494 matches
-
marcat generații de artiști și spectatori. Acum finalizăm frumoasa aventură de a pune alături doi mari artiști ai țării: Ilie Gheorghe și Marian Râlea, într-un dialog artistic provocat de scenariul cehovian, încrucișat cu marile culmi de încercare ale textelor shakespeariene. Cât dramatism și ce frumusețe sunt adunate în marea poezie a acestor texte, ce cu migală, răbdare și aplomb (ca în tinerețe), le frământă cu cei doi magicieni ai scenei românești. Scriu aceste gânduri pentru o carte ce va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autorul deschide frontiere neatinse ale textelor vizate, leagă timpi și topoi în aparență străini (cum sunt, de exemplu, cei ai commediei dell'arte și ai tragediilor în cauză) toate acestea pentru a semnala totalitatea sub auspiciile căreia se află creația shakespeariană și teatrul, în ansamblul său: Că operele shakespeariene sunt totalități este un fapt dintotdeauna recunoscut, atât pe plan teoretic, cât și în perimetrul practicii teatrale. Mai mult, încă, piesele lui Shakespeare au fost folosite în alte domenii ca paradigme pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timpi și topoi în aparență străini (cum sunt, de exemplu, cei ai commediei dell'arte și ai tragediilor în cauză) toate acestea pentru a semnala totalitatea sub auspiciile căreia se află creația shakespeariană și teatrul, în ansamblul său: Că operele shakespeariene sunt totalități este un fapt dintotdeauna recunoscut, atât pe plan teoretic, cât și în perimetrul practicii teatrale. Mai mult, încă, piesele lui Shakespeare au fost folosite în alte domenii ca paradigme pentru ceea ce este un întreg autentic, o structură complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin galeria conflictelor și personajelor din piesele lui Shakespeare, Cehov și Caragiale. Sau ca o rețea cu înfățișarea pânzei de păianjen. Personajele și conflictele aruncându-și umbrele unele spre altele, ca liante caracterologice. De exemplu, regizorul exercită itinerarii ale personajelor shakespeariene dintr-o piesă în alta, în baza identificării unor analogii caracterologice și de conduită, din care rezultă întregul operei lui Shakespeare. Precizez că aici avem în vedere raportul dintre parte și întreg, partea dând seama de întreg și întregul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din eroismul celor care au luptat și s-au mutilat pentru un ideal? Restul e tăcere... Succesiunea pragurilor, a etapelor de scufundare în tăcere culminează cu scena soldatului Dumitru interpretat de Mircea Diaconu -, care ajunge la acea liniște a nebunului (shakespearian). Odată cu rezolvarea ultimului contact uman, la final, regizorul se confesează încă o dată: personajele rămân singure, devastate de zi și de noapte, în care nici măcar nălucile care au bântuit filmul nu mai au acces [...] Nimeni nu moare, nimeni nu trăiește, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în frigider etc etc etc. Cine citește Spectacolul ascuns presimte și orizontul de gândire și de sensibilitate al regizorului de teatru Alexa Visarion. Două mi se par punctele interioare de observație ale artistului (deduse deopotrivă din lectura afervescentă a literaturii shakespeariene): unul este omul ca triumf prodigios al culturii; niciodată calomniat, niciodată redus la cinismul faptului divers; celălalt punct de observație este asupra operei de artă înseși care își cheamă necontenit condiția originară. Cele două perspective par a fi complementare: omul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ani și ceva, maestrul Alexa Visarion m-a abordat în chestiunea unui proiect care îl preocupa de mult timp; m-au tulburat tenacitatea sa, dar mai ales realismul și sinceritatea punerii problemei. Aceasta era de o tranșanță de-a dreptul shakespeariană: "A fi sau a nu fi"! Cu alte cuvinte: are sau nu rost, în contextul României de azi, al noului nostru cinema și al gustului public, realizarea unui film despre...? Eram invitată să decid. Alți critici spuseseră "Nu". Eu am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noi necunoscându-ne personal până atunci, el a încercat să mă ajute să-l cunosc mai bine, mai profund. Făceam prospecții pe lacul Snagov, băteam ulițele prăfuite ale satului Gruiu, iar la finalul zilei ascultam și mă împărtășeam din problematica shakespeariană. Chiar și echipa filmului era alcătuită după principiul decalajului dintre generații: a pus sălucreze împreună tineri și bătrâni, în ideea că energia celor mai tineri va fi modelată de experiența celor mai în vârstă. Probabil că și opțiunea lui pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă ajut mereu cu gânduri aruncate înainte. Shakespeare, contemporanul nostru! Într-o scrisoare extrem de măgulitoare pentru dumneavoastra Robert Falls, directorul artistic al companiei Wisdobridge Theater din Chicago afirma că sunteți primul regizor din lume care dă o concretizare deplină viziunii shakespeariene a lui Kott. Nu credeți totuși că această lectură modernă a textelor clasice, acest transfer de viziune istorică asupra unor opere care poartă deja pecetea fierbinte a propriei lor viziuni, adeseori genială, se face cu pierderi prea mari, cu "jigniri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă trăiesc până la capăt, în suferință și încredere, pentru o cauză în care nu mai cred de mult dar care trebuie totuși onorată cauza fiind găsirea sensului evoluției noastre între cei doi poli, nașterea și moartea. Ca și un personaj shakespearian îndrăgit de mine, produsul unei epoci care a permis totul Richard al III lea, îmi sunt dator cu un final. Finalul, măcar el, trebuie jucat în regie proprie, și de aceea singurul Dumnezeu este cel simțit de Dumnezeire, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatral, în Spania și Portugalia. Suntem în discuții, totodată, cu impresari și instituții teatrale din Italia, Grecia și Israel. Aproape sigur, în prima decadă a lunii decembrie 1990, Teatrul Mic va fi prezent la Paris, cu un spectacol-colaj din capodoperele shakespeariene, intitulat Nopțile regilor pe care îl lucrez cu Ștefan Iordache (scenariul va cuprinde câteva cunoscute monologuri). Premiera va avea loc pe scena Teatrului "Odeon" din Paris. Apoi, vom juca acest spectacol și la București. Doresc ca alături de Radu Penciulescu, David
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Aristotel la adresa practicii murdare și neproductive a c]m]ț]riei și-a menținut forță pan] în secolul al XVII-lea. Numai cei aflați la marginea societ]ții, si nu cet]tenii respectabili, se ocupau de astfel de practici (personajul shakespearian Shylock din piesă Negustorul din Veneția era un marginalizat și un c]m]tar). Spus] pe larg, aceasta este istoria eticii afacerilor, un atac de la inceput pan] la sfarsit asupra afacerilor și practicilor acestora. Iisus i-a alungat pe schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și-a transformat, peste noapte, porecla în renume: în plin ev modern, talibanii la putere, într-un Afganistan pe care și-a pus amprenta și bolșevismul moscovit, dinamitează tempe budiste milenare (credința "celuilalt", nu?), voind să-și definitiveze renumele în shakespearianul Caliban. Revenirea la putere a bolșevicilor în Basarabia, deși previzibilă în contexul mai întregului Est postsovietic (în forme diferite, evident: de la cele de bolșevism fardat, ca la noi, la resurecția unei stîngi, oricum reformatoare Polonia, Ungaria), deci previzibilă, ne surprinde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o iată, generalizată, persistență imitație a clișeelor. Merg la o recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui și, cu paleta de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Mai trec niște minute și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, cu paleta de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin cu disponibilitate sporită la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necontaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit, cumva, de rap, de zapp, de... E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și izbutesc să-și impună punctul de vedere împotriva prejudecăților de tot felul, într-un final care abundă în farse. Conflictul între generații este speculat la maxim în Comedie cu olteni (jucată în 1969), tratare în registru comic a motivului shakespearian din Romeo și Julieta. Două familii rivale se judecă de ani întregi pentru tot felul de pricini ridicole, însă dragostea copiilor lor le aduce în cele din urmă împăcarea. În aceeași realitate se plasează și comediile într-un act compuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
referă la personalități precum Thomas Carlyle, John Ruskin, Frank Harris, la teatru și reviste literare, dar și la imaginea românilor în paginile scriitorilor englezi. Cele mai semnificative comentarii sunt însă cele privitoare la Shakespeare, la teatrul elisabetan și la spectacolele shakespeariene pe scenele moderne. B. este cel dintâi român care semnalează viziunea regizorală înnoitoare a lui Gordon Craig și Granville-Parker, conchizând că „dramele lui Shakespeare nu au numai valoare istorică, ci ele sunt întru totul și ale timpului nostru.” Cartea Shakespeare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
viața” și „iluzia”, „realitatea” și „convenția”, în întruchiparea scenică. La o repetiție cu piesa Romeo și Julieta cei implicați în spectacolul ce se pregătește se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și reali, tinerii îndrăgostiți din tragedia shakespeariană. Dintr-un mesaj găsit în ciudatul cufăr, perplecșii martori ai întâmplării află că un alchimist din Evul Mediu a izbutit să conserve trupurile îndrăgostiților din Verona. Interpreții rolurilor principale se burzuluiesc, în virtutea rutinei lor, care sfidează bunul simț și, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
câștigat concursul "Dintre sute de tătari". Să ți-l prezint. Îl cheamă Mârzac.98 În dramaturgie, un anumit interes poate capta comedia într-un act, un prolog și două tablouri Actul al șaselea, în care D. D. Pătrășcanu parodiază piesa shakespeariană Romeo și Julieta, amuzându-se prin negarea finalului tragic arhicunoscut și continuarea poveștii de dragoste prin imaginea infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul unor adultere în paralel. Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autonomia lor. Marele humor nu și-a atins deplina dezvoltare în viața spirituală germană. Humorul german păstrează un caracter mai mult sau mai puțin romantic speculativ. Humorul englez mai pămîntean, dar pe terenul solid al realității s-a ridicat lumea shakespeariană a personajelor puternice, într-o interacțiune dramatică, o lume în care apare humorul cel mai interiorizat și totodată cel mai bine formulat în chip plastic. Este caracteristic faptul că limba franceză folosește forma englezească (humor) pentru a denumi humorul în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe cel care a fost în infern". Traducătorul danez al scrierii Vita nuova, Joh. Dam, adaugă: Nu era o ironie fusese în infern și toți știau acest lucru". 67 A. C. Bradley, Oxford Lectures on Poetry, p. 305. 68 A. C. Bradley, Shakespearian Tragedy, p. 324. 69 cf. Aristoteles'theoriy of tragic emotion (Mind, 1914), p. 89. 70 Benn îl intrepreteză pe Aristotel în sensul că mila se transformăîn teamă și că aceasta este potolită apoi, cînd starea sufletească artistică (plot-interest") biruie prin
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
S-a folosit un Q1 cu pagini corectate și necorectate, modificat probabil după manuscrisul folosit de sufleori. Lipsesc 300 de rînduri din Q1 și sînt adăugate 100 de rînduri în afara altor modificări. Este considerată versiunea cea mai apropiată de originalul shakespearian. Edițiile moderne folosesc textul din Folio, în care se introduce textul omis și prezent în Q1. 1681 Nathum Țațe (1652-1715), Poet Laureat, deci poet al curții regale, cu acordul lui Samuel Jonson l-a "îmbunătățit" pe Shakespeare: finalul devine happy-end
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
subliniază contrastul dintre pretinsa nebunie a lui Edgar și cea reală a lui Lear. 1756 Din acest an, la Teatrul Drury Lane, David Garrick pune în scenă o versiune cu textul lui Țațe, dar cea mai mare parte a originalului shakespearian este repus în drepturile lui. David Garrick (1717-1779), marele actor, deși a omis multe din adăugirile lui Țațe, a reținut scenele de dragoste dintre Edgar și Cordelia și happy-end-ul. 1765 Samuel Jonson (1709-1784) accepta happy-end-ul lui Țațe: Am fost cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și clasa muncitoare). Regele Lear, piesa căreia i se dedică cea mai mare parte a lungului eseu, este considerată la fel de penibilă că și celelalte piese, versiunea anonimă The True Chronical History of King Leir din 1594 fiind considerată superioară creației shakespeariene. Eseul lui Tolstoi își găsește justificarea doar în contextul tradiției receptării romantice, idolatrizante instaurate de Goethe și a estetismului și decadentismului care afirma la 1771: "Adeseori mi-e jenă de Shakespeare, căci se întîmplă cîteodată că, la prima privire, să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lui Tolstoi nu este numai asupra lui Shakespeare ci și asupra tuturor culturilor care-l accepta pe Regele Lear că pe o piesă clasică. Andrew Cecil Bradley (1851-1935) și-a făcut un nume cu magistrală să lucrare Shakespeare Tragedy (Tragedia shakespeariana) (1904) care deschide o nouă pagină în evoluția studiilor shakespeariene punînd accentul pe intuirea psihologiei personajelor. În construcția tragediilor, Bradley distinge trei părți: expozițiunea, criza propriu-zisă și deznodămîntul. Regele Lear se remarcă printre celelalte tragedii prin aceea că: "Dintre toate
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]