580 matches
-
pline de sânge, până la sobă, și apucă de lângă piuliță, din ocniță, pilugul greu de alamă. —Eu nu vreau să te alung, nu te blastăm! izbucni el, și crescu nalt, lângă Haia, cu bucata de alamă înălțată. Nebună ce ești! Îți sfărm capul! Rifca dădu un țipăt și se repezi. Haia căzu cu fața-n jos pe divan; și prinse a răcni înăbușit: —Omoară-mă! omoară-mă! Nu mă tem! Nu vreau să știu de nimica! Omoară-mă! Am să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din pricina ta! S-aude și pân’ la fata picherului! — Nu vin! Am să mă duc după dânsul în lume! Și se văita cu obrazul bugezit de lacrimi, cu ochii roșii și umflați. O umpleau valuri de mânie, îi venea să sfarme tot în juru-i; se zbătea ca o fiară în lanțuri. Abia într-un târziu s-a liniștit, a intrat în casă și s-a ghemuit într-un colț, privind fix înainte-i cu ochii arși de durere. Și curând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mers în viață pe-același drum greșit Ca nimeni pe pământ, frumos noi ne am iubit! De ți-am greșit cumva nu-i numai vina mea Îți amintești prea bine c - a fost și vina ta. Dac - aș putea să sfărm din piept a mea durere S-o rup și s-o sfâșii în tainică tăcere, Să blestem gelozia, a dragostei oprire, Iubirea aș trăi-o ca pe o nemurire. Prin minte gânduri negre mi se petrec adânc Din inimă suspin
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de ape mari. Împăratul lui se înalță mai presus de Agag, și împărăția lui ajunge puternică. 8. Dumnezeu l-a scos din Egipt. Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimicește neamurile care se ridică împotriva lui, le sfarmă oasele, și le prăpădește cu săgețile lui. 9. Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta și blestemat să fie oricine te va blestema!" 10. Balac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
crește. Guvernul are indicii că se pregătește ceva. Regimentul de roșiori cu garnizoana în București este trimis repede în Dobrogea, deoarece ofițerii, fiind din familii boierești, guvernul nu e sigur de el. Liberalii sunt alarmați și văd cum partidul se sfarmă. O întrunire publică e convocată la sala vechiului Ateneu, pe locul căruia s-a ridicat Teatrul Lyric. Întregul stat-major brătienist e acolo. După ce vorbește N. Fleva, primarul Capitalei, se alege un comitet de salut public, zis comitet de rezistență împotriva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și obiceiurile, își stabilește reguli de drept comun și religioase, creează idoli și îi sfarmă. Cu un cuvânt glasul poporului este glasul lui D-zeu. De ce atunci oficialitatea, adică cei care se presupun și înșiși se consideră ca îndrumători ai acestui "vulg" se pun de-a curmezișul năzuinței unui popor, care vrea să experimenteze prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și când Dumnezeu -lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față. Acum simțiră Adam și Eva, că între ei și Dumnezeu s-a pus o stavilă de trecut și pe care avea s-o sfarme mai târziu numai Fiul Său, Iisus Răscumpărătorul. (Flacăra Sacră, II, 12, 1935, pp. 3-4) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (IX) Ceia ce constituie esența religiunii în general, este conștiința pe care a avut chiar de la început despre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și bisericii noastre, "vânduți" străinilor etc. etc. Iar de nu se pocăiesc și nici se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în aparență se încalcă disciplina religioasă. // Pedepsește-mă pe mine, preot, pentru călcarea acestei discipline, dar... bucură-te și răsplătește-mă, că prin oficiul și zelul meu religios, am readus la marca credinței pe mulți dintre cei vii și am sfărmat idolul necredinței din inimile multora. Un soldat, de pildă, este în război cu un dușman și poposește oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
stării de moment, iubirea transformânduse În acest caz, după cum afirma Emil Cioran, Într-un veritabil grohăit de aștri. Revenirea la realitate este una dureroasă, procesul În sine având loc de foarte multe ori numai atunci când visele și așteptările persoanei sunt sfărmate de cursul dezastruos al relației. Conștentizarea nocivității acestei relații ia forma decepției, sentiment greu de suportat, dar util pentru normalizarea vieții personale, constituindu-se Într-un veritabil „duș rece”. Karina, subiectul care este bătut de părinți, va avea aceeași soartă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nefericiri, care să ne facă să simțim durerea, moartea cuiva care ne-a fost drag, care să ne lase impresia că suntem izgoniți în pădure, departe de oameni, ca o sinucidere. O carte trebuie să fie un topor care să sfarme marele îngheț din noi.” Franz Kafka 647. „Geniul uman este inepuizabil, ca natura... Zilnic, un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții... Însă rațiunea naturii e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele mai vii impresii
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
toate tainele vieții ei ticăloase. Îi venea să plângă și să răsufle adânc, tot mai adânc, de teamă ca sufletul să nu-i crape în mii de bucăți. Mai voia să elibereze ecoul din răsunetul ei interior, să nu-i sfarme ferestrele casei pe care a clădit-o, sperând ca el să se oprească măcar o clipă și să o locuiască... Îi venea să se certe, cu vorbe de țărancă, să se întoarcă la rădăcini și să-și strige : La ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu izvoarele anilor ce devin fluvii de vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de tristețe. Oamenii devin fiare cu fildeș ce sfarmă în semințele cerului, stau înveliți sub carapacea apăsătoare a vieții, fără să simtă adevărul ce se vrea înțeles. I-am dorit să se trezească din agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi-a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să sfarm plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin imense păcate am ascuns
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de doruri visătoare, Și-mi plânge-n suflet roua de dureri; Despart din trupuri stele căzătoare Și port destinul albastrelor poveri, Iar viața mea e plină de legende Ce le-au creat preabunii ergumeți Prin baruri înserate-n albele blesteme Sfărmând cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
candela albastră e-un décor de boeme. La ora în care destinul ucide, Frumoșii nebuni, din bonuri nocturne, Și-n carnea de chipuri ce vinde Doar somnul se clatină-n spume, Și-n gânduri se rupe o noapte Tăcerea se sfarmă-n cuvânt E ora târzie, prin infernul de șoapte E chipul de geruri prea sfânt. 13-03-1999, 200h NEMURIREA CEȚOASĂ DE SORI Domnului pictor Dabija Dab E un frig în suflet și norii mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zeci de mii de piepturi. Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nevăzute ori formule îmbinate perfect nu-l pot cuprinde încă... într-o buclă nesfârșită de furii neînlănțuite urzește câte-o clipă-n care, din haosul ce vine să rămâie doar un fir. Pe Eutherpe 117 venise o muzică divină, care sfărmase continuumul spațio-temporal în mii de bucăți enyace, interconectându-le și intermodelându-le în stări, amintiri, viziuni și fantasme extatice... Problema a apărut însă în sectorul Clio. Aici alegeai combinație de 3-4 puncte condiționale, spre exemplu: Ce s-ar fi întâmplat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
domnul domn Ioan Duca Voievod, spre veșnica pomenire în anul 1669”. Pe altă parte a clopotului, meșterul restaurator a adăugat icoana Sfinților Petru și Pavel, cu numele lor în limba greacă și cu următoarea inscripție în limba greacă: ,,Din întâmplare sfărmându-se, prezentul clopot a fost turnat din nou cu cheltuiala panului Iota, arhimandrit și egumen al sfintei mănăstiri Cetățuia fiind domnul Matei în anul 1816 aprilie 23”. Acest clopot este în stare bună de funcționare și se află în clopotniță
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
judeca pe zeii răzbunători, astfel că oamenii îi vor alunga din Olimp. Sublimitatea morală întrece sacrificiul la care sunt supuse Antigona și Ifigenia. Pentru Omar Khayyam totul este nimicnicie. Oamenii sunt jucării de care timpul se amuză și apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]