1,167 matches
-
tradusă adesea într-un cromatism strident. Opunându-se artificiozității optzeciste, A. poseda aproape toate elementele pentru a restaura poezia unei exasperări curate. SCRIERI: Ars longa, vita brevis, Iași, 1997; Invazia vidului, Iași, 1999; Robit eternității, pref. Liviu Leonte, Iași, 1999; Sfinxul, pref. Ioan Constantinescu, Iași, 2000; Fusese destul, postfață Corneliu Ștefanache, Iași, 2000; Pe valurile purgatoriului, Iași, 2001; Cu barca pe Styx, pref. Al. Călinescu, Const. Ciopraga și Al. Husar, Iași, 2001 ; Curcubeul gândului, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dan Mănucă, Oală
ANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
Brummell asupra epocii sale va părea mai puțin fabuloasă, mai puțin de neexplicat când se va ști - lucru Încă neaprofundat destul - ce forță zeflemitoare avea el. Ironia este un har atotputernic 1. Ea proiectează asupra unui bărbat acel aer de sfinx care copleșește ca un mister și neliniștește ca un pericol 2. Or, Brummell avea ironie din belșug. Se folosea de ea Într-un mod care Îngheța orice amor propriu, fie și mângâindu-l, sau care sporea miile de interese ale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iie/într-un iatac, pe întuneric între doi. " " Avec une joie terrifiée ici j'attends/pour que le long silence entre nous deux se rompe/comme un chemisier déchiré terriblement/dans une alcôve au milieu de la nuit sombre. " (Œdip în fața Sfinxului/ Œdipe devant le Sphynx) (Miclău, 1978 : 467). Le sentiment de l'illimité Surtout dans leș poèmes d'inspiration expressionniste, on découvre des termes qui illustrent l'aspiration du poète de se confondre avec l'univers. L'adjectif/adverbe " năprasnic "/" năpraznic
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Le premier dimanche), p. 455, Zi de septemvrie (Jour de septembre), p. 457, Oraș în noapte (Ville dans la nuit), p. 459, Dacă m-aș pierde (Și je me perdais), p. 463, Supremă ardere (Suprême combustion), p. 465, Œdip în fața sfinxului (Œdipe devant le sphynx), p. 467, Epitaf pentru Euridice (Épitaphe pour Eurydice), p. 469, Catren (Quatrain), p. 471, Glas de seară (Voix du soir), p. 473, Cântecul obârșiei (La chanson de la source), p. 475, Scoici (Coquilles), p. 479, Dumbrava africană
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în Clipa fără sfârșit/Instants sans fin, op. cît., p. 41. C'est nous qui soulignons. 1140 V. Lucian Blaga, Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît. : Răsărit magic (Lever magique), p. 432-433 ; Œdip în fața Sfinxului (Œdipe devant le Sphynx), p. 466-467 ; Cariatide (Cariatides), p. 482-483 ; Sfârșit de an (Fin d'année), p. 542-543. 1141 Nous illustrons la présence de ce motif dans leș Chapitre V et VI qui, à part l'analyse comparative des traductions, comprennent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă: - Un cap-de-mort! Uite, un cap-de-mort! Am văzut un fluture mare, cafeniu, un sfinx crepuscular care vibra, străduindu-se să pătrundă în adâncurile înșelătoare ale oglinzii. M-am repezit la el, cu mâna întinsă, presimțind deja în palmă gâdilarea aripilor lui catifelate... Atunci mi-am dat seama ce nefiresc de mare era. M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era. M-am apropiat și nu mi-am putut stăpâni un strigăt: - Dar sunt doi! Sunt doi fluturi siamezi! Într-adevăr, cei doi fluturi păreau lipiți unul de celălalt. Iar trupurile lor erau însuflețite de palpitații febrile. Spre surprinderea mea, sfinxul acela dublu nu-mi dădea nici o atenție și nici nu încerca să scape. Înainte de a-l prinde, am avut timp să-i zăresc petele albe de pe spate, faimosul cap de mort. N-am mai vorbit despre femeia în pufoaică... Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dădea nici o atenție și nici nu încerca să scape. Înainte de a-l prinde, am avut timp să-i zăresc petele albe de pe spate, faimosul cap de mort. N-am mai vorbit despre femeia în pufoaică... Am urmărit cu privirea zborul sfinxului eliberat - pe cer, el s-a despărțit în doi fluturi și am înțeles, așa cum poate să înțeleagă un copil de zece ani, de ce fuseseră uniți. Tulburarea bunicii mele îmi părea acum logică. Capturarea sfincșilor împerecheați mi-a readus în minte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pufoaică... Am urmărit cu privirea zborul sfinxului eliberat - pe cer, el s-a despărțit în doi fluturi și am înțeles, așa cum poate să înțeleagă un copil de zece ani, de ce fuseseră uniți. Tulburarea bunicii mele îmi părea acum logică. Capturarea sfincșilor împerecheați mi-a readus în minte două amintiri foarte îndepărtate, cele mai misterioase din copilăria mea. Prima, de pe la opt ani, se rezuma la câteva cuvinte dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atunci, nu am putut obține nici un răspuns. Scena mi-a reapărut în fața ochilor: îi arăt bunicii fotografia și, deodată, văd trecând o umbră rapidă, care mă face să-mi uit întrebarea; pe perete, acopăr cu palma un fluture ciudat, un sfinx cu două capete, cu două trupuri, cu patru aripi. Îmi spuneam că acum, după patru ani, sfinxul acela dublu nu mai avea nimic misterios pentru mine: doi fluturi împreunați, pur și simplu. M-am gândit la oamenii ce se împreunau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și, deodată, văd trecând o umbră rapidă, care mă face să-mi uit întrebarea; pe perete, acopăr cu palma un fluture ciudat, un sfinx cu două capete, cu două trupuri, cu patru aripi. Îmi spuneam că acum, după patru ani, sfinxul acela dublu nu mai avea nimic misterios pentru mine: doi fluturi împreunați, pur și simplu. M-am gândit la oamenii ce se împreunau, încercând să-mi imaginez mișcarea trupurilor lor... Și, dintr-o dată, am înțeles că, deja de luni de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deja de luni de zile, poate de ani de zile, nu mă gândeam decât la trupurile acelea înlănțuite, contopite. Mă gândeam la ele fără să-mi dau seama, în fiecare clipă din zi, vorbind despre altceva. Ca și cum mângâierea febrilă a sfincșilor îmi ardea palma tot timpul. Să o descos pe Charlotte ca să aflu cine era femeia în pufoaică îmi părea acum absolut imposibil. Un obstacol de netrecut se ivea între bunica și mine: trupul femeiesc visat, râvnit, posedat de mii de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
diferența-ntre viață Și poveste. De-astă mizerie tristă, solitară, De acel pumn de sânge închegat, Unde-împăratul este cerșitor, De acea carne sfâșiată care Etern dorește și nemărginit, De-aceea nimeni, nimeni nu vorbește. Ei nici văd fața, ei văd sfinxul rece, Ei văd icoana - înțelesul nu. 11 2259 [ÎMPĂRATUL] De v-ați întinde [umbra] moartă, albă, Din ale voastre-urieșești sicrie Ce am vedea că a rămas în ea, În ea ce se-ntindea după pămînt? Nimic. Titani, sărmani titani de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este 49. Cu ghemul și spada, Ariadna și Tezeu în centrul Labirintului (gravură din cartea De Labyrintho de Stabius, Nürnberg, 1510) decât un simbol al Logos-ului - o altă „armă” magică a Demiurgului cu care „răpune”, ordonează Haosul, creând Cosmosul. Sfinxul, monstru compozit (antropozoomorf) din aceeași familie cu Minotaurul, este, ca și acesta din urmă, o întruchipare a Haosului. Între ei există însă o diferență, dacă nu esențială, cel puțin semnificativă. Pe când Minotaurul are trup de om (bărbat) și cap de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
antropozoomorf) din aceeași familie cu Minotaurul, este, ca și acesta din urmă, o întruchipare a Haosului. Între ei există însă o diferență, dacă nu esențială, cel puțin semnificativă. Pe când Minotaurul are trup de om (bărbat) și cap de animal (taur), Sfinxul are trup de animal (felină) și cap de om (femeie). Ceea ce sunt la Minotaur brutalitate și agresivitate pură, la Sfinx sunt perversitate și perfidie - nu mai puțin terifiante și ucigătoare (gr. sphiggx = „care apasă, strânge, strangulează”). Ca urmare, armele celor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și dintr-una ritologică (ritul inițierii și învestirii regale). Astfel, datorită răpunerii „fără arme” a Mino- taurului, Tezeu devine noul rege al cetății Atena, după ce el însuși provocase moartea vechiului rege, tatăl său, Egeu. Similar, datorită răpunerii „fără arme” a Sfinxului, Oedip devine noul rege al cetății Teba, după ce el însuși îl ucisese pe vechiul rege, tatăl său, Laios. Deliteraturizate, eliberate de elemente epice și etice care le-au fost adăugate de-a lungul secolelor, cele două legende revin la același
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
amicii reformei electorale. D. Ion Brătianu, care nu opune niciodată o părere proprie tendențelor democratice ale amicilor săi, dar care cu toate acestea știe a le înlătura de minune și a face ceea ce voiește, stă cu brațele încrucișate, un adevărat sfinx, înaintea partidului în discordie; nici țara, nici amicii săi nu au mijlocul de-a afla în care parte înclină cancelarul, daca el voiește reforma legii electorale și convocarea unei Adunări de revizuire sau daca nu le voiește. Din esperiență știe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să turbure țara și să accentueze deosebirile de interese și de partid între oameni. Cu părere de rău cată să constatăm că, cu toată bătrânețea prematură a năravurilor, inteligența politică a acestei țări arată uneori semne de copilărie. Ca un sfinx mut încă și cu ochii închiși stă anul viitor înaintea noastră, dar știm bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noastră, dar știm bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le dezlege. Iar Edipul destinelor noastre se uită în fața acestui sfinx și, în loc de a fi pătruns de seriozitatea adâncă, tragică poate, a fizionomiei lui, el s-apropie de monstru pentru a-i răspunde cu... jucăriile noastre constituționale... Fără îndoială ceea ce are să se 'ntîmple se va 'ntîmpla, dar e păcat și nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trebui în egală măsură să consemnăm (cu o anume resemnare) și evaluările unui profesor parizian de filozofie care, încă la 1900, semnala (în prefața monografiei sale despre Platon) faptul că, printr-o seamă de trăsături ale sale, Platon păstrează caracteristicile Sfinxului. Asta din pricina unei duble motivații: fie datorită formei pe care o îmbracă scrierile sale (formula imago-mitică - n.n.), fie datorită ignoranței relative în care ne aflăm noi, cei de azi, cu privire la mediul intelectual și social în care au fost elaborate dialogurile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
procedeele imaginației”. Vom descrie câteva dintre ele: a. Aglutinarea se produce când părți descompuse din diferite ființe sau obiecte sunt recombinate altfel, dând naștere unor ființe sau obiecte cu aspect eterogen. Așa erau o serie de monștri din mitologia greacă: Sfinxul Ă având corp de leu și cap de femeie, Centaurul Ă corp de cal, dar pieptul, capul și brațele de bărbat ș.a. b. Modificarea dimensiunilor umane a dus la imaginarea de uriași și de pitici. c. Multiplicarea șerpilor a creat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ceea ce raportul Clubului de la Roma numește prima revoluție globală, geomodernitatea, transformare radicală a modernității, implică și nevoia oamenilor de a înțelege o multitudine de schimbări, de a se acomoda la starea de contingență indusă de globalizare. SCRIERI: Repere, București, 1967; Sfinxul, București, 1969; Cronica anului 2000, București, 1969; Aurul cenușiu, I-III, Cluj, 1971-1973; Pietre vii, București, 1973; Fire și noduri, București, 1975; Idei în mers, I-II, București, 1975-1981; Zidul și iedera, București, 1977; Zece mii de culturi, o singură civilizație
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
1975; Idei în mers, I-II, București, 1975-1981; Zidul și iedera, București, 1977; Zece mii de culturi, o singură civilizație, București, 1998. Repere bibliografice: Marin Sorescu, „Repere”, AST, 1968, 9; Al. Andrițoiu, Cartea unui erudit, RL, 1969, 23; Demostene Botez, „Repere”. „Sfinxul”, VR, 1969, 5; Dumitru Isac, Mircea Malița. Pledoarie pentru inteligența creatoare, TR, 1971, 24; Șerban Cioculescu, Semnele timpului nostru, RL, 1971, 27; Nicolae Balotă, Lauda inteligenței, LCF, 1971, 31; Grigore C. Moisil, Metalurgia aurului cenușiu, CNT, 1971, 35; Mircea Tomuș
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
Critica literară junimistă”, VR, 1975, 11; Florin Faifer, „Argumente de istorie literară”, CRC, 1978, 40; Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Mihai Zamfir, „Argumente de istorie literară”, LL, 1980, 1; Șerban Cioculescu, Căile Sfinxului, RL, 1988, 53; Ion Buzera, „Bonus pastor” și narcisismul naratorial, R, 1989, 5; Ioan Holban, Originile romanului românesc, ATN, 1989, 11; Horst Fassel, „Lectură și interpretare”, „Südostforschungen” (München), 1990, 501-503; Satco-Pânzar, Dicționar, 141-142; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, II, Chișinău, 1994
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
refuzi tuturor superstițiilor care cultivă monștri. Să nu accepți să-ți intre în celula existențială nici una din spaimele de milenii ale omului. Să crezi neșovăit că viața și opera ta au trebuit și vor trebui cuiva. Să răspunzi la întrebările Sfinxului mai înainte ca acesta să le fi gândit. Să respingi fără cruțare orice formă de îngenunchere a condiției umane. Să visezi până la ultima suflare că dincolo de orice sfârșit începe mereu altceva. Să iubești fără să te aștepți că ți se
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]