721 matches
-
cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un cusur foarte grav. Era mort. Așa că toți se uitau la cadavrul îmbrăcat în odăjdii fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a aplecat asupra oamenilor din acest oraș chipul său milos, obosit să aștepte, înșelat în veșnica lui speranță, și-a întors privirea de la ei. Lipsiți de lumina lui Dumnezeu, iată-ne pentru multă vreme în bezna ciumei!" În sală cineva sforăia, ca un cal nerăbdător. După o scurtă pauză părintele reluă pe un ton mai scăzut "Se citește în Legenda de aur că pe vremea regelui Umberto, în Lombardia, Italia a fost pustiită de o ciumă atât de violentă încât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu grijă capacul stiloului său de doi dolari. Plec în fabrică să vorbesc cu șeful de echipă. Fii cu ochii în patru la lucrurile de aici. Prin lucruri, Ignatius își imagină că domnul Gonzalez se referea la domnișoara Trixie, care sforăia tare pe dușumea, în fața dulapului cu registre. — Seguro, spuse Ignatius și zâmbi. Puțină spaniolă în cinstea nobilei dumitale origini. De îndată ce șeful de birou ieși pe ușă, Ignatius introduse o coală de hârtie cu antetul firmei Levy în mașina de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o aduci o dată aici. Mi-ar plăcea să lucrez puțin cu ea. S-o aduc pe băbătia aia aici? Ai luat-o razna? N-am nici un chef ca cineva care îmi aduce aminte de Levy Pants să vină și să sforăie la mine acasă. O să se scape pe divanul tău. Joacă-te cu ea de la distanță. — Ce tipic, suspină doamna Levy. Nu înțeleg cum am putut să suport ani de zile un om fără inimă. Nu-i destul că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trebui să te întorci acasă cu autobuzul. Biroul ăsta îmi provoacă indigestie. — Bine, bine. Văd eu că nu ești dispus să dai nici un minut din viața ta oricum risipită pentru femeia aceasta. Doamna Levy o arătă pe domnișoara Trixie care sforăia sonor. Apoi o scutură de umăr. Plec, scumpa mea. Totul va fi bine. Am vorbit cu domnul Gonzalez și e încântat ca te-ai întors. — Liniște, porunci domnișoara Trixie, clănțănind amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Uite ce, e păcat să-ți pierzi seara c-un individ culcat pe stradă. Nu-i decât un fel de vagabond. Nu ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și tu până la băcănia din colț. Doamna Levy se întoarse și plecă pe culoarul din mijlocul camerei. Trânti ușa în urma ei și domnișoara Trixie căzu într-un somn juvenil, de parcă scăpase de apăsarea unei probleme grele. Domnul Levy o asculta sforăind și privea cum cargobotul din Monrovia intră în port și apoi se întoarce, pornind în josul apei, spre Golf. Pentru prima dată, după mai multe zile, se simțea liniștit și începu să treacă în revistă, în gând, câteva evenimente în legătură cu scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alt loc unde auzise un limbaj similar. În curtea trăsnitului de Reilly, în urmă cu o oră. „Trebuie biciuită.“ „Mongoloidul de Mancuso.“ Deci el era totuși cel care scrisese scrisoarea. Domnul Levy se uită cu duioșie la mica acuzată care sforăia deasupra cutiei cu prăjituri olandeze. „Pentru binele general“, gândea el, „va trebui să fii declarată iresponsabilă și să mărturisești. Ești acuzată pe nedrept.“ Domnul Levy izbucni într-un hohot de râs. Cum de fusese domnișoara Trixie atât de gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sexuală. Păi ... El te-a pus să faci asta, nu? Nu, mamă. — Ascultă-mă bine, zise ea. Eu nu vreau să-mi îmbunătățesc viața sexuală. Nu am fost niciodată mai fericită ca acum. Voi doi dormiți în camere separate. — Pentru că sforăie. — Mamă, spray-ul acesta o să te ajute. — Nu am nevoie de ajutor. Te va face să fii mai fericită, te asigur ... Niciodată nu ascultai, nici când erai mic. — Hai, mamă ... — Și nu te-ai schimbat, nici ca adult. — Mamă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se pare că-și pierduse cunoștința acolo În timp ce Încerca să-și plănuiască propria Înmormântare. În zori, când a reușit să deschidă ochii, un tânăr imam, care se Îndrepta spre rugăciunea de dimineață, stătea lângă el, șocat să descopere un străin sforăind pe piatra pe care erau spălați morții. După aceea, prietenii Caricaturistului Alcoolic - și chiar și soția sa - au fost atât de Îngrijorați Încât l-au silit să apeleze la ajutor calificat și să facă ceva cu viața sa. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină molatică, de culoarea salviei. Alături de carte se află un rozariu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rătăcire a imaginației se poate include în această categorie superioară, faptul că era vorba în mod indiscutabil de o mașină de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era tot în cameră. Stătea întins în pat, cu o carte în mână, și se uita spre mine. O clipă am avut impresia că mă spionase tot timpul. Apoi a adormit. Și de abia atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a adormit. Și de abia atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un cusur foarte grav. Era mort. Așa că toți se uitau la cadavrul îmbrăcat în odăjdii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceață, de parcă n-aș fi avut ochelari. Tu ai fost dintotdeauna un tip distrat, ceea ce, pentru un timp, a fost fermecător, dar devenise al dracului de enervant cînd și tu ai Început să nu mai porți ochelarii. Și mai și sforăi. Oricum ar fi, cînd amîndoi am Început să nu mai fim atenți, universul ne-a răspuns cu vreme rea. Wakefield a ascultat această analiză cu o uimire crescîndă, pînă cînd a fost nevoit să o Întrerupă: — Dar, Zelda, pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce unul dintre ei cumpăra un tichet pentru bufet. Curînd după aceea, bufetul e pustiu și tufișurile sînt pline de oase și știuleți de porumb și toată lumea se bate pe burdihanele pline, cîntînd, sforăind și coțăindu-se! Potol! Potol! Încă mai ninge cînd Wakefield și Maggie se Îndreaptă spre mașina ei, plini de cartofi cu brînză și dulci simțăminte. Întunericul este străpuns numai de firmele luminoase ale supermarketurilor și fast-food-urilor non-stop, care strălucesc printre fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran, apoi smulge cîinii de pe Wakefield. Prezentările sînt scurte; mătușa Greta Își reia sforăitul. Wakefield vede niște scări care duc la etaj și la mansardă și deși simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prin școală grație forței acestor simulacre diluate. Scurtăturile odinioară rușinoase sînt acum un motiv de mîndrie. Și, firește, Wakefield Însuși este un diletant, și Încă unul mîndru. — Și În zilele noastre poți cumpăra referate pe internet, adaugă Maggie scandalizată. Wakefield sforăie, aparent de acord. — Îți poți imagina o bibliotecă plină de Ghiduri pentru Idioți? Îți vin prietenii În vizită și sînt vrăjiți: „Ai colecția integrală a Ghidurilor pentru Idioți! Uau! Îmi Împrumuți și mie Ghidul pentru Idioți despre Ghidurile pentru Idioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Vorbim și mâine. S-a întins cât era de lung pe plapumă ca și cum uitase deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de alergătură. Ce față de prostănac! Gura îi era întredeschisă și picături de salivă se prelingeau pe bărbie. Sforăia ușor. „Dacă s-ar întâmpla una ca asta, chiar am să-l omor?“ Nu voia, dar dacă împrejurările zilei următoare i-o cereau totuși, se gândea să tragă un glonte în gura aceea pisăloagă. Numai la gândul acesta criminal, Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]