578 matches
-
cu atît mai mult, pentru viața ființelor și a omului. Saltul este traseul unei vieți, iar impactul cu apa dispariția, moartea. Ecoul poate fi doar un plescăit banal și repede uitat... Și totuși... Într-un ciudat joc de oglindiri, el sfarmă, uneori, discul de argint al lunii... Meditație asupra timpului A contempla și a medita sînt oarecum sinonime, dar, ca orice sinonime care se respectă, ele nu sînt absolute și interferează doar pe o parte din sensurile lor. Ambele indică o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se justifică autorul, îi aduce probe, căutând să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea: Am afirmat că "polemistul" Iorga nu e un polemist decât în absență. Îndată ce are în față pe adversar, arcul i se înmoaie, săgeata se sfarmă ca o macaroană, iarba nu mai ia foc și fierul domniei sale de cauterizat oamenii cu o crestătură imfamantă pe frunte trebuie roșit cu chibritul". Deși acest Tu, solidar sau chiar complice, apare ca o componentă imponderabilă a discursului publicistic literar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt gândurile Lui, planurile Lui, voințele Sale? Cum să-L cinstești? Cum se îndreaptă mânia Lui? Cum să potolești mânia Lui? Ce cult I se cuvine? Ce destin îi dă El omului, creaturii Sale? Rațiunea rămâne mută; privirea omenească se sfarmă de nepătrunsele obscurități. Trebuie deci o a doua privire mai pătrunzătoare și la luminile rațiunii vor trebui să se adauge cele ale credinței. Și a pretinde să se ridice la esența divină și la tainele lui Dumnezeu prin singure forțele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să n-aibă ce să cânte? Dar nu-s colori destule în lume să-nvesmânte A munților Carpatici sublime idealuri Ce-noată n a lui suflet cum ’noată-n mare valuri Și-n creieri-i aleargă de gânduri vijelii, Cum ginii se sfarmă-n ruinele pustii.” Avem în aceste versuri motivația încarnării poetului coborât din stele și muzica (limba) română în formele căreia el va oglindi trecutul, prezentul, idealurile și peisajul natural ale neamului românesc. Este momentul să remarcăm acum singularizarea și însingurarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc. Eu vă voi apăra, dar am poruncă să nu încalc granița Ținutului. Dar, dacă veți avea nevoie de puterea mea, vă dau acest fluier: de veți fluiera o dată, voi ști că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nevoie de puterea mea, vă dau acest fluier: de veți fluiera o dată, voi ști că sunteți la mare primejdie și voi sări să vă scap! îi încredință dihania, în timp ce înghițea și cel din urmă oscior al iepurelui prăjit. Așa cum apăruse, Sfarmă Piatră dispăru, ca înghițit de tânguirea molatică a nopții. Tustrei călătorii își făcură cruce și se culcară, gândindu-se la făptura nepământeană și la ce-i mai poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care încearcă s-o găsească pe Baba Iarna! Apăi, multă cale-i până la Peștera Uitării! Dar n-o veți vedea, căci peștera este ferecată. Ne or ajuta Sfântul Gheorghe și bunul Dumnezeu! se rugă Vasilică. Unde mai pui, că și Sfarmă Piatră și Crăiasa ne-au promis ajutor, rosti, cu însuflețire, Ionică. Sfarmă Piatră și Crăiasa v-au promis ajutor? Atunci se cade să vă ajut și eu, Craiul Regatului de Mărgean, ca frate bun ce le sunt, spuse hotărât uriașul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
până la Peștera Uitării! Dar n-o veți vedea, căci peștera este ferecată. Ne or ajuta Sfântul Gheorghe și bunul Dumnezeu! se rugă Vasilică. Unde mai pui, că și Sfarmă Piatră și Crăiasa ne-au promis ajutor, rosti, cu însuflețire, Ionică. Sfarmă Piatră și Crăiasa v-au promis ajutor? Atunci se cade să vă ajut și eu, Craiul Regatului de Mărgean, ca frate bun ce le sunt, spuse hotărât uriașul cal și îi puse pe șaua strălucitoare, se înălță peste pădurea deasă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
strălucitoare, se înălță peste pădurea deasă și, ca-ntr-o clipă, ajunseră la marginea unei stânci. Cei doi flăcăi încercară să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se duse la treburile lui nepământene, bucuros că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se duse la treburile lui nepământene, bucuros că a putut întoarce ajutorul. Moșneagul făcu doi pași, dar apoi întunericul peșterii îl înghiți cu totul. Degeaba încercă să aprindă amnarul, scăpărările îl duceau la marginea unor hăuri sau, mai rău
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
luă în șaua lui argintată, se sui în înaltul cerului, zbură, de dimineață și până-n seară, până ce ajunseră la marginea Ținutului de Piatră. Cum îi dădu jos, calul se prefăcu într-un mândru fecior de împărat, care se îmbrățișă cu Sfarmă Piatră, despărțindu-se, cu bucurie, de Baba Iarna și de tovarășii ei. Dar Baba Iarna începu să se întremeze, pe unde trecea, prefăcea totul în acoperiș de gheață, la început era o moină, apoi, încet, încet, apărură fulgi albi, lăptoși
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri, până când Sfarmă Piatră, Crăiasa și Craiul au luat-o și au închis o în peștera Uitării. Dar, totdeauna, s-au găsit prin acele locuri câțiva voinici, care au adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită, Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care i-am Îngroșat personalu ca angajat unic. Hardughia iera În Belgrano 1300, care iera o importatoare de tutun holandilla, unde egzilatu, care seara i să Închidea genele pă bătăturile dă la harnica lui oboseală, să gândea cum ar mai sfărma bulgări dă iarbă pă câmpiile cu tutun dân Alto Redondo. La parter iera birou, ca să-i lăsăm pe clenți bușbeți, iar În beci aveam subsolu. Păi ieram io guguștiuc cu iarba la gură, da buliță iera activist, aș fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Plouă decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
zeci de mii de piepturi. Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu izvoarele anilor ce devin fluvii de vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de tristețe. Oamenii devin fiare cu fildeș ce sfarmă în semințele cerului, stau înveliți sub carapacea apăsătoare a vieții, fără să simtă adevărul ce se vrea înțeles. I-am dorit să se trezească din agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi-a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să sfarm plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin imense păcate am ascuns
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de doruri visătoare, Și-mi plânge-n suflet roua de dureri; Despart din trupuri stele căzătoare Și port destinul albastrelor poveri, Iar viața mea e plină de legende Ce le-au creat preabunii ergumeți Prin baruri înserate-n albele blesteme Sfărmând cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
candela albastră e-un décor de boeme. La ora în care destinul ucide, Frumoșii nebuni, din bonuri nocturne, Și-n carnea de chipuri ce vinde Doar somnul se clatină-n spume, Și-n gânduri se rupe o noapte Tăcerea se sfarmă-n cuvânt E ora târzie, prin infernul de șoapte E chipul de geruri prea sfânt. 13-03-1999, 200h NEMURIREA CEȚOASĂ DE SORI Domnului pictor Dabija Dab E un frig în suflet și norii mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
naiba au fost necesare toate astea? Ești bine? Ea nu răspunse. Simțise scrîșnetele ambreajului, mersul Împiedicat Înainte și Înapoi al mașinii prin toate fibrele, mușchii și oasele ei. Își Încrucișă brațele de parcă intenționa să se mențină Întreagă, să nu se sfarme. Ce s-a ÎntîmÎmplat? o Întrebă Reggie. — Am văzut pe cineva cunoscut, spuse ea Într-un sfîrșit. Asta-i tot. — Cineva cunoscut? Cine? — Cineva. — Cineva. Ei bine, presupun că acel cineva a avut parte de-un spectacol al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază În pahar. Se aplecă Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai Încet, auzind cum tot felul de obiecte se sfarmă sau pocnesc sub roți, și se temu pentru anvelope. Apoi distinse o altă lumină slabă, la cincizeci de metri În față: fasciculul unei lanterne a unui tip de la Paza Anti-Aeriană. CÎnd o auzi că vine, o ridică ușor. Parcă dubița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]