582 matches
-
lângă un urs împăiat, cu blana jumulită, nu cu mult mai înalt decât mine. De aceasta din urmă, de altfel, nimeni nu era prea sigur că mă reprezintă pe mine. Putea fi la fel de bine vărul meu, Marian, băiatul lui tanti Sica. Imaginea, destul de mică, se degradase până la un sepia murdar, încă trei poze se mai amestecau, din vremuri imemoriale, printre acte, livrete militare și insigne cu smalțul sărit. Poza tipică de la cununia alor mei, atât de retușată că ar fi greu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alte imagini, de data aceasta în ciudate rame roz de sticlă pisată. Erau poze cafenii, galbene, sepia, cenușii, aproape șterse, cu țărani și țărănci înțepeniți sub căciuli și broboade, cu vreo două nunți - a lui mama și a lui Tanti Sica, recunoșteam pozele, căci le aveam și noi în geanta roșie - și cu un militar cu flintă lungă, cu baionetă, mai înaltă decât el. Era tataie, Badislav Dumitru, care acum turna țuica fiartă în cănițele de lut, mici cât degetarele. Țopăiam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
treptelor de marmură la trecerea milioanelor de pași, unele trasee, pe care le băteam mai des, se "întăreau", căpătau consistență, se colorau în nuanțe familiare, desprinzîndu-se din cenușa ireală ce le-nconjura. Tramvaiul ce ducea către Dudești-Cioplea, unde locuia Tanti Sica (Vasilica, sora mamei), era singurul vopsit în roșu, iar deasupra avea singura fâșie de cer albastru din București. Suind în el, îmi plăcea să stau lângă scaunul vatmanului, să văd cum clănțăne maneta cu bilă de metal și să privesc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el. Nu, trebuie să fie altceva, chiar dacă are penele, capul, ciocul și gâtul cam ca ale unui rățoi. Sss! Sss! zice vietatea. Și clipește dintr-un ochi. Sorin a înțeles că nu are de ce să-i fie frică. Ce-i, Sică? Curios, ce repede i-a găsit un nume. Cel mai potrivit nume. Își amintește că se jucau odată în părculețul din cartierul lor. Un băiat din blocul vecin, pe care-l cheamă Mihai, tot voia să le spună ceva celorlalți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vecin, pe care-l cheamă Mihai, tot voia să le spună ceva celorlalți copii. Dar se bâlbâia mereu: „Sssă șșștiți ccă șși eu ssunt bbăiat mmare șși vvreau ssă mmă jjoc ccu vvoi”. Și, pentru că sâsâia mereu, l-a poreclit Sică. Tot așa-i spun și astăzi. Iar, dacă ntrebi pe vreun copil de Mihăiță, puțini dintre ei or să știe să-ți spună care dintre ei e acela. Însă, spune-le că vrei să-l cunoști pe Sică. Toată lumea va
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a poreclit Sică. Tot așa-i spun și astăzi. Iar, dacă ntrebi pe vreun copil de Mihăiță, puțini dintre ei or să știe să-ți spună care dintre ei e acela. Însă, spune-le că vrei să-l cunoști pe Sică. Toată lumea va ști să ți-l arate. Căci așa i-a rămas numele. Chiar dacă acum nu se mai bâlbâie și nu mai sâsâsie deloc. Ce-i, Sică? Jivina-i mai face o dată cu ochiul. Sorin simte că nu-i mai este
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dintre ei e acela. Însă, spune-le că vrei să-l cunoști pe Sică. Toată lumea va ști să ți-l arate. Căci așa i-a rămas numele. Chiar dacă acum nu se mai bâlbâie și nu mai sâsâsie deloc. Ce-i, Sică? Jivina-i mai face o dată cu ochiul. Sorin simte că nu-i mai este teamă nici un pic. Încearcă să se ducă spre ea. Însă fuge. „Ca să vezi! își spune, în gând, băiatul, acum îi e teamă ei de mine!” Stai! Nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-i mai este teamă nici un pic. Încearcă să se ducă spre ea. Însă fuge. „Ca să vezi! își spune, în gând, băiatul, acum îi e teamă ei de mine!” Stai! Nu fugi! Nu-ți fac nici un rău! Sorin rămâne pe loc. Sică stă și el. Se privesc. Își fac, din nou, unul altuia, cu ochiul. Sorina iese din râu. Ce plăcut e! Parcă am fi la mare. Dar ce spun eu? Aici e mult mai frumos decât la mare. Ce dacă râul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mare. Dar ce spun eu? Aici e mult mai frumos decât la mare. Ce dacă râul nu-i așa de întins și de adânc? Hai, tu nu mai vrei să vii în apă? Nu, îi răspunde Sorin. Eu stau cu Sică. Cu cine? Cu el! zice băiețelul și-l arată pe înaripatul din fața sa. A, cu gâscanul bunicului?! Bine, treaba ta. Fetița e gata pentru o nouă „cursă” de înot. Gâscanul! Își repetă Sorin în continuare. Gâscanul Sică! ”Gaa! Gaa!” răspunde
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Eu stau cu Sică. Cu cine? Cu el! zice băiețelul și-l arată pe înaripatul din fața sa. A, cu gâscanul bunicului?! Bine, treaba ta. Fetița e gata pentru o nouă „cursă” de înot. Gâscanul! Își repetă Sorin în continuare. Gâscanul Sică! ”Gaa! Gaa!” răspunde pasărea. Da, da, gâscanul, Sică zice Sorin și o pornește către casa bunicului. Dar, nu singur. „Gaa! Gaa!” Rilă Când l-am găsit, într-o margine de pădure, era un ghemotoc pufos și moale, cu niște urechi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
zice băiețelul și-l arată pe înaripatul din fața sa. A, cu gâscanul bunicului?! Bine, treaba ta. Fetița e gata pentru o nouă „cursă” de înot. Gâscanul! Își repetă Sorin în continuare. Gâscanul Sică! ”Gaa! Gaa!” răspunde pasărea. Da, da, gâscanul, Sică zice Sorin și o pornește către casa bunicului. Dar, nu singur. „Gaa! Gaa!” Rilă Când l-am găsit, într-o margine de pădure, era un ghemotoc pufos și moale, cu niște urechi ca de catifea și ochi care-i priveau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
priveau cu mare teamă. Copiii - care, bineînțeles, nu merg prin pădure decât însosiți de nedespărțiții lor prieteni - n au știut, mai întâi, ce să facă. S-au uitat rând pe rând la Cuțulache și Motănel, apoi la Puiu și la Sică. Cocoșelul și gânsacul, de cum au văzut vietatea cea mică și ciudată, au dat semne de mare nedumerire, la început, apoi chiar de frică. Iar pisicul s-a gândit că trebuie să fie pregătit să înfrunte orice pericol, așa că și-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
care, atunci când crescuse destul și n-a mai fost nevoie să fie hrănit cu lapte, au început să-i aducă și lui varză, lucernă, morcovi. De la un timp, însă, și copiii, și bunicii, ba chiar și Cuțulache, Puiu, Motănel și Sică au observat că Rilă devenea tot mai trist; nu se mai juca la fel de frumos cu copiii, deși se bucura ori de câte ori îi vedea (semn că-i iubea tot atât de mult), nici nu mai mânca așa de bine ca înainte, parcă și slăbise
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bagă un deget în fund. Marcel răcnește năprasnic, dărâmă scara, Chiril cade ca un sac de cartofi și-și rupe mâna, iar publicul rămâne mut la o scenă incredibilă: Birlic fugărit dintr-un arlechin în altul de către regizorul spectacolului, însuși Sică Alexandrescu, care văzuse din culise tărășenia, pusese mâna pe un măturoi și se jura, răcnind și el cât putea, că-l omoară pe vinovat. Dacă este o minciună, vă mint și eu, dar povestea circula prin teatru și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
jignit : „ Nu! Nici nu mă duc s-o văd! Fiindcă eu știu cum arăta tata, nu trebuie să-mi arate poza lui un altul, care nici nu l-a cunoscut!”...Infantila compa rație, ce vroia să spună : că după modelul Sică Alexan drescu, nimic nu-l mai poate reda, oriunde În lume, pe ade văratul Caragiale. Teorie falsă și semidoctă - oricît de mare respect am avea pentru galeria de aur a teatrului românesc din deceniile cinci-șase ale secolului trecut, trebuie să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și semidoctă - oricît de mare respect am avea pentru galeria de aur a teatrului românesc din deceniile cinci-șase ale secolului trecut, trebuie să recunoaștem că acestia nu erau niște erudiți. Deci, nu-i era greu unui geambaș de actori precum Sică, să-i Îndoctrineze pro domo. Azi, În 2006, situația e cu totul alta ; și speța, oleacă mai dulce. Regizorul Andreev, care a montat recent Pădurea lui Ostrovski, pe scena Naționalului ieșean, declară, În Ziarul de Iași din 2 martie , că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să ducă mai departe ce ea ce a visat (și chiar a realizat, pe scenă). Cu cît ambiția e mai ...imposibilă, cu-atît se găsesc mai puțini capabili s-o transpună-n act scenic. Au fost 100 de Gusti, Bumbești și Sică Alexandrescu, În teatrul românesc; și doar un singur Ion Sava. Au fost 10 Maicani , douăzeci de Berecheți și numai un Radu Stanca. Asta nu-nseamnă că ideile lui Sava, ori ale lui Stanca, devin irealizabile... După ce am citit că Goethe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
obiective - Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza, Ceaușescu, Calboreanu, Vraca, madam Bulandra, Benedict Dabija, Mihai Popescu, Botta, Sică Alexandrescu, Birlic, Beligan, C. Tănase, Mircea Crișan, Maria Tănase, Cristea Avram, Doru Năstase, dar și afirmații teribiliste :”...Secolul nostru a fost dominat de doi escroci - Picasso și Ionesco ” (p.37) ; informații inexacte („ Ana Pauker era fiica rabinului din Botoșani” p.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din fieful ei. Acel triunghi "curat" de angoasă era tot ce cunoșteam din univers, era un neuron, era ca și cum, ca să cunosc lumea, aș fi fost dotat cu un singur neuron, care mai avea două sinapse relativ sigure: drumul până la Tanti Sica (devenită Tanti Aura în REM), sora mamei, drum lung cu tramvaiul, până în Dudești Cioplea, trecând pe la imensa statuie a dorobanțului de la Rond, și drumul mai scurt până la Tanti Nașa, undeva în Tei, pe o stradă de mahala adevărată. Nașa se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și mă căzneam să mă las cuprinsă de frumusețea zilei pe care Dumnezeu ne-o oferea ca o binecuvântare.” Cam la jumătatea drumului ce duce de la gara Câmpina la satul Mislea (unde se află Închisoarea omonimă), uneia dintre studentele arestate (Sica) i se făcu rău. Și, pentru că toate fetele erau prea ostenite și slăbite, clătinându-se În picioare, gardienii consimt să dea o scurtă pauză de odihnă. În vremea asta o bătrânică localnică, putând să se apropie de grupul, bizar pentru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de baltă (Potamogeton pectinatus), ciulinul de baltă (Trapa natans) ș.a. În locurile unde există sărături se dezvoltă o vegetație specifică - vegetația halofilă - alcătuită din bălănică (Atropis distans), steluță (Aster tripholium), peliniță de sărături (Arthemisia salina), lăptuca de sărături (Taraxacum bessarabicum), sica (Staticae gmelini) ș.a. Pe marginea drumurilor, pe lângă gardurile ce împrejmuiesc gospodăriile sătești cresc și specii ruderale ca: holera (Xantihium spinosum), lobodă porcească (Artiplex tatrica), urzica (Urtica dioica), boz (Samucus ebulus), cucuta de baltă (Conium maculatum), brusturul (Arctium retroflexus) ș.a. 2
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
dat seama de nimic și am turnat un plan fix de trei minute. La Înapoiere, tata a spus pe cînd eram la masă: „François a dibuit la piață un moșulică care făcea cît toți amatorii din filmele lui Vittorio de Sica“, iar la montaj acest plan a fost pur și simplu cel mai bun din tot filmul. După voiajul la Aix, m-am hotărît să termin turnarea fără ajutorul tatei. M-am dus să filmez la ferma vecină cu stăreția. Fermierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o face să alunece pe masă ca o bucată de gheață În mîinile lui Jerry Lewis. Ședința de Închidere din curtea Palatului Dogilor a fost penibilă și Înduioșătoare. Îi puteai vedea la masă pe Gina Lollobrigida și pe Vittorio de Sica și nici unul nu mai avea vîrsta din PÎine, dragoste și fantezie. Mai era și John Ford Într-un scaun cu rotile, afon și aproape orb, venit să primească o «diplomă». CÎnd clopotele de la San Marco au Început să bată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
interesat întotdeauna modul în care camera creează atmosfera și povestea unui film. Cărțile mele sunt foarte vizuale, fără însă ca densitatea, ritmul și poezia limbajului să nu-mi fie la fel de importante. Iată unii dintre regizorii preferați: Godard, Fellini, Solana, de Sica, Cassavetes, Anghelopoulos, Antonioni etc. Dar, desigur, există și multe cărți care m-au cutremurat. Mai presus de toți, Fernando Pessoa cu Cartea Neliniștii, un monument al literaturii moderne. Un personaj în Lisabona anilor ’30, izolat și cu totul conștient de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]