1,505 matches
-
romani am învățat-o. Oricât ar părea de ciudat, credința ta față de mine, spătare, vine din necunoașterea celor cinci declinări din latină. — S-ar putea ca așa să fie - zise spătarul - adică eu cunoscând cât ești de învățat, să mă sfiesc a-ți tăia capul. — Dar eu - interveni țigăncușa în discuție - deși nu știu cele cinci declinări, i-aș fi mai credincioasă spătarului decât Măriei-Tale, dragă Vodă. — Cu femeile e altceva - răspunse grav Barzovie. Femeile trebuie stârpite de mici. — Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intervenit, cum nu intervenea niciodată — E vreo problemă? Vă nemulțumește ceva? l-a întrebat el plin de speranță pe client. Nu știu ce să spun. Eu nu îndrăznesc să mă amestec. Nu mă pricep - a spus el, continuând să tropotească. — Nu vă sfiiți - l-a îndemnat Engelhart. Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu apune în partea aceea. Am îmbrățișat ursul de la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de Beethoven, opus optsprezece, numărul unu. Sesizați omogenitatea interpretării. Ah, mi-aș dori cu ardoare ca băiatul din rândul al treilea să înceteze cu rânjitul. Eu altceva decât limba engleză nu vorbesc aici. Mâine trebuie să recapitulăm vocabularul. Nu vă sfiiți să-mi împrospătați memoria.“ Nimeni nu râdea când domnul Farney vorbea. Știa prea multe despre lucruri ca muzica clasică, de pildă, pe care noi nu le știam. Totuși, cred că am avut parte de puțin cam prea multă muzică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
te critic... — Nu, nu. Deloc! Am tresărit plină de entuziasm. — Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere. Chiar ești singura persoană pe care aș lăsa-o să facă vreun comentariu... —Adevărat?! Lee părea flatată în mod sincer, aproape se sfia. Da, în general sunt foarte defensivă când vine vorba de oameni care să îmi vadă lucrarea neterminată. Dar tu ești un caz special. —Mulțumesc. Lee mi-a atins din nou mâna, zâmbindu-mi. Pentru cineva așa de rezervat, făcea frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu putere mâna. Eu sunt Pop, Simion Pop. Bine v-am găsit! Cristian Toma! Ea e nevastă-mea, Maria, dar desigur că ai cunoscut-o deja, continuă Pop, iar dânsa este fiică-mea, Ileana. Dar ia loc dragă, nu te sfii, hai să ne bucurăm de bucatele astea! Cristian se așeză pe scaunul de lângă capul familiei, special pregătit pentru el și își privi comesenii. Pop era un tip masiv, înalt cam de un metru și optzeci de centimetri și cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vântul și se grăbise să profite de oportunitățile ce i se deschideau în față. La început s-a ocupat de comerțul cu alcool, dacă sustragerea din depozitele fabricii și vânzarea la negru a acestuia se poate numi comerț. Nu se sfiise să folosească cisternele întreprinderii unde încă mai era director și nici marfa acesteia, străduindu-se numai să păstreze o umbră de legalitate. Conexiunile pe care le avea atât la vamă cât și la poliție îl ajutaseră enorm și, în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pierderea era imensă, ba mai mult, funcționarii din minister, aceiași pe care îi mituise el la înce put, îl amenințau că îi suspendă concesiunea dacă nu achită redevențele datorate statului. Trebuia să facă ceva, oamenii lui din minister nu se sfiau să primească mita dar când venea vorba de redevență ridicau din umeri spunând că musai trebuie achitată. Tot la Godunov, omul său de încredere, apelase ca să îl scoată din belea. Într-un timp record reușise să vândă utilajele în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trudise șapte ani la această lucrare și Își va Încheia treaba cu succes la vîrsta de optzeci și doi de ani. Este opera unui erudit, a unui fanatic și a unui poliglot, care, la o vîrstă Înaintată, nu se va sfii să se apuce a Învăța limbi slave, „Îngrozitor de grele și fără vreun folos direct“ -, cum va nota un biograf al său. În ediția sa sînt reunite toate datele referitoare la acea temă, traducerea franceză fiind confruntată cu cea rusă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic, indignat și necruțător; dar ce naiba face un mentor când păcătosul nu se sfiește câtuși de puțin să-și mărturisească păcatul? N-aveam pic de experiență, întrucât propria mea atitudine în astfel de situații fusese întotdeauna să neg totul. — Ei, mai e ceva? m-a întrebat Strickland. Am încercat aă mă arăt plictisit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
curățam păstăi de mazăre. Apoi ochii ei, mereu atenți la treburile bucătăriei, descoperiră o greșeală pe care o făcuse bucătarul chinez și care-i stârni o izbucnire violentă. Se năpusti asupra acestuia cu un șuvoi de insulte. Chinezul nu se sfii deloc să se apere și se porni o ceartă zgomotoasă. Vorbeau limba locală din care eu nu învățasem decât vreo cinci-șase cuvinte și mi se păru că în curând va fi sfârșitul lumii, atât de vehement se certau. Dar curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a se târî apoi la nesfârșit pe podea, În fața lui, cu un vibrator Înfipt În vagin. De ce nu faci dragoste cu mine așa cum se face În mod normal? l-a Întrebat ea odată, la care el nu s-a sfiit să afirme: Dintre toți bărbații și femeile pe care sexul simplu nu-i mai satisface, noi suntem undeva la nivelul maxim. — Era o fată prea bună? — Nu era deloc pretențioasă. Lucra normal, În timpul zilei, și te așteptai să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dar chiar dacă ne-am fi dat seama de asta, nu ne-am fi putut opri. Oare s-ar putea opri vreodată un bărbat care trăiește după principiul de a-și urmări până la capăt Încrâncenarea și o femeie care nu se sfiește să-și recunoască propria nimfomanie? În momentul acela și-a făcut apariția Mie. Era diametral opusă femeilor despre care ți-am vorbit până acum. Până atunci le chemasem de nenumărate ori În camera noastră de hotel pe Noriko și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și am început să o răsfoiesc. — Bună, Helmut, chicoti Becker luând o alta. Mormăi satisfăcut când dădu paginile: Asta e grețoasă, râse el. — Serviți-vă, domnilor, zise bărbatul numit Helmut. Dacă e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului și scoase din buzunarul de la piept al hainei gri și soioase o cutie de prizat, pe care o deschise cu un bobârnac al degetului său murdar. Se servi cu o doză, o plăcere care avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ea, așa cum privea acum în gol, ceva uman pe chip și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă. Se vedea cât colo că era o femeie pe care te puteai baza, la o adică, femeie muncită, care nu se sfia, când era momentul, să pună mâna pe furcă, pe sapă sau pe topor și să-ți dea una-n cap dacă te apropiai prea mult. — Să facem câțiva pași... propuse timid comandantul. — Să nu se interpreteze... răspunse cu aceeași timiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, Ușor sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
p. 59-60). În capitolul „Ecumenism sau război” Părintele Andrei Kuraev dovedește că nu ecumenismul acesta agresiv este garanția păcii mondiale. Cei care promovează, în general, această idee sunt doar „băgători de seamă” fără implicare în trăirea religioasă și nu se sfiesc a-i numi pe cei care nu sunt de acord cu ei intoleranți, fundamentaliști, fanatici vinovați de toate neînțelegerile dintre oameni. „Învinuindu-i pe creștini de intoleranță, spiritele mărginite și meschine din zilele noastre nu fac decât să-și apere
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
nu aveam nimic, Așa cum m-am născut, așa m-au îngropat! Acolo unde merg nu-mi trebuie nimic; Nici casă, nici mașină, poate nici iubire; De rău de m-ar vorbi, din morți eu mă ridic! Iar ei se vor sfii de mine, de tine... Dar nu voi bântui să sperii lumea toată Să ni se facă slujbe cu preoți, lumânări? De teamă să dezgroape adânca noastră groapă? Și-apoi ca din nimic, porni-vor căutări? Nu; după o viață amară
ORICUM, NU PIERD NIMIC de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363894_a_365223]
-
înșele nimeni pe aproapele său” (Levitic 11); „Să nu nedreptățești pe aproapele și să nu-l jefuiești ... ” (Levitic 13); „Să nu faceți nedreptate la judecată; să nu căutați la fața celui sărac și de fața celui puternic să nu te sfiești, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău” (Levic 15). În Sfânta Evanghelie după Matei, cap.22, cele mai mari porunci în lege sunt: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
sacrifici pentru cineva, nu o faci din vreo obligație, ci mânat de sentimentul deplin de iubire, care, de multe ori este atât de copleșitor, încât inhibă chiar și instinctul de supraviețuire al omului, moștenire a regnului animal. Chiar dacă unii se sfiesc sau au rețineri să spună „te iubesc”, nu înseamnă că acestia nu sunt capabili a iubi sau că nu o fac în mod constant, prin limbajul trupului. Cuvântul <iubire> este la fel de important precum cuvântul Dumnezeu, adică nu-l putem rosti
DESPRE IUBIRE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364047_a_365376]
-
chei, uși închise/ Deschid - lasănd loc cuvenit implinirii.// (...)// Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec//”. (Sunt, Oradea, 7 octombrie 2009). Poeta nu se sfiește, cu acest prilej să-și manifeste dragostea de meleag, fără a fi suspectată de patriotism vetust, retrograd, fără acoperire. Ba, s-ar putea afirma că aceste valori perene ale sufletului românesc, cum sunt: dragostea de neam, de meleag, limba, religia
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
împărăteasa - învățător și prințesă, constați ca un cititor atent că din convorbirea ei deconectantă, incitanta și mult peste media lirică, desprinzi sensibilitatea și totuși realismul scriitoarei. Un adevărat și uriaș pas pendular înainte-înapoi pe care Suzana Deac - învățătorul nu se sfiește să-l recunoască. Folosirea de multe ori a sinonimelor pentru exemplificarea mai exactă e expresiilor, și întărirea unor cuvinte sau afixe nu strică din ansamblul complex al povestirii. Convorbirea, dialogul este știința ei dar mă întreb... oare ne ascultă cei
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
reflexiv, care cucerește gustul cititorului: „Adevărul Poeziei nu-l știe/ decât somnul ei/ neîncărunțit./ Eu cânt, plâng/ și râd deopotrivă./ Și totuși, speranța voastră e-n mine:/ nu vă înșelați!/ Am atâtea victorii/ încât să vă pot tulbura de Cântec/ sfiindu-vă!” (Somn în oglindă). Cea de-a doua etapă distinctă a creației lui Theodor Răpan cuprinde următoatrele patru cărți inedite, în care experimentează noi forme/formule literare: Taurul lui Falaris - Mărturisitorul - Jurnal de poet (2003), Muzeul de păstrăvi - Scrisori din
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Între timp, Demisul oficial își face numerele arhicunoscute! Dă, periodic, cu bățul prin gard. Poate, poate scapă de mâna Justiției! Un nemernic, ca toți cei care au demolat premeditat România postdecembristă. Un individ paranoic, un urmaș al ciuruitului, nu mă sfiesc să o spun, care a jucat alba-neagra pe seama românilor timp de opt ani. Fără obraz, fără bun simț, fără cei șapte ani de acasă. Un penal 100%. Dacă Fenechiu ia 5 ani, vă dați seama câți ani de pușcărie trebuie
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ATINGE-MĂ! Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Atinge-mă cu sărutări de stele Să vezi cum înfloresc în ochii tăi, Nu te sfii să mă răsfeți cu ele Obrazul meu aprins e de văpăi. Atinge-mă cu petala iubirii Nu te-ntreba dacă îmi ești ursit, Cosește-mă din iarba fericirii Atinge-mi tandru sânul dezgolit. Atinge-mi buzele în sărutări aprinse Atinge
ATINGE-MĂ! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363166_a_364495]