat nimeni, nu i-a condamnat nimeni, nu s-a purtat nici o conversație filosofică cu ei, n-au fost crucificați, ci sfârtecați pe loc, la pachet. E o mare problemă selecția fragmentelor umane pentru a recompune cadavrele. Singura justificare: luați la întâmplare, ni se spune că plătesc pentru păcatele altora. Fiecare dintre ei este un Iisus Hristos mut și orb, fără față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe dunele de nisip, luptând cu vântul puternic și cu trâmbele de fum și de colb, companiile bătrânului Tercio, Împănate de sulițe, Înaintând În careu În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte Încet, mereu În formație, imperturbabile, strângându-și rândurile după fiecare breșă deschisă de artileria dușmană, care nu Îndrăznea să se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
feroce și mustață i se desena un zâmbet melancolic. Ce n-aș da eu, zise Olivares, să dispun de un răvaș ca acesta. Epilog Cerul amenința a ploaie deasupra Alcázar-ului și norii grei venind dinspre apus păreau să se ferfenițească sfârtecați de fleșa ascuțită a Turnului Aurit. Așezat pe o bancă de piatră a esplanadei regale, mi-am acoperit umerii cu mantia scurtă și veche a căpitanului, care Îmi ținea loc de capă, și am continuat să aștept, neslăbind din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu-o ardoare și-un zel atât de îndârjit că păreau că niciodată nu vor avea de gând să se ridice de la mesele acelea, din sala aceea și din orașul acela. Cumplit pentru foamea și simțurile lui întărâtate, căpcăunii îmbucau, sfârtecau și, ce nu puteau să înghită, ce nu le încăpea în grohotișurile gurilor, striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
erau familiare. Da, stătusem odată între picioarele lor ridicate oblic în aer, mă legănasem acolo în seri galbene de primăvară. O singurătate cum nu poate trăi nici un om în viața reală, care-ți rupe oasele ca un animal sălbatic, îmi sfârteca organele interne. Visul se sfârșea când găseam în bucătărie, culcat la picioarele bătrânului răcitor, un mare cadavru legănat de curenți. Femeia cangrenată de sare umplea toată podeaua de ciment mozaicat. Fustele i se topiseră și se-ncîlciseră cu brădet de mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce aveau să-l recunoască uimite peste câțiva ani, când, la anume sărbători, flăcăii aveau să le ducă pe munte și să le facă muieri: coaja tânără mirosea a vlagă de bărbat. Sub cerul sfîr-tecat de crengile goale, ele însele sfârtecate de un dor negru și ciudat, tânjind cu ochii languroși, își lăsau amprenta degetelor de la picioare pe iarba abia încolțită, picurată cu movul și galbenul cu-pelor mărunte, mirosind mai degrabă respingător. Într-un loc, crângul se rărea, copăceii se smochiniseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îl agățau cu capu-n jos de un fier înroșit, deasupra podelei arzând cu vâlvătăi, și, în aerul roșu, în putoarea de pucioasă mai arzătoare ca focul, în răcnete mai sfâșietoare ca pucioasa, în groază mai asurzitoare ca răcnetele, îi sfârtecau limba, îi smulgeau boașele, îi crăpau ochii, îi rupeau carnea și-i zgâriau cu unghii lungi ficatul, inima și rărunchii, îi înfigeau în gaura șezutului vârfuri de suliță înroșite, și asta mereu și mereu, fără zăbavă, în fiecare clipă a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau curenți de liniște înghețînd aerul de pe coridoare, aidoma celor emiși uneori de ocean, cu frecvența de opt cicli pe secundă, înnebunitoare pentru hipotalamus, și care făceau echipajele să se azvârle în mare, lăsând câte o corabie buretoasă, cu pânzele sfârtecate de vânturi, să navi-gheze-n derivă, cu puntea și duneta străbătute-n sus și-n jos numai de pescăruși... În cele din urmă, maica Fevronia îndrăzni să deschidă ușa de vreo două degete, după ce bătuse de câteva ori în van. Privi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
venea atunci până la umeri - mă suiam pe vreo cutie sau pe sania mea și priveam minute-n șir ceea ce mi se părea cel mai măreț peisaj din lume: imensul, imensul edificiu al morii "Dîmbovița", ridicîndu-se, cu frontoane și turnulețe ce sfârtecau norii, în mijlocul unei curți pustii, incomensurabile, peste care-și lăsa ca un gnomon umbra. Clădire melancolică, fără vârstă, cu sute de geamuri îmbîcsite de praf și făină, cu spații între cărămizi în care încolțeau și creșteau ierburi și-n care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o geană de lumină trandafirie tivind acoperișurile și crengile la orizont, pe când restul bolții era deja un amestec tandru de nori și de stele, Herman plecă acasă ars pe dinăuntru, golit sufletește, de parcă el și nu fluturele ar fi fost sfârtecat și batjocorit în terariul de sticlă verzuie. Și totuși, la plecare Soile îl condusese până la poartă și ultima ei imagine îi rămăsese adânc în amintire: licărul de disperare din ochi, bărbia tremurătoare, silueta ei stângace în rochia de dantelă albă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care, deși prețuiesc mai mult decât ceilalți liberul-arbitru, fug precum orbii să-și împlinească destinul. Iar Aloim era un alt exemplu trist în acest sens. Dacă succesiunea ar fi fost cu adevărat o luptă, o întrecere, Mariile l-ar fi sfârtecat pur și simplu. În plus, Abatele era un mare amator de istorie terrană. Știa că Ultimul Război avea drept cauză profundă tocmai întrecerea asta între liderii ratați, cursă stupidă numită pe vremuri democrație. Își iubea prea mult Abația pentru a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al primului agresor. Mintea lui Rim fu cuprinsă de un asurzitor strigăt de nemulțumire care nu făcu însă să tresară nici o fibră pe fața spionului. ― Știți cine sunt? Gâfâind și încercînd instinctiv să se îndepărteze târâș de arătarea care îi sfârtecase prietenii, pământeanul începu să bolborosească: ― Au venit doi oameni care aveau ceva... ceva de mare preț pe care l-au încredințat lui Alarik. Apoi au plecat... ăăă... adică au fugit, dar a doua zi i-au trimis vorbă că singurul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care n-ai ce căuta încă. Mergi înapoi și gîndește-te! Ca și cum vorbele Abatelui aceluia din vechime ar fi avut puterea unei vrăji, Radoslav începu să simtă din nou durerea atroce din piept și miile de ace care păreau că-i sfârtecă mâna stângă. Perspectiva se schimbă din nou și bătrânul deschise ochii pentru a privi spre Airam. Quintul încetă mișcările rapide de masaj cardiac și se trase deoparte într-o tăcere rezervată, care contrasta puternic cu chiotele de bucurie ale Mariilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cincizeci de războinici Omenori înainte ca animalele să fie distruse printr-un act de vitejie supremă a lui Xtyn, care aplicase tactica victorioasă din bătălia de pe randul tribului Bratti. Tânărul simțea încă pe mâini atingerea lichidului vâscos care țâșnise când sfârtecase trupurile florilor cântătoare. Abia dacă reușiseră să se organizeze din nou și să recompună mental imaginea dragonului Omenori când randul fusese străbătut de două dâre de foc arzător, care doborâseră șase luptători. Filamentele de foc erau singurele animale de pe Kyrall
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
efemerității și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă corpul și mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă om este cel care devine proiectil. Întrebați-vă dacă om este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de nu se prăbușesc casele sub o astfel de greutate? Cutremur de pământ... Este ora nouă seara. Prin cap, În câteva fracțiuni de secundă, Îți trec următoarele cuvinte: macaroane, ceas, macara. Se prăbușesc case, se năruiesc orașe Întregi, mor oameni sfârtecați sub dărâmături, e prăpăd și urgie În noaptea asta de 4 martie. Oamenii umblă distruși pe străzi, dorm sub cerul liber, teama le intră În oase și o negură a disperării se lasă peste tine, o negură amestecată cu praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nord și sud. Greu de contrazis o busolă. Sătul de atâta piper mâncat În această zi de toamnă, campionul de sumo, Buliul din Gotoka, Costel și cu tine vă așezați la o masă a restaurantului hotelului Continental din Cluj și, sfârtecându-vă mizerele salarii, comandați trei mușchiuleți de vacă În sânge, cu cimbru, sare, dar mai ales cu piper. Totul e trist, viața e agonie. În ochii fetei de lângă tine apare o lacrimă. Lacrima asta va merge la Cannes. Va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf și noroaie, „macaroanele” unui metrou muced Îi sfârtecă dedesubturile, balamucurile se umplu, oameni sfârșesc punându-și lațul de gât, aruncându-se Înaintea trenurilor, fuga peste graniță este de neoprit, se face În orice chip și cu orice preț. Orașul oamenilor devine un oraș al câinilor de pripas, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am? EMMA: Atunci de ce l-ai spintecat, prințișorule? Hai, lasă frigarea din mînă, că nu te prind scenele astea... Tocmai tu, alinătorul suferințelor! Ca să vezi! Ai studiat chirurgia? CHARLES: Emma! Știi bine de ce l-am... l-am... EMMA: L-ai sfîrtecat ca pe un purcel! CHARLES: A vrut să... S-a dat la tine! EMMA: Ce spui? Ai și martori? CHARLES: Eu nu înțeleg jocul ăsta. EMMA: Dragul meu, toată lumea știe că ai fost un tip ascuns. Nu mă scoteai decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia unei grenade, Max, boxerul, cu umerii cât ușa și maxilarele de fier, a cărui pușcă nu trăsese un glonț în inamic, sfârtecat de lupi, Emil sanitarul, timid și rușinos ca o fecioară pură, împușcat de un lunetist tocmai când ajuta un rănit. Căzuse pe fundul tranșeei, iar ochii lui larg deschiși păreau să pună întrebări zeilor nedrepți cu mirarea tânărului care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse la uscat. Dintr-o cocină prăpădită, un porc își grohăie agitat foamea. Pe lângă acareturi, gardul viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă aici? Mitriță Ciornei, domnu' ofițer, răspunde o femeie trupeșă, cu batic negru peste părul alb. Tocmai ce-a venit de pe front, că s-a prăpădit nevastă-sa. Lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
costumul său alb sau din cămașa roz. Poate că hainele i se murdăriseră și i se amestecaseră cu cele ale morților, care erau acum de un roșu întunecat. De asemenea, o altă explicație pentru negăsirea trupului său era că fusese sfârtecat în bucăți, iar cum bucăți de materie umană se găseau din belșug peste tot prin curte, această explicație părea plauzibilă. Minutele trecură în letargie. Frank, zguduit de întâmplare, nu apucă să reorganizeze trupele și-și încheie ziua la toaletă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]