565 matches
-
Vaccinio-Piceetea"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna parcului
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
în Anexa a II-a Directivei Habitate și în Convenția de la Berna. Principalele tipuri de habitate prezente în Munții Măcinului sunt: pajiștile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag, păduri de stejar și carpen și păduri
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
o zonă deluroasă (dealurile "Streheanu" constituite pe calcare sarmatice, pajiști, păduri de foioase) încadrată în bioregiune continentală aflată la poalele Subcarpaților de Curbură; ce conservă habitate naturale de tip: "Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase", "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia)", "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și protejază o gamă variată de plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru
Stânca Tohani () [Corola-website/Science/330480_a_331809]
-
cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, astfel: Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor, la altitudini cuprinse între 800 și 1.840 m); Păduri ("Tilio-Acerion") pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (în văile înguste și în cheile de la partea inferioară a masivului, în subetajul
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
dintr-un strat extern de celule turtite și un strat intern alcătuit din celule care au câte un flagel protejat de un guleraș. Între cele două straturi se află o pătură gelatinoasa, în care se găsesc un fel de ace silicioase înfipte într-o substanță numită spongină. Apă și organismele microscopice pătrund prin pori în cavitatea corpului, unde celulele cu flagel și guleraș le digera în vacuolele lor digestive. Substanțele de excreție și produșii nedigerați sunt eliminați prin oscul, o dată cu apă
Burete de apă dulce () [Corola-website/Science/312624_a_313953]
-
calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Pajiști calcifile alpine și subalpine", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)", "Fânețe montane", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița", la baza desemnării acestuia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"); Pajiști calcifile alpine și subalpine; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"); Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"); Pajiști calcifile alpine și subalpine; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"); Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
o adîncime de pînă la 600 m. Iar cele ale cretacicului inferior lipsesc din regiunea centrală și se găasesc doar în sudul țării. Formațiunile cretacicului superior sînt reprezentate prin aleurite nisipuri glauconitice cu concrețiuni de fosforite, prin calcare argiloase și silicioase cu concrețiuni de silex prin cretă. După o periodă îndelungată de regim continetal din depresiunea Mării Negre pe teritoriul Moldovei au pătruns apele marine care au ajuns în centrul și nordul Moldovei. În decursul erelor turanian, caniacian și santonian, bazinul marin
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)"; "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase"; "Mlaștini alcaline și Turbării cu vegetație forestieră"), ce adăpostesc o gamă diversă de ierburi și flori rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii de reptile, amfibieni și insecte enumerate
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
circulară, pierde mare parte din apă și secretă o membrană închistată, care servește drept înveliș protector. Înmulțirea este exclusiv asexuată.Radiolarii se disting prin segregarea anatomiei lor delicate într-o capsulă centrală, ce cuprinde endoplasmul, și ectoplasmul înconjurător; au schelet silicios majoritatea speciilor. Capsula este închisă intr-o membrană și conține nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele și rezervele de hrană. Reproducerea, respirația și sinteza biochimică sunt îndeplinite de acea capsulă centrală. Radiolarii fac parte din planctonul marin; nutriția lor constă
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
și denumirea locală de "Jgheabul cu gaură"). Peștera este dezvoltată în conglomerate cretacice superioare, depuse în faza a treia de sedimentare a chiuvetei Tulgheș și constituite din majoritatea rocilor mai vechi din fundament (calcare jurasice si cretacice inferioare, gresii dure silicioase, jaspuri precum si fragmente de cristalin). Predomină însă elementele calcaroase, în special calcarele de tip Stramberg. Date extinse de certitudine despre cartografia peșterii aduc, începând cu anul 1966, N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
abruptul vârfului Colcovan (Piatră fetelor) numit și Piatră Șoimului - deoarece ascunde într-o firida neaccesibila locul de cuibărire al șoimilor. Pereți verticali (numiți și "ziduri ciclopice"), limitrofi poienii și care sunt formați pe alternante de strate dure (gresie cu ciment silicios , calcare) cu altele moi (marne, pietrișuri slab consolidate), dispuse vertical. Este un grup de 7 contraforturi de gresie întrepătrunse de vai împădurite, situate asemenea dinților unui pieptene în arealul limitrof poienii. Pe culmea Ivănețu sunt mai multe lacuri care au
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
înalte. De exemplu, zăcămintele de limonit de origine sedimentara se transformă, după metamorfozare, în zăcăminte de magnetit sau hematit, hidroxizii de mangan (psilomelan, manganit) se transformă în oxizi anhidri de mangan (braunit, hausmanit), bauxitele în corindon, calcarele în marmură, rocile silicioase în jaspuri, unele substanțe organice în grafit etc. După anul 1921, activitatea în toate sectoarele industriei petroliere românești a luat avânt. Șase ani i-au trebuit României postbelice, pentru că de abia în anul 1924 să depășească nivelul antebelic al producției
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
de stejar și carpen; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Stepe ponto-sarmatice; Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stancării silicioase; Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis". Fauna parcului este una diversă și are în componență mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte (dintre care unele foarte rare sau
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Pajiști boreale si alpine pe substrat silicios, Fânețe montane, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din regiunea montană, Păduri
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Pajiști boreale si alpine pe substrat silicios, Fânețe montane, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din regiunea montană, Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane, Turbării active, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
habitate; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
Acest strat sedimentar, a cărui grosime totală depășește 3.000 de metri, poate îi separată în trei complexe stratigraiîce: cuvertura inferioară a platformei (paleozoic-mezozoic), construită predominant din roci carbonatice (calcare, delamite), la care se adaugă cele detritice (gresii, cuartitice și silicioase argilate), cuvertura intermediară formată din roci detritice (gresii, marne, argile, nisipuri) și cuvertura superioară cuaternara, ce constituie rocile la zi, alcătuite din depozite fluvio-lacustre, fluviale și eoliene (pietrișuri, nisipuri, luturi) și loess, a căror grosime poate ajunge în regiunile de
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]