3,605 matches
-
a șoca: „combinația mi-a plăcut enorm și s-a halitinstant (culinar.ro); „ăia n-au voie să miște un deget că-i bagă la răcoare instant" (vladut.net). Și accentuarea cuvântului ridică anumite probleme. DEX 1996 indica accentul pe silaba finală (instânt), validând astfel o diferențiere față de situația din engleză (accent pe silaba inițială: instant); accentuarea pe silaba finală este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
ăia n-au voie să miște un deget că-i bagă la răcoare instant" (vladut.net). Și accentuarea cuvântului ridică anumite probleme. DEX 1996 indica accentul pe silaba finală (instânt), validând astfel o diferențiere față de situația din engleză (accent pe silaba inițială: instant); accentuarea pe silaba finală este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni etimologice, în conformitate cu observația că limba actuală preferă formele cât mai apropiate de etimon
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
miște un deget că-i bagă la răcoare instant" (vladut.net). Și accentuarea cuvântului ridică anumite probleme. DEX 1996 indica accentul pe silaba finală (instânt), validând astfel o diferențiere față de situația din engleză (accent pe silaba inițială: instant); accentuarea pe silaba finală este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni etimologice, în conformitate cu observația că limba actuală preferă formele cât mai apropiate de etimon, stabilirea ca normă a accentuării
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni etimologice, în conformitate cu observația că limba actuală preferă formele cât mai apropiate de etimon, stabilirea ca normă a accentuării pe silaba inițială. Mi se pare, totuși, că uzul e în favoarea accentului pe finală. Deplasarea de accent (frecventă în cazul multor împrumuturi și întâlnită chiar la vorbitori care cunosc bine limba engleză) a fost produsă de o presiune analogică puternică: există în
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
foarte adesea, pe tradiționalul director. Pe cât de ridicată este frecvența în uz a cuvintelor manager și management, pe atât de instabilă este pronunțarea lor: se oscilează, în continuare, între o rostire mai apropiată de originalul englezesc (cu accentul pe prima silabă și cu litera a pronunțată ca e, respectiv i) și una care reflectă mai mult regulile românești ale corespondenței dintre scris și pronunție (precum și preferința pentru accentul pe penultima silabă). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic din 2005 (DOOM2) a decis
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
rostire mai apropiată de originalul englezesc (cu accentul pe prima silabă și cu litera a pronunțată ca e, respectiv i) și una care reflectă mai mult regulile românești ale corespondenței dintre scris și pronunție (precum și preferința pentru accentul pe penultima silabă). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic din 2005 (DOOM2) a decis ca oscilația de pronunțare a vocalelor să fie admisă doar la cuvântul management, în vreme ce pentru manager se recomandă o pronunțare „românizată", cu două variante de accentuare (mânager și manâger); adjectivul
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
în vreme ce pentru manager se recomandă o pronunțare „românizată", cu două variante de accentuare (mânager și manâger); adjectivul managerial (care ar putea fi interpretat și ca un derivat în română, corespunzând cuvântului englezesc omograf) are doar pronunție adaptată, cu accent pe silaba finală. De la manager s-a format femininul manageriță, evident familiar și uneori vag depreciativ: „cadrele medicale o acuză pe managerița unității" (bihon.ro); „se pare că a fost o neînțelegere între contabilă și manageriță" (metalfan.ro). Familia lexicală ar fi
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
le escamotau. El ar fi vrut ceva mai puțin solid, mai efemer: „Haiku nu spune mai mult decât este. Un lac vara, o frunză în vânt Conștiința omenească localizată în natură. Răspunsul la orice într-un număr dat de versuri, silabe în cantitatea prescrisă. Doream un război haiku. Un război în trei versuri. Doream un set de idei legate de lucruri trecătoare. Este esența haiku-ului. Dezgolește totul la vedere. Vezi ce este acolo. In război, lucrurile sunt trecătoare. Privește-le
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
intuiție incredibilă, dau copiei o valoare comparabilă (nu neapărat în dezavantajul ei) cu aceea a originalului. Tiparul în care este turnată această copie (de fapt o reconstrucție minuțioasă) respectă exact dimensiunile și forma tiparului prim. Numărul de versuri, numărul de silabe în fiecare vers, ritmul, accentele, sunt aidoma și spun aproape fără rabaturi și în orice caz fără distorsionări ceea ce ținuse Mallarmé să spună. Nu doar o dată, Șerban Foarță păstrează până și rimele mallarmiene. In primul sonet, Salut (titlul este, desigur
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
Călinescu, portretul lui devine, în realitate, un crochiu pentru un autoportret. Conversațiile surprinse în Arta de a fi păgubaș, purtate parcă pretutindeni și nicăieri, nu fac niciodată rabat de la un anume protocol. Bas étage, dar protocol. Deși orale până la ultima silabă, ele par concepute pentru a fi, cândva, transcrise. Sună ca niște epistole fără hârtie și fără stilou. Niște epistole în aparté. Amintindu-și de Piru, Gheran își amintește de Călinescu. Amintindu-ș i de Călinescu, îi vine-n minte, cu siguranță
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
vechimi imemoriale. Dau acum drept exemplu producția unui poet ardelean, pe care îl cunosc încă din perioada incipientei „Familii” orădene, Ion Mărgineanu. Fugosul tînăr de atunci își adăuga la nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
for the highway/ I’m old and the mirrors don’ț lie/ But crazy hâș places to hide în/ Deeper than saying goodbye.” N-ai cum să nu fii cucerit de sinceritatea mărturisirii, de regretul enorm ce răzbate din fiecare silaba. Dar cântecul te mai învăța ceva: că nu doar suferință e inevitabilă, ci și iubirea. A deveni propriul tău inamic, a-ți explora alteritatea, a accepta să fii nimicit că ființă înseamnă, de fapt, o formă a înțelepciunii. Leonard Cohen
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
eu n-am avut adulteță// am avut numai pubertate și senectute/ alfabetul e o aventură/ nu merită să faci profeții»” (p. 11). O conștiință poetică, se poate constata, extrem de atomizată, care judecă nu în sintagme, nici în cuvinte sau în silabe, ci direct în sunete. Ordonate, disciplinate, acestea. O conștiință care, pe deasupra, a sărit, inabil, peste maturitate. Simt nevoia să mai transcriu câteva versuri. Ultimele: „ne-mbrăcăm noi frumos/ de oraș/ stăm încolonați/ ca niște salcâmi pierduți la ușă// astăzi nu
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
substitui pe piele în temeiul asemănării semantice dintre cele două expresii (care desemnează în primul rând senzația de spaimă), dar și datorită asemănărilor de formă lingvistică: aceeași structură sintactică a expresiilor, aceeași consoană inițială a cuvintelor și același număr de silabe, în forma lor articulată. Explicația rațională a sensului nu a jucat niciun rol în a bloca modificarea, deși expresiile inițiale sunt destul de transparente: ambele evocă, metonimic, teama sau emoția prin efectele lor fiziologice (reale, dar exacerbate); prima conține și o
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
I-am spus: „Vă bateți joc de mine? Veniți dintr-o țară liberă, puteți scrie orice...”. (Eu chiar nu aveam dreptul să public, atunci când vorbeam.) Și el mi-a răspuns: „Da, dar vă dați seama că, dacă dumneavoastră spuneți o silabă, toată lumea ciulește urechile să o audă și o completează... În timp ce eu pot să stau în mijlocul străzii și să strig toate adevărurile despre guvern, despre regină... Cel mult mă vor înconjura mașinile, ca să nu mă lovească, nimeni nu mă va asculta
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
asupra comportamentului său de fiecare zi. Drept consecință, își pierde puterea de concentrare, nu-și mai aduce aminte ce a mâncat la micul dejun, și mai ales nu-și mai găsește cuvintele pentru a continua romanul la care lucrează. Muzica silabelor îl subjugă mai multe zile până când întâlnește un prieten, un reverend, căruia îi relatează necazul de care e cuprins. Psihanalizat acum (sic), transferă cu succes versurile în mintea acestuia, astfel că Mark se vindecă și se reîntoarce la viața sa
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
să aprofundez corespondența dintre episoadele lui Ulysses, al lui Joyce, și cânturile din capodopera lui Homer. Dar o fac și din pura plăcere de a mă lăsa învăluit de misterele unui text în care cuvintele au, de la prima la ultima silabă, o încărcătură magică fără egal. Pentru a continua în aceeași notă, adică, înainte, la clasici, îi invidiez pe cei care vor parcurge volumul întâi din Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, al lui Mihai Zamfir (Ed. Cartea Românească), o
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
oricând. Cine trântește ușa? Vor striga în cor, tu nu poți, categoric nu poți abyssobrotula galatheae Cuvânt trecut cu tăcerea, rădăcină, crește-n burtă, se stinge în ochi, se așează încet în jurul gâtului, tace, bate-n tâmple, dezvelit, filament al silabelor. Se hrănește cu îndoieli, până ce ai scris, urmă proaspătă de otravă și fum, mișcă-te, ești acum, ai fost descris și nu mai ai nimic carapus bermudensis Tata și mama cu săbii de foc ne poartă de grijă. Strigăte de
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
am văzut că nu era chiar așa: Zbigniew s-a născut aici. Dar cum să te cheme Zbigniew într-o țară în care sunetul „z” se pronunță „s”? Iar dacă numele de familie începe, colac peste pupăză, cu o infamă silabă, care aici înseamnă un „ceva” inavuabil... Cum se va descurca învățătoarea când va striga catalogul? Bâlbâiala „sss... ssbi... sbig..., mai treacă-meargă, dar mai departe? Va avea prezența de spirit să sară peste...? Să pășești în clasa I cu astfel de
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
sibilinică. De aceea, mai toți comentatorii lui Heidegger sunt ucigașii limbii lui: niște specialiști care i-au stîlcit cuvintele pînă la mutilare. Să încerc o analogie. Așa cum poezia lui Eminescu, cînd e analizată fonetic de Cartojan (la nivel de accent, silabă și aliterații vocalice) devine o caricatură odioasă fără virtuți estetice, tot așa limba lui Heidegger, supusă aparatului logic al lui Cassirer, sfîrșește într-o dilacerare irațională cu alură gîngavă. Cauza stă în lipsa de afinitate între mintea cercetătoare și obiectul supus
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
și morfologic (DOOM 2005) apare și o specializare suplimentară, prin accent; de fapt, o radicalizare a unei variații existente deja în uz și recunoscute parțial de vechea ediție a DOOM: substantivul masculin, care se referă la persoane, este accentuat pe silaba penultimă (translátor), iar substantivul neutru pe silaba finală (translatór). Dicționarele românești curente indică o dublă etimologie pentru translator: sursa franceză (translateur) este precedată de cea latină (translator). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul XI, partea a 3-a, Litera T
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
specializare suplimentară, prin accent; de fapt, o radicalizare a unei variații existente deja în uz și recunoscute parțial de vechea ediție a DOOM: substantivul masculin, care se referă la persoane, este accentuat pe silaba penultimă (translátor), iar substantivul neutru pe silaba finală (translatór). Dicționarele românești curente indică o dublă etimologie pentru translator: sursa franceză (translateur) este precedată de cea latină (translator). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul XI, partea a 3-a, Litera T, tocăna - twist, 1983), românescul translator apare ca
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
noastre folosesc adesea, citând declarațiile medicilor, termenul prognostic; de obicei, „prognosticul este rezervat”. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 2005) a validat o diferențiere lexicală care se impusese în uz de mai multă vreme: separând forma prognostic (cu accentul pe silaba penultimă sau pe finală: prognóstic și prognostíc), cu sensul „prognoză medicală”, de pronostic (cu accent pe finală) - „previziune”. Investigația cea mai la îndemână (cu ajutorul motorului de căutare Google) pare să confirme justețea acestei opțiuni lexicografice: pronostic are cel mai mare
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
urmărea însă doar senzația melodică generală, iar melodia lamartiniană se înfiripa lent, cu efort. Dincolo de mesajul ideatic al poemului, traducătorul român căuta o cadență interioară, întruchipare a stării de melancolie dominantă în text. Odată cu noua poezie, alexandrinul românesc (de 14 silabe, sub formă catalectică și acatalectică) își face apariția, aproape obligatoriu în ritm iambic: versul de bază al pașoptismului se născuse și el urma să domine pentru multă vreme poezia românească, mai ales pe cea din Muntenia. S-a afirmat deseori
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
structura lumii.” Apoi, pentru că este una dintre acele cărți pe care nu le poți povesti: reții, de exemplu, că... un vagabond citește un tratat al alchimistului Paracelsus, că Aurora pare a fi însăși piatra filozofală al cărei nume începe cu silaba „or” și care se transformă dintr-un fulger într-o tânără frumoasă, apoi într-o cometă, întrun nor și așa mai departe, violentând lumea „reală”, grilele logicii și jocul ideilor. În sfârșit, pentru că mitologia africană, din care se hrănește imaginarul
Pe urmele Aurorei… by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5660_a_6985]