730 matches
-
nimic, stă, citește, cântărește, meditează, apoi ochelarii îi luneca încet-încet pe nasul puțin deviat spre stânga și adoarme încet cu “Scânteia” pe piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi înconjurară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cele ce trăim par a se alcătui la voia întâmplării, nu există totuși lucruleț oricât de mic sau pățanie oricât de neînsemnată asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alegoria cu străchinile, vreau să spun că, tot așteptându-l să se întoarcă din bătălii, mă pregăteam, îmi aranjam, cum se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste. Poate la dumneavoastră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rând, îl împiedică a vedea clar și-a citi corect în Cartea ăstei lumi? Nu, jună copilă - își mai zise el - nu mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o interpolare”. „Fă-mă, Doamne, să sforăi - se ruga la rândul său spătarul Vulture - și fă-o și pe ea să sforăie, căci nimic nu-mi e mai urât pe lume decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jună copilă - își mai zise el - nu mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o interpolare”. „Fă-mă, Doamne, să sforăi - se ruga la rândul său spătarul Vulture - și fă-o și pe ea să sforăie, căci nimic nu-mi e mai urât pe lume decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce pământ îi ști, că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându-l cu un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu-i adormit: „Ba am să te omor, spurcăciune, căci ai vrut a mă vinde!” Dezamăgită, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreo prostie, că are oameni la ușă, apoi s-a trântit așa îmbrăcat în patul meu, iar capugiul la picioarele lui, după ce mai întâi m-a pus să iscălesc pe dosul firmanului c-am luat la cunoștință. în timp ce ei deja sforăiau, mi-am strâns lucrușoarele, am ascuns sub anteriu De bello gallico și-am ieșit pe ușă, călcând peste spahii adormiți de-a valma prin odăi. In curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prost închise. în afara jilțului domnesc, celelalte erau descleiate și desfundate, astfel că nimeni nu mai putea sta la taclale cu Vodă decât în picioare. într-o dimineață, trezindu-se ca de obicei mai devreme decât tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă trase de șnurul din dreapta patului, să cheme feciorul din casă. Nu se auzi nimic. Vodă se sculă oftând din toți rărunchii, se duse la ușă, o deschise și se uită la clopoțelul de deasupra ei: cineva îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deosebit ca înaintașii săi Nicolae al V-lea, Sixtus al IV-lea, sau Leo al X-lea, vertijul de culori din Capela Sixtină provocându-i, de pildă, doar o persistentă migrenă. Un părinte însărcinat cu ștergerea prafului l-a descoperit sforăind în inestimabila bibliotecă. Compensa însă totul printr-un amestec excepțional dozat de viclenie și seninătate, cum, vorbind de personalitățile laice ale lumii, numai la Churchill am mai întâlnit. Episodul 203 îN GRAIUL SFÂNTULUI FRANCISC La ora când se petrecea această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu crezi? Nimeni din afară nu și-ar fi asumat riscul - ar fi crezut că Joe se poate întoarce în orice moment. În schimb, dacă îl cunoșteai, puteai să te duci puțin mai departe pe coridor și să verifici dacă sforăie în fața televizorului. Nu ar fi luat mult să târăști cadavrul lui Charles de-a lungul holului - a, stai așa, de unde a fost adus? —Brand a conceput o teorie conform căreia se droga în toaleta de jos, cea de lângă hol. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar fi fost numită sforăit, însă prințesele nici nu sforăiau, nici nu transpirau. — Încă doarme, spuse Suki vorbind încet. I-am arătat prin semne că am înțeles. — Cred că n-ar trebui să o trezesc. Nu aveam să pierd această șansă de aur. — Aceea este poarta din grădină? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lucrează pe șantiere n-au o viață prea ușoară... dar decît să se Încurce cu ele, mai bine lipsă... Aia cu cei mai mulți clienți Întrece și o iapă... face amor cu mai mulți deodată și chiar În mijlocul actului sexual Începe să sforăie. Se spune că și-a pus deoparte vreun milion de yeni. — El are dușmani ? l-am Întrebat. — Ia uite! zise cu voce joasă. Nu-mi place cum se adună clienții În colțul acela... Suspect! Nu ți se pare ciudat.?... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lucrez la compania aeriană, mă întrebam ce se întâmplă când stăm peste noapte undeva. Mă întrebam dacă nu cumva membrii echipajului trebuie să împartă camerele. Și poți să-ți alegi cu cine împarți camera sau poți să ajungi să-ți sforăie în cap vreo vacă? Așa încât vă puteți închipui ce încântată am fost când am văzut că avem fiecare o cameră de hotel imensă. Aștept la mine în cameră să iasă mama din baie, când aud un bip de la mobilul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că era o modalitate simplă de a-mi satisface nevoile biologice și nu mă deranja pentru moment să le îmbrățișez, dar era cumplită senzația de a doua zi dimineața. Când mă trezeam, mahmur, și o vedeam pe necunoscuta de lângă mine, sforăind, mi se făcea greață. Camera duhnea a alcool, luminile care sclipeau în jur, patul și perdelele aveau iz de bordel. Fata se scula, își căuta chiloții și, în timp ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gest de-al ei nu trăda ceea ce se întâmplase peste noapte. — Ai ochii roșii, mi-a spus ea în timp ce-mi turna cafeaua. Ți-e bine? M-am trezit în toiul nopții și nu am mai putut adormi. — Am sforăit? a întrebat Reiko. Nu, deloc, am răspuns. — Ce bine! adăugă Naoko. Cât e de politicos! zise Reiko, căscând. La început am crezut că Naoko făcea pe nevinovata din jenă față de Reiko, dar atitudinea ei a rămas neschimbată și după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se pare că-și pierduse cunoștința acolo În timp ce Încerca să-și plănuiască propria Înmormântare. În zori, când a reușit să deschidă ochii, un tânăr imam, care se Îndrepta spre rugăciunea de dimineață, stătea lângă el, șocat să descopere un străin sforăind pe piatra pe care erau spălați morții. După aceea, prietenii Caricaturistului Alcoolic - și chiar și soția sa - au fost atât de Îngrijorați Încât l-au silit să apeleze la ajutor calificat și să facă ceva cu viața sa. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină molatică, de culoarea salviei. Alături de carte se află un rozariu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rămăsese În sala de mese. Barnes Îl prevenise despre adaptarea habitatului la prezența oamenilor. Dacă senzorii de mișcare nu te mai Înregistrau, lumina se stingea automat. Apoi, când te trezeai, lumina se reaprindea. Se Întrebă ce se Întâmplă când cineva sforăie. „Cine a proiectat toate astea? se Întrebă el. Oare inginerii și proiectanții Marinei Militare au luat sforăitul În calcul? Există și un senzor pentru sforăit?“ Simți nevoia să mai mănânce niște prăjitură. Se ridică și se Îndreptă către bucătărie. Lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ridice. Harry se aruncă grăbit pe patul cel mai apropiat. — Te deranjează dacă o să ațipesc o vreme? — Nu, deloc. Asta e bine. Sunt realmente obosit, Norman. Aș putea dormi un an... — Da, ai mai spus asta... Fraza se rupse. Harry sforăia deja. Norman se Întinse ca să scoată ceva mototolit de sub perna pe care se culcase Harry. Era carnetul de Însemnări al lui Ted. Norman se simți dintr-odată copleșit. Stătea pe patul lui Ted, ținând În mână blocnotesul lui. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu vene proeminente. Acum, mușchii păreau mai delicați, oarecum mat feminini. „Cine știe? Își spuse e! După atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca nimic cum trebuie“. Coborî scara și se duse În camera sa. Harry era deja acolo, sforăind zgomotos. Norman se hotărî să mai facă un duș. Sub jetul de apă făcu o descoperire uluitoare: contuziile care-i acoperiseră corpul dispăruseră. Sau, mai exact, aproape că dispăruseră, Își zise el În timp ce-și studia petele de galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doar atmosfera. Rănile și contuziile se vindecă mai rapid Într-un mediu cu presiune Înaltă. Nu e nimic misterios. Un simplu efect de atmosferă“. Se șterse cum putu mai bine cu prosopul umed, apoi se Întoarse la cușeta sa. Harry sforăia mai tare ca oricând. Norman se Întinse pe spate, privind rezistențele roșii ale Încălzitorului din tavan. Îi veni o idee, se ridică și, deplasă laringofonul lui Harry de la baza gâtului Într-o parte. Imediat sforăitul se preschimbă Într-un șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sfârșitul fiecărei fraze, Îl călca pe nervi. Se uită din nou la ele. Uniformele apretate acopereau niște mușchi puternici. Nu se simțea În stare să treacă cu forța de ele. Dincolo de ușă Îl văzu pe Harry, lungit pe spate și sforăind. Ar fi fost ocazia cea mai bună pentru a-l injecta. — Doctore Johnson, putem vedea ce aveți În mână? — Nu, la dracu’, nu puteți! — Prea bine, domnule. Norman se Întoarse si se Îndreptă Înapoi spre Cilindrul D. — Am văzut, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai târziu, Beth. — OK. Firește. Continuă să urce scara. Corpul i se unduia alene, senzual, În costumul strâns pe corp. Arăta bine În costumul ăsta. Era o femele bine făcută, trebuia s-o recunoască. În partea cealaltă a Încăperii, Harry sforăia regulat. Norman Îi verifică punga de gheață și gândul Îi zbură la Beth. O auzea mișcându-se deasupra, În laborator. — Hei, Norm ! — Da... Se duse la baza scării și privi În sus. Mai e vreunul din astea pe-acolo, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]